Craterellus sinuosus

Craterellus sinuosus sin. Pseudocraterellus undulatus
	Trompete mici
Clasificare științifică
Domeniu:	Eucariote
Regn:	Fungus
Diviziune:	Basidiomycota
Subdiviziune:	Agaricomycotina
Clasă:	Agaricomycetes
Ordin:	Cantharellales
Familie:	Cantharellaceae
Gen:	Craterellus
Nume binomial
	Pseudocraterellus sinuosus; (Elias Magnus Fries) Fr. (1838)
Sinonime
	Helvella crispa Bull. (1790); Merulius crispus (Bull.) J.F.Gmel. (1792); Merulius undulatus Pers. (1801) ; Cantharellus sinuosus Fr. (1821); Merulius sinuosus (Fr.) Pers. (1825) ; Craterellus crispus (Bull.) Berk. (1860); Trombetta sinuosa (Fr.) O.Kuntze (1891); Pseudocraterellus sinuosus (Fr.) Corner (1956); Pseudocraterellus undulatus (Pers.) Rauschert (1987);
	Modifică text

Craterellus sinuosus (Elias Magnus Fries, 1821 ex Elias Magnus Fries, 1838),^[1]^[2] sin. Pseudocraterellus undulatus (Christian Hendrik Persoon, 1825 ex Stephan Rauschert, 1987),^[3] cunoscut în România sub numele trompete mici,^[4] este o ciupercă comestibilă a încrengăturii Basidiomycota, din ordinul Cantharellales, în familia Cantharellaceae și de genul Craterellus, al cărui epitet este derivat din cuvintele latine (latină sinuosus=curbat, sinuos, bogat în pliuri)^[5] respectiv (latină undulatus= bogat în unde, unduind).^[6] Această specie coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea crește în România, Basarabia și Bucovina de Nord aproape mereu în grupuri destul de mari, dezvoltându-se preferat pe soluri sărace și umede în păduri de foioase și mixte, în primul rând sub fagi, dar ocazional de asemenea sub stejari. Specia nu este omniprezentă, dar în zonele, unde apare din (iulie) august până în octombrie (noiembrie), se poate găsi frecvent și în cantități suficiente.^[7]^[8]

Descriere

Bres.: Craterellus crispus

Corpul fructifer: are are un diametru de 3-6 cm, este foarte fin pâslos până fibros, câteodată ușor canelat și destul de subțire. Seamănă inițial unei farfurii, fiind rotunjit, proporționat, dar deja adâncit, cu o bordură alb-gălbuie la margine. Aspectul schimbă repede luând forma unei trompete sau pâlnii. Marginea este atunci intens lobată, ondulată, creață și franjurată, la bătrânețe adesea crăpată adânc. Coloritul variază de la gri-cenușiu, la brun-gălbui și gri-brun, fiind pe timp uscat mai deschis.
Stinghiile: sunt destul de groase, marcate doar slab, ferm conectate la corpurile de fructificare, de multe ori bifurcat-reticulate, lung decurente la picior și de culoare gri-gălbuie până gri-brună.
Piciorul: are o lungime de 3-6 cm și o grosime de 0,4-1 cm, este marcant, neted, spre bază plin, în rest gol, lărgit spre pălărie în formă de trompetă. Coloritul este gri-cenușiu până ocru.
Carnea: Coloritul tinde de la slab gri la palid gri-brun, este subțire, fragilă, cu un miros slab fructuos, ceva asemănător buretelui galben și cu gust plăcut.^[7]^[8]
Caracteristici microscopice: Sporii sunt elipsoidali până ovoidali, netezi cu conținut granulos, neamilozi (nu intră într-o reacție chimică cu iod) și au o mărime de 10-127 x 7-8 microni. Datorită pulberii albe produsă în mase, ciuperca apare astfel la bătrânețe alb-brumată. Basidiile cu 4 sterigme de 2-9 μm fiecare sunt clavate, măsurând 70-90 x 6-9 microni. Cistidele (elemente sterile situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) asemănătoare în aspect sunt mai mici și rotunjite la vârf.^[9]^[10]
Reacții chimice: Corpul fructifer se colorează cu Hidroxid de potasiu negru.^[11]

C. sinuosus. stinghii și picior
C. sinuosus mai tinere
C. sinuosus bătrâne

Confuzii

În mod general, acest burete poate fi confundat numai cu alte soiuri cu toate comestibile de genul Cantharellus, Craterellus sau Gomphus, ca de exemplu cu Cantharellus carbonarius sin. Geopetalum carbonarius,^[12] Cantharellus cinereus,^[13] Craterellus cornucopioides,^[14] Craterellus tubaeformis,^[15] sau chiar cu mai marele Gomphus clavatus.^[7] respectiv cu Camarophyllopsis atropuncta (necomestibil),^[16] Helvella corium (probabil otrăvitor),^[17] Urnula craterium (necomestibil)^[18] sau chiar cu mai marele Gomphus clavatus.^[14]

Specii asemănătoare în imagini

!Camarophyllopsis atropuncta!
Craterellus cinereus
Craterellus cornucopiae
Craterellus tubaeformis
Gomphus clavatus
!!Helvella corium!!
!Urnula craterium!

Valorificare

Bureții proaspeți, tăiați mărunt, pot fi pregătiți ca ciulama, de asemenea împreună cu alte ciuperci de pădure sau adăugați la un sos de carne, cu preferință de porc, pui sau iepure de casă.^[19] Cel mai bun fel de aplicare este uscatul. De abia atunci ciupercile dezvoltă aroma precum gustul lor extraordinar, amintind la acel de trufă. Ele se pot de asemenea adăuga ca praf la supe și alte sosuri^[20] sau ca ingredient la producerea de ketchup de ciuperci precum esență de bureți.^[21]

Note

^ Mycobank
^ Jurnalul micologic „Der Tintling” actual (2018)
^ Index Fungorum
^ Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 521, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumire RO
^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 1107
^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 1229
^ ^a ^b ^c Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 450-451, ISBN 3-405-11774-7
^ ^a ^b Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 458-459, ISBN 978-3-440-14530-2
^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. X, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1929, p. + tab. 483
^ 123 Pilze
^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 591, ISBN 3-85502-0450
^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 452-453, ISBN 88-85013-25-2
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 442-443, ISBN 3-405-11774-7
^ ^a ^b Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, pp. 105, 209-210, ISBN 3-426-00312-0 Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "Zeitlmayr" este definit de mai multe ori cu conținut diferit
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 440-441, ISBN 3-405-11774-7
^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 372-373, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 534-535, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 566-567, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
^ Fritz Martin Engel, Fred Timber: „Pilze: kennen – sammeln – kochen”, Editura Südwest, München 1969, p. 164
^ Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 50, 120, ISDN 3-453-40334-7
^ Fritz Martin Engel, Fred Timber: „Pilze: kennen – sammeln – kochen”, Editura Südwest, München 1969, p. 172-173

Bibliografie

Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. IX, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1929
Bruno Cetto, vol. 1-4 (vezi sus)
Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
Gustav Lindau, Eberhard Ulbrich: „Die höheren Pilze, Basidiomycetes, mit Ausschluss der Brand- und Rostpilze”, Editura J. Springer, Berlin 1928
Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe

Materiale media legate de Trompete mici la Wikimedia Commons

[1] Mycobank

[2] Jurnalul micologic „Der Tintling” actual (2018)

[3] Index Fungorum

[4] Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 521, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumire RO

[5] Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 1107

[6] Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 1229

[Cetto_1-7] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 450-451, ISBN 3-405-11774-7

[Laux-8] Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 458-459, ISBN 978-3-440-14530-2

[9] Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. X, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1929, p. + tab. 483

[10] 123 Pilze

[11] Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 591, ISBN 3-85502-0450

[12] Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 452-453, ISBN 88-85013-25-2

[13] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 442-443, ISBN 3-405-11774-7

[Zeitlmayr-14] Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, pp. 105, 209-210, ISBN 3-426-00312-0 Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "Zeitlmayr" este definit de mai multe ori cu conținut diferit

[15] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 440-441, ISBN 3-405-11774-7

[16] Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 372-373, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)

[17] Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 534-535, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)

[18] Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 566-567, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)

[19] Fritz Martin Engel, Fred Timber: „Pilze: kennen – sammeln – kochen”, Editura Südwest, München 1969, p. 164

[20] Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 50, 120, ISDN 3-453-40334-7

[21] Fritz Martin Engel, Fred Timber: „Pilze: kennen – sammeln – kochen”, Editura Südwest, München 1969, p. 172-173

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]

[18]

[19]

[20]

[21]