Wikipedia

Turneul celor Șase Națiuni

Turneul celor Șase Națiuni
Sport Rugby în XV[*]​  Modificați la Wikidata
Înființat(ă) în 1883
Participanți 6  Modificați la Wikidata
Campion Irlanda (2024)
Câștigătorul trofeului Anglia / Țara Galilor (39 titluri)
Prezență online site web oficial
pagină Facebook
cont Twitter
Instagram account
canal YouTube
hasthtag
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Turneul celor șase națiuni este o competiție de rugby disputată anual între echipele de rugby ale Angliei, Franței, Irlandei, Italiei, Scoției și a Țării Galilor. Este urmașul Turneului celor cinci națiuni, la care nu a participat Italia, acesta la rândul lui fiind urmașul Turneului celor patru națiuni care începând din 1882-1883 opunea echipele britanice. Franța s-a alăturat turneului în 1910 iar Italia s-a alăturat în anul 2000[1].

Turneul este competiția dintre cele mai puternice echipe europene. Restul națiunilor europene se întrec în Cupa Europeană a Națiunilor, competiție ce se dispută într-un sistem de divizii. Echipa națională de rugby a României participă în prima divizie a întrecerii iar Echipa națională de rugby a Moldovei participă în a doua divizie a acesteia.

Cele șase națiuni

modificare

Echipa de rugby a Irlandei este o selecție de jucători din Republica Irlanda și din Irlanda de Nord. Este alcătuită din cei mai buni jucători din cele patru provincii ale rugby-ului irlandez: Connacht, Leinster, Munster și Ulster. Această participare irlandeză la turneu a reușit să supraviețuiască de-a lungul anilor, inclusiv în perioada conflictului din Irlanda de Nord. Din motive de neutralitate, echipa este reprezentată în mod tradițional prin simbolul Irlandei, foaia de trifoi iar imnul intonat la începerea meciurilor este un imn compus special pentru echipă.

Istoric

modificare

Prima competiție internațională de rugby s-a disputat pe data de 27 martie 1871 între echipele Angliei și Scoției.[2]

Meciul s-a desfășurat la Raeburn Place din Edinburgh, un stadion de Cricket deoarece federația scoțiană de rugby nu dispunea de un stadion potrivit [3]. S-a disputat între două echipe de câte 20 de jucători, în două reprize de câte 50 minute. Scoțienii au câștigat meciul cu un eseu și un gol marcat contra unui eseu pentru englezi.

Echipa de rugby a Irlandei a desfășurat primul său meci internațional în 1875 împotriva Angliei iar Țara Galilor a jucat primul său meci internațional în 1881 contra Angliei, în 1882 contra Irlandei și în 1883 contra Scoției. Prima ediție completă a turneului are loc în 1884 când pentru pria dată cele patru echipe britanice joacă fiecare cu fiecare în cadrul aceluiași sezon.[4]. Edițiile din 1885, 1887 și 1888 nu sunt complete, datorită neînțelegerilor dintre federații[5].

Englezii sunt excluși din turneu în 1888 și 1889 datorită refuzului acestora de a se alătura International Rugby Board[6]. Galezii au fost excluși la rândul lor din turneu în 1897 și 1898, deoarece căpitanul acestora, Arthur Gould, a fost recompensat pentru prestațiile sale, fapt ce a fost interpretat ca o încălcare a regulii amatorismului, în vigoare în acea perioadă în rugby[7]. Odată cu retragerea lui Gould din activitatea sportivă chestiunea a fost rezolvată iar Țara Galilor a putut participa la edițiile următoare.

În aceeași perioadă, prima "echipă a Franței" (o echipă de jucători parizieni) a jucat primele meciuri în Anglia, în februarie 1893[8]. Doar în 1906 Echipa națională de rugby a Franței a disputat primul său meci internațional oficial împotriva Angliei. În anii următori aceasta a disputat meciuri contra celorlalte echipe din turneu: Țara Galilor și Irlanda în 1909 și Scoția în 1910. În același an, Franța este admisă în întrecere, aceasta devenind Turneul celor cinci națiuni, prima ediție fiind câștigată de Anglia.

La 1 ianuarie 1913 în timpul meciului Franța-Scoția, spectatorii atacă arbitrul întâlnirii pentru a-și exprima nemulțumirea. Poliția este nevoită să intervină iar în urma incidentului Scoția declară că refuză pe viitor să mai joace contra Franței în condițiile în care meciurile trebuie să se desfășoare sub protecția poliției[9]. Scoția refuză să joace contra Franței în 1914[8], astfel că aceasta este implicit exclusă din turneu. Primul război mondial nu permite aplicarea acestei excluderi, astfel că din 1918, întâlnirile continuă între cele cinci națiuni, în numele fraternității din timpul războiului.

Perioada anilor 1910 și 1920 a fost dominată de echipa Scoției ce a câștigat nouă ediții ale turneului, realizând Marele Șlem în 1925.

În 1931, Franța este exclusă pentru practici profesionale (plata jucătorilor și schimburi de jucători între cluburi) și datorită jocului violent practicat la anumite meciuri[10]. Meciul Franța-Țara Galilor din 1930 este de o brutalitate extremă atât pe teren cât și în tribune și în afara stadionului[11]. Franța este readmisă în turneu în 1939 în urma ajungerii la un acord între federația franceză și cluburile dizidente acuzate de practici profesionale. Izbucnirea celui de al doilea război mondial întrerupe desfășurarea turneului astfel că Franța revine în turneu doar cu ocazia primului turneu desfășurat după încheierea războiului, în 1947.

Echipa Irlandei domină perioada postbelică câștigând consecutiv edițiile dintre 1948 și 1951. Această perioadă este în continuare perturbată de acuzațiile de practici profesionale la adresa Franței, aceasta reușind în 1952 să evite o nouă excludere din turneu.

Franța reușește să obțină o primă victorie în turneu în 1954, victorie partajată însă între trei echipe. În perioada 1959 - 1962, aceasta reușește să se impună în patru ediții consecutive câștigându-și astfel statutul de mare echipă.

Perioada 1964 - 1979 este dominată de Țara Galilor care câștigă turneul de zece ori. Este perioada de glorie a rugby-ului galez, această echipa reușind în următorii ani prestații modeste și câștigând turneul doar de trei ori.

În 1972, turneul este perturbat de conflictul din Irlanda de Nord, echipele Țării Galilor și Scoției nejucând meciurile contra Irlandei din rațiuni de securitate. Ediția este declarată fără câștigător, iar în anii următori imnul englez, God Save the Queen, nu mai este intonat la începutul meciurilor. Din motive de echilibrare a situației nici imnurile franceze și irlandeze nu mai sunt intonate. Această interdicție ia sfârșit în 1997.

Anii 1980 sunt dominați de Franța, care obține 6 victorii din care 2 Mari Șlemuri. În 1993 are loc o schimbare importantă de regulamet, fiind luată în considerare și diferența de punctaveraj pentru clasament. De asemenea a fost introdus un trofeu ce este decernat câștigătorului turneului.

în 1996, turneul, păstrându-și numele, devine Cupa Europei a Națiunilor la rugby în XV, Anglia fiind prima echipă națională campioană a Europei[12]. Cu acest titlu Anglia marchează o perioadă de succese consecutive de la începutul anilor 1990.

Italia se alătură turneului în anul 2000, Turneul celor șase națiuni succedând astfel Turneului celor cinci națiuni.

 
Anglia-Țara Galilor la întâlnirea din 2004

Actualmente nu sunt planuri de modificare a numărului de națiuni participante, în ciuda apelurilor repetate ale Argentinei care dorește să participe la turneu[13].

La începutul anilor 2000 Anglia a fost echipa care a dominat competiția, marcatorul acesteia, Jonny Wilkinson devenind cel mai bun marcator din istoria turneului. În ultimii ani Franța a câștigat cele mai multe ediții (cele din 2002, 2004, 2006 și 2007).

Stadioanele turneului

modificare

Meciurile se desfășoară de obicei pe următoarele stadioane::

În 2007, echipa Irlandei a disputat meciurile pe stadionul Croke Park unde de obicei au loc meciuri de fotbal gaelic. Stadionul obișnuit, Lansdowne Road este în reconstrucție în perioada 2007 - 2008. A fost găsit un acord cu Gaelic Athletic Association pentru ca meciurile să se dispute pe acest stadion. Acordul a necesitat discuții importante datorită reticenței Gaelic Athletic Association de a sprijinii sporturile cu altă origine decât cea irlandeză (rugby-ul este considerat un sport englez). Acordul a fost prelungit în anul 2008 iar din 2009 meciurile se vor disputa din nou pe stadionul Lansdowne Road.

Prezența la stadion

modificare
 
Murrayfield

Ediția din 2006 a turneului, a fost, cu o medie de 56.084 spectatori pe meci, competiția sportivă dintre națiuni ce a atras cel mai mare număr de spectatori. Turneul celor șase națiuni devansează astfel Campionatul Mondial de Fotbal a cărui ediție din 2006 a fost urmărită de 52.401 spectatori/meci și Turneul celor trei națiuni cu o medie de 45.211 spectatori în 2006.

Recordul de spectatori este de 104.000 și a fost stabilit la 1 martie 1975 la Murrayfield (Scoția) pentru un meci Scoția-Țara Galilor[15]. De la această dată capacitatea stadionului a fost redusă pentru a ameliora securitatea spectatorilor.

Trofee

modificare

Pe lângă victoria în turneu, o serie de trofee oficiale și neoficiale sunt atribuite:

  • Tripla Coroană, trofeu neoficial, este decernat de jurnaliștii britanici formației britanice care câștigă toate întâlnirile cu celelalte echipe britanice. A fost decernat pentru prima dată în 1883
  • Calcutta Cup este trofeul pus în joc la meciurile dintre Anglia și Scoția. Trofeul a fost creat în 1878 și a fost disputat pentru prima dată pe 10 martie 1879[16].
  • Millennium Trophy recompensează câștigătorul meciurilor dintre Anglia și Irlanda.
  • Trofeul Eurostar recompensează câștigătorul meciului dintre Franța și Anglia.
  • Centenary Quaich recompensează câștigătorul meciului dintre Scoția și Irlanda.
  • Trofeul Giuseppe Garibaldi a fost introdus la ediția din 2007 și recompensează câștigătoarea derby-ului latin, Franța-Italia.
  • Marele Șlem (engleză Grand Slam, franceză Grand Chelem) este un bonus pentru câștigătorul turneului și desemnează victorii în fața tuturor celorlalte echipe. Termenul a fost introdus pentru prima dată de către un jurnalist englez în 1957 cu ocazia primului Mare Șlem al echipei Angliei[17].

Palmares

modificare

Anglia este în prima poziție a palmaresului, cu 25 victorii din care 12 Mari Șlemuri. Perioadele de mare succes ale echipei au fost în anii 1920 și la începutul anilor 1990.

Turnee disputate Mari Șlemuri Victorii Victorii partajate[18]
  Anglia 128[19] 13 29 10
  Țara Galilor 130 12[20] 28 11
  Franța 95 10 18 8
  Scoția 130 3 14 8
  Irlanda 130 4 16 8
  Italia 25 0 0 0

Patru Națiuni 1883–1909

modificare
1883   Anglia (Tripla Coroană)
1884   Anglia (Tripla Coroană)
1885 Nu s-a desfășurat
1886   Anglia și   Scoția
1887   Scoția
1888 Nu s-a desfășurat
1889 Nu s-a desfășurat
1890   Anglia și   Scoția
1891   Scoția (Tripla Coroană)
1892   Anglia (Tripla Coroană)
1893   Țara Galilor (Tripla Coroană)
1894   Irlanda (Tripla Coroană)
1895   Scoția (Tripla Coroană)
1896   Irlanda
1897 Nu s-a desfășurat
1898 Nu s-a desfășurat
1899   Irlanda (Tripla Coroană)
1900   Țara Galilor (Tripla Coroană)
1901   Scoția (Tripla Coroană)
1902   Țara Galilor (Tripla Coroană)
1903   Scoția (Tripla Coroană)
1904   Scoția
1905   Țara Galilor (Tripla Coroană)
1906   Țara Galilor și   Irlanda
1907   Scoția (Tripla Coroană)
1908   Țara Galilor (Mare Șlem)[21]
1909   Țara Galilor (Mare Șlem)[21]
Sursă: Roll of Honour at BBC

Cinci Națiuni 1910–1931

modificare
1910   Anglia
1911   Țara Galilor (Mare Șlem)
1912   Anglia și   Irlanda
1913   Anglia (Mare Șlem)
1914   Anglia (Mare Șlem)
1915-19 Nu s-a desfășurat datorită Primului război mondial
1920   Anglia,   Scoția și   Țara Galilor
1921   Anglia (Mare Șlem)
1922   Țara Galilor
1923   Anglia (Mare Șlem)
1924   Anglia (Mare Șlem)
1925   Scoția (Mare Șlem)
1926   Irlanda și   Scoția
1927   Irlanda și   Scoția
1928   Anglia (Mare Șlem)
1929   Scoția
1930   Anglia
1931   Țara Galilor
Sursă: Roll of Honour at BBC

Patru Națiuni 1932–1939

modificare
1932   Anglia,   Irlanda și   Țara Galilor
1933   Scoția (Tripla Coroană)
1934   Anglia (Tripla Coroană)
1935   Irlanda
1936   Țara Galilor
1937   Anglia (Tripla Coroană)
1938 1938   Scoția (Tripla Coroană)
1939   Anglia,   Irlanda și   Țara Galilor
Sursă: Roll of Honour at BBC

Cinci Națiuni 1940–1999

modificare
1940–46 Nu s-a desfășurat datorită celui de al doilea război mondial
1947   Anglia și   Țara Galilor
1948   Irlanda (Mare Șlem)
1949   Irlanda (Tripla Coroană)
1950   Țara Galilor (Mare Șlem)
1951   Irlanda
1952   Țara Galilor (Mare Șlem)
1953   Anglia
1954   Anglia (Tripla Coroană),   Franța și   Țara Galilor
1955   Franța și   Țara Galilor
1956   Țara Galilor
1957   Anglia (Mare Șlem)
1958   Anglia
1959   Franța
1960   Anglia (Tripla Coroană) și   Franța
1961   Franța
1962   Franța
1963   Anglia
1964   Scoția și   Țara Galilor
1965   Țara Galilor
1966   Țara Galilor
1967   Franța
1968   Franța (Mare Șlem)
1969   Țara Galilor (Tripla Coroană)
1970   Franța și   Țara Galilor
1971   Țara Galilor (Mare Șlem)
1972 Nu s-a desfășurat
1973   Anglia,   Franța,   Irlanda,   Scoția și   Țara Galilor
1974   Irlanda
1975   Țara Galilor
1976   Țara Galilor (Mare Șlem)
1977   Franța (Mare Șlem)
1978   Țara Galilor (Mare Șlem)
1979   Țara Galilor (Tripla Coroană)
1980   Anglia (Mare Șlem)
1981   Franța (Mare Șlem)
1982   Irlanda (Tripla Coroană)
1983   Franța și   Irlanda
1984   Scoția (Mare Șlem)
1985   Irlanda (Tripla Coroană)
1986   Franța și   Scoția
1987   Franța (Mare Șlem)
1988   Franța și   Țara Galilor (Tripla Coroană)
1989   Franța
1990   Scoția (Mare Șlem)
1991   Anglia (Mare Șlem)
1992   Anglia (Mare Șlem)
1993   Franța
1994   Țara Galilor[22]
1995   Anglia (Mare Șlem)
1996   Anglia[22] (Tripla Coroană)
1997   Franța (Mare Șlem)
1998   Franța (Mare Șlem)
1999   Scoția[22]
Sursă: Roll of Honour at BBC

Șase Națiuni 2000–prezent

modificare
2000   Anglia
2001   Anglia[22]
2002   Franța (Mare Șlem)
2003   Anglia (Mare Șlem)
2004   Franța (Mare Șlem)
2005   Țara Galilor (Mare Șlem)
2006   Franța[22]
2007   Franța[22]
2008   Țara Galilor (Mare Șlem)
2009   Irlanda (Mare Șlem)
2010   Franța (Mare Șlem)
2011   Anglia
2012   Țara Galilor (Mare Șlem)
2013   Țara Galilor
2014   Irlanda
2015   Irlanda
2016   Anglia (Mare Șlem)
2017   Anglia
2018   Irlanda
2019   Țara Galilor
2020   Anglia
2021   Țara Galilor
2022   Franța (Mare Șlem)
2023   Irlanda (Mare Șlem)
2024   Irlanda
Sursă: Roll of Honour at BBC

Clasamentul Turneului celor Șase Națiuni (2000 - 2016)

modificare
J V E Î PP PC DP Pct Victorii MS TC LL
  Anglia 85 60 1 24 2350 1327 +1023 245 121 5 2 4
  Irlanda 85 55 3 27 2080 1536 +544 211 113 3 1 4
  Franța 85 54 2 29 2084 1534 +550 200 110 5 3 N/A
  Țara Galilor 85 47 3 35 1984 1811 +173 183 97 4 3 3
  Scoția 85 21 2 62 1378 2115 −737 102 44 0 0 0
  Italia 85 12 1 72 1239 2792 −1553 105 25 0 0 N/A

Cel mai mare interval de timp fără victorie

modificare
Echipa Turnee Ani Sezoane
  Franța 24 44 1910-1954
  Irlanda 24 24 1985-2009
  Italia 24 24 2000-prezent
  Scoția 19 26 1938-1964
  Anglia 16 18 1892-1910
  Țara Galilor 11 11 1994-2005

Lingura de lemn

modificare

Lingura de lemn este un „anti-trofeu”, decernat echipei care a pierdut toate meciurile dintr-o ediție a turneului.

Echipa Număr de linguri de lemn Ani
  Irlanda 25 1884, 1885, 1886, 1891, 1895, 1909, 1960, 1977, 1981, 1984, 1986, 1992, 1998
  Scoția 24 1902, 1911, 1914, 1947, 1952, 1953, 1954, 1968, 1978, 1980, 1985, 1994, 2004, 2007, 2012, 2015
  Italia[23] 18 2000, 2001, 2002, 2005, 2006, 2008, 2009, 2010, 2011, 2014, 2016, 2017, 2018, 2019, 2020, 2021, 2022, 2023
  Țara Galilor 18 1889, 1892, 1990, 1995, 2003
  Anglia 17 1899, 1901, 1903, 1905, 1907, 1972, 1976
  Franța[24] 13 1910, 1912, 1913, 1914, 1920, 1925, 1929, 1957, 2013

Fapte și anecdote

modificare
  • Ediția din 1973 a turneului este unică deoarece toate cele cinci echipele au terminat la egalitate, fiecare echipă câștigând toate meciurile de pe teren propriu
  • Imnul oficial al turneului este Te Deum compus de Marc-Antoine Charpentier din 1957.

Vezi și

modificare

Note

modificare
  1. ^ en 6-Nations history, pe rugbyfootballhistory.com
  2. ^ en Rugby Chronology, pe rfu.com
  3. ^ en From Raeburn Place to Murrayfield Arhivat în , la Wayback Machine., pe scottishrugby.org
  4. ^ fr «Le Tournoi international» Arhivat în , la Wayback Machine., pe rfu.com
  5. ^ en Six nations history, pe bbc.co.uk
  6. ^ en Rugby history 1886, pe rfu.com
  7. ^ en Six nations History, pe scrum.com
  8. ^ a b fr «The tournament» Arhivat în , la Wayback Machine., pe rugby-nomades.qc.ca
  9. ^ Jean-Pierre Bodis, «Histoire mondiale du rugby», Bibliothèque historique Privat, 1987, ISBN 2-7089-5329-X
  10. ^ fr «Histoire tournament» Arhivat în , la Wayback Machine., pe rugby-nomades.qc.ca
  11. ^ fr «Match France - Pays de Galles de 1930», pe flickr.com
  12. ^ fr 16 mars Le Tournoi des Cinq Nations officiellement coupe d'Europe des Nations Arhivat în , la Wayback Machine., pe linternaute.com
  13. ^ en Cererea de participare a Argentinei[nefuncțională] pe rugbyworld.com
  14. ^ en Stadio Flaminio, pe 6-nations-rugby.com
  15. ^ en Murrayfield stadium Arhivat în , la Wayback Machine., pe rbs6nations.com
  16. ^ en Rugby chronology, pe rfu.com
  17. ^ en Rugby history, vezi 1957, pe rfu.com
  18. ^ Victorii partajate înseamnă faptul că mai multe echipe au terminat la egalitate de puncte în clasament și au partajat victoria în turneu. Ultima victorie partajată a fost în 1988. În 1994, victoria a fost acordată pentru prima dată pe baza diferenței de pucncte marcate și încasate.
  19. ^ Anglia are două participări în minus, în 1888 și 1889, ea nu a fost oficial exclusă dar a fost boicotată de celelalte trei echipe.
  20. ^ Prin convenție, Țara Galilor este creditată cu două mari șlemuri în plus, deoarece sunt considerate și victoriile din 1908 si 1909 când, chiar dacă Franța nu a fost încă admisă în turneu, această a întâlnit Tara Galilor care au dublat victoria din turneu cu victorii contra francezilor.
  21. ^ a b Cu toate că a fost doar turneu al celor trei națiuni, Țara Galilor a învins și Franța în 1908 și 1909 și ambele sunt considerate Mari Șlemuri.
  22. ^ a b c d e f Asterisk * indică victorie datorită diferenței de puncte
  23. ^ Italia dispută turneul doar din 2000.
  24. ^ Franța dispută turneul doar din 1910.

Legături externe

modificare


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Turneul_celor_Șase_Națiuni&oldid=16299546