Waelsch
| Turnul Babel | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Caută utilizatori după diverse criterii |
.jpg)
¿¿¿Cine, ce, şi cum???
modificare
Creştin anarhist, adecă anarho-creştin.
- Creştin de succesiune apostolică, fundamentalist, semi-progresiv, convins pro-vita, simpatizant al teologiei eliberării.
- Anarhist, de gen anarho-comunist, convins de GNU FDL, simpatizant al anarho-primitivismului.
Băgător de seamă
modificare
Am pus pe picioare articolele din categoriile:
- Anarhism
- Biserica Anglicană
- Biserica Suedeză
- Canterbury
- Ceasurile canonice
- Ecumenism
- Etterbeek
- Liturgică
- Mănăstiri în Belgia
- Punk creştin
- Regiuni în Belgia
- Rock creştin
- Sate în Belgia
- Taine
- Valonia
Am lucrat la majoritatea articolelor din categoriile:
Pe lângă astea, mai am mare interes în tot ce ţine de lingvistică, mai cu seamă de limbile romanice, de limbile regionale, şi de francofonie şi apărarea ei.
Din articolele scrise de mine, aflu fiind cele mai faine:
Crez
modificareYHWH i s’a arătat la stejarii lui Mamre, pe când Avraam şedea la uşa cortului, în timpul zădufului zilei. Avraam a ridicat ochii, şi s’a uitat: şi iată că trei bărbaţi stăteau în picioare lîngă el. Facere 18:1-2.
El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste el, şi prin rănile lui suntem tămăduiţi. Isaia 53:5.
Convingeri filosofico-politico-sociale
modificareÎntr’adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, ci că în toate neamurile, cine se teme de El, și lucrează neprihănire este primit de el. Fapte 10:34-35.
Știți că domnitorii neamurilor domnesc peste ele, și mai marii lor le poruncesc cu stăpânire. Între voi să nu fie așa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru; și oricare va vrea să fie cel dintîiu între voi, să vă fie robul tutror. Mateiu 20:25-26.
Toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. Mateiu 26:52.
Vai de cel ce zidește o cetate cu sânge, care întemeiază o cetate cu nelegiuire! Avvacum 2:12.
Pe tine mă sprijinesc, din pântecele mamei mele. Tu ești binefăcătorul meu încă din pântecele mamei. Psalm 71 (70):6.
Mai bine un vecin aproape decât un frate departe. Proverbe 27:10
Mai bine o bucată de pâne uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă! Proverbe 17:1
Dacă toți bogații ar păstra pentru sine doar cele necesare traiului, și ar da restul săracilor, sărăcia ar dispărea de pe fața pămîntului. S. Vasile cel Mare
NB: Cu excepțiunea celui de pe urmă, toare citatele biblice de mai sus fac parte din domeniul public. NB: Citatele de mai jos aparțin lui Pierre-Joseph Proudhon, întemeietorul socialismului libertar (anarhismului), și sunt scoase și traduse din culegerea proudhoneană « Mutuellisme et Fédéralisme », ce se află în domeniul public.
Monarhia universală e în politică ceea ce e cvadratura cercului sau mișcarea perpetuă în matematică.
Zilnic ni se vorbește de granițe naturale. Între timp explic ceea ce înțeleg prin aceste două cuvinte: granițele naturale, eu aș zice că cea mai bună, cea mai sigură, cea mai naturală dintre granițe e cea care garantează populațiunilor - pe care le desparte - libertatea cea mai desăvîrșită, autoguvernarea cea mai absolută. Tocmai de aceea protestez împotriva marilor unități politice, care-mi par a nu fi altceva decât confiscări ale naționalităților.
Ceea ce e adevărat despre state, e întocmai adevărat despre orașele și județele unui stat anume: federalismul e forma politică a omenirii.
Vechea lege a unității și a nedespărțirii e abrogată. În virtutea acordului de unire - cel puțin presupus - între diferite părți ale statului, centrul politic e pretutindeni, iar circumferința nicăieri. Fiecare grup sau soi de populațiune, fiecare rasă, fiecare limbă e stăpâna teritoriului propriu. Fiecare cetate, apărată de către cetățile vecine, e regină în pe locul pe care-l ocupă.
Federațiune, de la latinescul « fœdus », genitiv « fœderis », adică pact, contract, tratat, convențiune, legămînt, etc... e o înțelegere prin care unul sau mai mulți capi de familie, una sau mai multe comune, unu sau mai multe grupuri de comune sau state, se obligă recipric și unele față de altele, în vederea unuia sau mai multor obiective specifice.
Cine zice mutualitate, presupune împărțirea pămîntului, diviziunea proprietăților; independența muncii, separarea industriilor, a specialității funcțiunilor, răspundere individuală și colectivă, potrivit muncii individuale sau în grup, reducerea taxelor generale la minimum, suprimarea parazitismului și a mizeriei...
Deoarece religiunea de stat e înseamnă violarea conștiinței, centralizarea administrativă înseamnă castrarea libertății. Instituțiuni funebre, purcese dintr-una și aceeași patimă a oprimării și intoleranței, a cărei roade otrăvitoare arată bine analogia! Religiunea de stat a dat naștere inchizițiunii; administrațiunea de stat a dat naștere poliției.
Secretul ecuației între cetățean și stat, precum a celei între enoriaș și preot, între avocat și judecător, se află în acuația economică pe care am făcut-o mai înainte, prin abolirea iteresului capitalist, între muncitor și întreprinzător, între țăran și moșier. Prin reciprocitatea obligațiunilor faceți să dispară acest de pe urmă vestigiu al sclăviei antice, și atunci cetățenii și comunele nu vor avea nevoie ca statul să intervină ca să le orînduiască bunurile, să le administreze proprietățile, să le zidească porturile, malurile, canalele, drumurile; nici ca să tocmească târgurile, să facă judecată, să școlarizeze, că conducă, să controleze, să le cenzureze oamenii, să supravegheze, să apere și să facă ordine, ci oamenii vor se putea închina celui Preaînalt, își vor putea judeca criminalii și îi vor face neputincioși a face răul, cu condiția ca aceasta să înceteze crima.
Aduceți-vă aminte, nu există decât un fel de a face drepate: ca inculpatul sau cel interesat să facă el însuși dreptatea. Or, o va face, atunci când fiecare cetățean va semna pactul social; atunci când într’această convențiune solemnă se vor hotărî drepturile, obligațiunle și atribuțiunile fiecăruia, când se va face un schim de garanții și se va scrie sancțiunea. Atunci justiția, purcegând din libertate, nu va mai fi răzbunare, ci în reparare. Deoarece legea societății nu va mai fi opusă individului, acesta nu va mai putea protesta, și nu va avea decât să-și mărturisească fapta.
O comună are nevoie de un învățător. Ea îl alege după pofta inimii, tînăr sau bătrân, burlac sau însurat, absolvent al școlii normale sau autodidact, cu sau fără diplomă. Singurul lucru de însemnătate e ca învățătorul să convină capilor de familii, ca aceștia să hotărască dacă își lasă sau nu copiii pe mâna lui. În acest caz, ca altundeva, trebuie ca acest lucru să purceadă din liberul contract și să fie supus concurenței; lucru imposibil sub un regim de inegalitate, de pile, de monopol universitar sau de măritiș între Biserică și Stat.
După cum nu este libertate fără unire ori fără ordine, la fel nu există unire fără varietate, fără pluralism, fără divergențe; nu există ordine fără proteste, contrazicere sau antagonism.
De lipsa cărei virtuți personale sau sociale îi veți acuza pe oamenii care-și promit reciproc totul, care din inimă largă își garantează totul, își asigură unii altora totul, își dăruiesc totul: școlire, loc de muncă, schimb, patrimoniu, venituri, avere, siguranță?