Vasile Patilineț

politician român
Vasile Patilineț
Vasile Patilinet.jpg
Vasile Patilineț
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Lupeni, România Modificați la Wikidata
Decedat1986 (62 de ani) Modificați la Wikidata
Ankara, Turcia Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiaccident (accident rutier[*]) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1965-1989).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
economist Modificați la Wikidata
Ambasador al României în Turcia Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Ministru al Minelor, Petrolului și Geologiei Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Deputat în Marea Adunare Națională Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
CircumscripțiaBistrița
Ministru al Economiei Forestiere și Materialelor de Construcție Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Deputat în Marea Adunare Națională Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
CircumscripțiaSibiu
În funcție
 – 
CircumscripțiaSatu Mare

PremiiOrdinul Steaua Republicii Populare Române clasa a III-a[*] ()
Ordinul Tudor Vladimirescu clasa a II-a[*] ()
Partid politicPCR
Alma materAcademia de Studii Economice
Academia Ștefan Gheorghiu

Vasile Patilineț (n. , Lupeni, România – d. 1986, Ankara, Turcia[1]) a fost un demnitar comunist român, apropiat al lui Nicolae Ceaușescu.

În septembrie 1945 a devenit membru a PCR. A fost membru al CC al PMR responsabil cu Securitatea, adjunct al Direcției organizare, deputat în MAN din partea județului Satu-Mare, Ministrul Economiei Forestiere și Materialelor de Construcții [2], Ministrul Minelor, Petrolului și Geologiei.

În mai 1961 a fost decorat cu Medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România".

La sfârșitul anului 1965, Ceaușescu l-a însărcinat în secret pe Vasile Patilineț, un mare specialist în dosare politice, cu lansarea unei anchete privind represiunea internă din partid. Această idee era legată de strângerea de documente referitoare la implicarea directă a lui Alexandru Drăghici în asasinarea lui Lucrețiu Pătrășcanu.[3]

Fiica sa, Amalia, a murit ca urmare a unui avort provocat în condiții ilegale, datorate decretului 770 de interzicere a avorturilor, decret sprijinit chiar de tatăl său.[4]

A murit în Turcia, într-un accident de mașină, pe când era în misiune diplomatică la Ankara; există speculații că accidentul ar fi fost provocat de Securitate.[5][6]

A locuit în Strada Herăstrău, 35, București. După misteriosul său deces, vila a fost ocupată de Ion Dincă, iar după revoluție noul chiriaș a devenit șeful SRI din acea vreme, Virgil Măgureanu.[7]

DecorațiiModificare

NoteModificare

  1. ^ ro Securitatea -- volumul II
  2. ^ http://documentare.rompres.ro/guverne.php?i=112
  3. ^ Decretul lui Ceausescu a ucis-o si pe fata unui nomenclaturist, 22 noiembrie 2007, Evenimentul zilei, accesat la 30 iunie 2012
  4. ^ Doar medicii lași nu făceau avorturi - interviu cu prof. dr. Vasile LUCA, 1 aprilie 2010, Dilema Veche, accesat la 30 iunie 2012
  5. ^ http://www.ziua.net/display.php?id=36002&data=1999-12-22
  6. ^ Zvonurile "epocii de aur", 15 ianuarie 2007, Lavinia Betea, Jurnalul Național, accesat la 30 iunie 2012
  7. ^ Ciocoii vechi si noi, 20 februarie 2006, Paula Mihailov Chiciuc, Jurnalul Național, accesat la 30 iunie 2012
  8. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 509 din 18 august 1964 pentru conferirea unor ordine ale Republicii Populare Romîne, publicat în Buletinul Oficial nr. 12 din 27 august 1964.

BibliografieModificare

  • Florica Dobre (coord.) -- Membrii C.C. al P.C.R.1945–1989. Dicționar, Editura Enciclopedicã, București, 2004