Ștefan cel Mare, Călărași
| Ștefan cel Mare | |
| — Comună — | |
  Ștefan cel Mare Ștefan cel Mare (România) | |
| Coordonate: 44°25′28″N 27°38′24″E / 44.42444°N 27.64000°E44°25′28″N 27°38′24″E / 44.42444°N 27.64000°E | |
|---|---|
| Țară |  România |
| Județ |  Călărași |
| SIRUTA | 94562 |
| Reședință | Ștefan cel Mare[*] |
| Componență | Ștefan cel Mare[*] |
| Guvernare | |
| - Primar | Nicolae Pandea[*][3][4] (PSD, ) |
| Populație (2011)[1][2] | |
| - Total | ▼ 3236 locuitori |
| Fus orar | UTC+2 |
| Cod poștal | 917245 |
| Prezență online | |
site web oficial  GeoNames | |
 | |
Modifică date / text  | |
Ștefan cel Mare este o comună în județul Călărași, Muntenia, România, formată numai din satul de reședință cu același nume.
AșezareModificare
Comuna se afla în nord-estul județului, la limita cu județul Ialomița. Este traversată de șoseaua națională DN3A, care leagă Lehliu Gară de Fetești, precum și de calea ferată București-Constanța, pe care este deservită de halta de călători Ștefan cel Mare.[5]
DemografieModificare
Componența etnică a comunei Ștefan cel Mare
Români (97,18%)
Necunoscută (2,75%)
Altă etnie (0,06%)
Componența confesională a comunei Ștefan cel Mare
Ortodocși (96,78%)
Necunoscută (2,78%)
Altă religie (0,43%)
Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Ștefan cel Mare se ridică la 3.236 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 3.261 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (97,19%). Pentru 2,75% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,79%). Pentru 2,78% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[6]
Politică și administrațieModificare
Comuna Ștefan cel Mare este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Nicolae Pandea[*], de la Partidul Social Democrat, a fost ales în . Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[7]
| Partid | Consilieri | Componența Consiliului | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Partidul Social Democrat | 8 | |||||||||
| Partidul Național Liberal | 5 | |||||||||
IstorieModificare
Satul Ștefan cel Mare a apărut sub numele de Cocargeaua Nouă în urma reformei agrare din 1921, fiind arondat în 1931 comunei Perișoru.[8] După al Doilea Război Mondial, comuna a primit numele de Ștefan cel Mare și a devenit comună de sine stătătoare, fiind transferată în 1950 raionului Fetești din regiunea Ialomița, apoi (după 1952) din regiunea Constanța și (după 1956) din regiunea București. În 1968 a revenit la județul Ialomița, reînființat.[9][10] În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Călărași.[11]
NoteModificare
- ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în .
- ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central[*]
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*]
- ^ Google Maps – Ștefan cel Mare, Călărași (Map). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în .
- ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ^ „Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale din 2016.
- ^ „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 213. .
- ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
- ^ „Decretul nr. 15/1981”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .