Acid izobutiric
| Acid izobutiric | |
 | |
 | |
| Identificare | |
|---|---|
| Număr CAS | 79-31-2 |
| ChEMBL | CHEMBL108778 |
| PubChem CID | 6590 |
| Formulă chimică | C₄H₈O₂[1]  |
| Masă molară | 88,052 u.a.m.[2] |
| Punct de topire | −47 °C[3] |
| Punct de fierbere | 154,45 °C[4] la 101,325 kilopascali |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text  | |
Acidul izobutiric (denumit și acid 2-metilpropanoic sau acid izobutanoic)[5] este un compus organic cu formula chimică structurală (CH3)2CHCOOH. Este un izomer al acidului n-butiric, fiind clasificat ca acid gras cu catenă scurtă. Esterii și sărurile acestui acid sunt denumiți izobutirați.
Este un compus lichid, incolor și cu un miros neplăcut. Este solubil în apă și solvenți organici. Se găsește în surse naturale, precum în roșcove (Ceratonia siliqua), în vanilie și în rădăcinile de Arnica dulcis, iar sub formă de ester etilic în uleiul speciei Croton tiglium.[6]
Obținere modificare
Acidul izobutiric este obținut în urma reacției de oxidare a izobutiraldehidei, care este un produs secundar al procesului de hidroformilare a propilenei.[7]
Mai poate fi preparat în urma unei reacții de carbonilare (reacție Koch) aplicată propilenei:[7]
Proprietăți modificare
Acidul izobutiric prezintă proprietățile tipice ale acizilor carboxilici, formând: amide, esteri, ahidride acide și cloruri de acil.[8] Clorura de izobutiril este un intermediar comun în sinteza altor derivați.
Prin încălzire cu acid cromic, se oxidează la acetonă. Soluția de permanganat de potasiu oxidează acidul la acid α-hidroxiizobutiric, (CH3)2C(OH)-CO2H.[6]
Acidul izobutiric poate fi dehidrogenat la acid metacrilic.[9]
Note modificare
- ^ a b „Acid izobutiric”, ISOBUTYRIC ACID (în engleză), PubChem, accesat în
- ^ „Acid izobutiric”, ISOBUTYRIC ACID (în engleză), PubChem, accesat în
- ^ Jean-Claude Bradley Open Melting Point Dataset
- ^ Basic laboratory and industrial chemicals: A CRC quick reference handbook[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ „Front Matter”. Nomenclature of Organic Chemistry : IUPAC Recommendations and Preferred Names 2013 (Blue Book). Cambridge: The Royal Society of Chemistry. . p. 748. doi:10.1039/9781849733069-FP001. ISBN 978-0-85404-182-4.
- ^ a b
Chisholm, Hugh, ed. (). „Butyric Acid”. Encyclopædia Britannica. 4 (ed. 11). Cambridge University Press. p. 892.
- ^ a b Riemenschneider, Wilhelm; Bolt, Hermann (). Esters, Organic. Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry. p. 10. doi:10.1002/14356007.a09_565. ISBN 978-3527306732.
- ^ Jenkins, P. R. (). „Carboxylic acids and derivatives”. General and Synthetic Methods. 7. pp. 96–160. doi:10.1039/9781847556196-00096. ISBN 978-0-85186-884-4.
- ^ William Bauer, Jr. (), „Methacrylic Acid and Derivatives”, Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, Weinheim: Wiley-VCH, doi:10.1002/14356007.a16_441
