Deschide meniul principal

Aiton, Cluj

sat în comuna Aiton, județul Cluj, România
Aiton
Ajtony
—  Sat  —
Aiton
Aiton
Aiton se află în România
Aiton
Aiton
Aiton (România)
Localizarea satului pe harta României
Aiton se află în Județul Cluj
Aiton
Aiton
Aiton (Județul Cluj)
Localizarea satului pe harta județului Cluj
Coordonate: 46°41′03″N 23°44′35″E46°41′03″N 23°44′35″E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețActual Cluj county CoA.png Cluj
Comună Aiton

SIRUTA55605

Altitudine626 m.d.m.

Populație (2011)
 - Total606 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal407025
Prefix telefonic+40 x64 [1]

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Aiton (Ajton) pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773 (sectio 095)
Aiton (Ajton) pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773 (sectio 095)

Aiton (în maghiară Ajton, în germană Eiten) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Cluj, Transilvania, România.

Cuprins

Date geograficeModificare

Altitudinea medie: 626 m.

În perimetrul acestei localități s-a pus în evidență prezența unui masiv de sare gemă și a unor izvoare sărate.

IstoricModificare

Pe teritoriul satului au fost descoperite urmele mai multor vechi așezări din neolitic (cultura Turdaș, mileniul al IV-lea î.e.n.), din epoca bronzului, din epoca fierului (Hallstatt și La Tène), din perioada stăpânirii romane și din timpul migrațiilor. Tot aici au mai fost scoase la iveală un mormânt de incinerație (sec. I î.e.n. - sec. I e.n.) și o villa rustica, în care s-a găsit o fructieră dacică (sec. II î.e.n.).

În perioada romană localitatea se afla pe drumul roman Potaissa - Napoca. Inițial, o porțiune a acestuia a fost lăsată descoperită în curtea vecină cu cea a școlii, marcată de o colonetă ce reproduce inscripția de pe borna kilometrică din anul 108, însă acum micul sit este acoperit de deșeuri. Aici a fost centrul unei unități spaniole ecvestre.

Prima menționare documentară a satului Aiton cu numele Villa Ohthunth este din 1320, iar în 1329 cu toponimul Ahthon. Din 1456 apare sub denumirea actuală Ayton. În 1658 localitatea a fost arsă la o invazie a turcilor și tătarilor.

Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 095) apare sub numele de Ajton. La nord și la sud-est de sat pe hartă sunt marcate prin "Gericht" și prin semnul π două locuri publice de pedepsire a delicvenților în perioada medievală.

Monumente istoriceModificare

Următoarele obiective au fost înscrise pe Lista monumentelor istorice din județul Cluj[2], elaborată de Ministerul Culturii din România în anul 2015:

Monumente dispăruteModificare

  • "Conacul Sandor" din satul Aiton este înscris pe "Lista monumentelor istorice dispărute", elaborată de Ministerul Culturii și Cultelor în anul 2004 (datare: sec. XVIII, cod 13B0271)[3].
  • Biserica de lemn din Aiton (cod LMI CJ-II-m-B-07513)

Miliarul de la AitonModificare

 
Miliarul de la Aiton
(copia de la Turda)

Stȃlpul miliar descoperit de Mihály Szathmári Pap (profesor de religie, 1737-1812) în anul 1758 la Aiton, marchează distanța de la Potaissa la Aiton, constituind prima atestare documentară a localităților Potaissa (Turda) și Napoca (Cluj). Nu se cunoaște locul exact din sat unde a fost descoperit. A ajuns apoi la Cluj. Căutȃnd piesa în anii 20-30 din secolul al XX-lea, Constantin Daicoviciu nu a reușit să o mai găsească în grădina din Cluj unde se știa că era amplasată[4]. Originalul miliarului probabil s-a pierdut. Desenul original cu inscripția de pe miliar aparține descoperitorului Mihály Szathmári Pap. În anul 1773 istoricul ardelean Johann Seivert (1735-1785) a văzut desenul lui Mihály Szathmári Pap și l-a reprodus într-un manuscris. Informația despre existența acestui miliar a fost preluată de Theodor Mommsen în 1873 și înregistrată în CIL (Corpus Inscriptionum Latinarum) volumul III, textul 1627, Berlin. Cercetătoarea clujeană Iudita Winkler a descoperit, prin anii 70-80, desenul din 1773, realizat de Johann Seivert, în manuscrisul acestuia, care este păstrat la Biblioteca Centrală Universitară din Cluj-Napoca, desen pe care l-a publicat apoi în 1982. Există 3 copii ale miliarului:
- o copie identică cu originalul, de formă cilindrică, din beton, executată prin anii 70 din inițiativa profesorului de istorie Tiberiu Cerghi de la școala din Aiton; copia se află în curtea școlii din Aiton.
- o copie de formă dreptunghiulară, așezată în anul 1993 în Piața 1 Decembrie din Turda (în fața Poștei).
- o copie de formă dreptunghiulară, așezată în anul 2010 în fața primăriei din Aiton.

Lăcașuri de cultModificare

  • Biserica Reformată-Calvină din anul 1598 (str. Principală nr.161), cu portalul vestic în stil romanic. Tavan casetat din anul 1793, operă a maeștrilor Hajdu și Samuel Besti. Biserica este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj (2010).

Obiective turisticeModificare

Printre principalele obiective turistice din zonă, se numără[6]:

  • Castelul medieval.
  • Muzeul cu obiecte din perioada romană (demolat între timp).
  • Rezervația "Pădurea Ciolt".

Date economiceModificare

Ocupația de bază a locuitorilor este agricultura și creșterea animalelor domestice.

Date demograficeModificare

Structura pe etniiModificare

Aiton[7]
Anul Total Români Maghiari Alte etnii
1850 1301 870 371 60
1880 1657 1048 532 77
1890 2018 1358 626 34
1900 2003 1382 621 -
1910 2184 1487 642 55
1920 2067 1532 522 13
1930 2289 1695 557 37
1941 2413 1837 540 36
1966 1890 1433 456 1
1977 1453 1095 358 -
1992 831 638 193 -
2002 727 562 165 -

Structura confesionalăModificare

Aiton[7]
Anul Total Ortodocși Greco-Catolici Romano-Catolici Reformați-Calvini Alte confesiuni
1850 1301 - 879 13 406 3
1857 1453 - 978 8 466 1
1869 1550 - 1550 17 504 10
1880 1657 - 1657 18 558 13
1890 2018 - 1346 16 635 47
1900 2003 - 1346 24 601 32
1910 2184 - 1508 18 635 23
1930 2289 12 1707 7 558 5
1992 831 545 82 - 545 32
2002 727 180 352 - 139 56

Saltul numeric în favoarea ortodocșilor între anii 1930-1992 se explică prin interzicerea în anul 1948 a Bisericii Greco-Catolice.

Galerie de imaginiModificare

NoteModificare

BibliografieModificare

  • Palade, Monica (). Aiton - Cluj. Cluj-Napoca. ISBN 973-0-02627-0. 
  • Lazăr, Vasile (). Aiton - Cluj : istorie și tradiție. Cluj-Napoca. ISBN 973-0-02627-0. 
  • Simon András, Gáll Enikő, Tonk Sándor, Lászlo Tamás, Maxim Aurelian, Jancsik Péter, Coroiu Teodora (). Atlasul localităților județului Cluj. Cluj-Napoca: Editura Suncart. ISBN 973-864300-7. 
  • Dan Ghinea (). Enciclopedia geografică a României. București: Editura Enciclopedică. ISBN 978-973-45-0396-4. 

Vezi șiModificare

Legături externeModificare

  Materiale media legate de Aiton la Wikimedia Commons