Otilia Cazimir
Otilia Cazimir | |
Otilia Cazimir | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Alexandrina Gavrilescu |
Poreclă | ale |
Născută | 12 februarie 1894 Cotu Vameș, județul Neamț |
Decedată | (73 de ani) Iași, județul Iași |
Înmormântată | Cimitirul „Eternitatea” din Iași |
Părinți | Ecaterina și Gheorghe Gavrilescu |
Cetățenie | România |
Ocupație | scriitor, publicist |
Limbi vorbite | limba română |
Pseudonim | Otilia Cazimir |
Studii | Facultatea de Litere și Filosofie din Iași |
Activitatea literară | |
Activă ca scriitoare | 1912 - 1967 |
Subiecte | natură, viața personală |
Specie literară | liric |
Operă de debut | Lumini și umbre, 1923 |
Note | |
de natură | |
Modifică date / text |
Literatura română | ||
Istoria literaturii române | ||
Evul mediu | ||
Curente în literatura română | ||
Umanism -
Clasicism | ||
Scriitori români | ||
Listă de autori de limbă română | ||
Portal România | ||
Portal Literatură | ||
Proiectul literatură | ||
Otilia Cazimir (născută Alexandrina Gavrilescu, 12 februarie 1894, Cotu Vameș, județul Neamț – d. 8 iunie 1967, Iași) a fost o scriitoare, poetă, traducătoare și publicistă română, supranumită poeta sufletelor simple, fiind cunoscută ca autoare de versuri pentru copii.[1]
Otilia Cazimir este pseudonimul literar al poetei Alexandrina Gavrilescu[2]. Pseudonimul, „dezagreat de ea”[3], i-a fost ales de scriitorul Mihail Sadoveanu și de criticul literar Garabet Ibrăileanu. Scriitoarei nu i-a plăcut deci noul nume: „Dați-mi voie să vă mărturisesc, după atâta amar de ani, că numele acesta, pe care totuși l-am purtat cu cinste, nu mi-a plăcut niciodată. N-am nimic în comun cu eroinele legendelor germane, iar cea dintâi Otilie pe care am întâlnit-o în viață, fetița cu care am stat în bancă în clasa primară, era proastă, grasă și buboasă ...”[4].
A folosit și alte pseudonime, precum Alexandra Casian, Ofelia, Magda, Dona Sol cu care a semnat în presă, mai ales, articolele „feministe”.
Biografie
modificareAlexandrina Gavrilescu a fost cel de-al cincilea copil al învățătorilor Ecaterina (n. Petrovici) și Gheorghe Gavrilescu. Și-a petrecut copilăria în satul natal, iar în anul 1898 familia sa se mută la Iași, „oraș în care va trăi întreaga viață”[3] și unde urmează școala, liceul, apoi cursurile Facultății de Litere și Filosofie, dar fără a susține examenul de licență[5].
A debutat în anul 1912 în revista Viața românească, cu poezie[5], iar debutul în proză a avut loc în anul 1919 în publicația Însemnări ieșene. Cel dintâi volum de poezii, Lumini și umbre, i-a fost publicat în anul 1923, la Editura "Viața Românească", urmează volumul de versuri "Fluturi de noapte" , Editura "Cartea Românească", 1927, carte premiată de Academia Română și de comitetul "Femina Vie- Heureuse" de la Paris, cu premiul Femina.
A colaborat cu publicațiile Însemnări ieșene, Adevărul literar și artistic, Lumea-bazar săptămânal , Bilete de papagal, Iașul nou, Iașul literar, Orizont, Gazeta literară, Cronica și altele[5].
Între anii 1937 - 1947 a fost inspector al teatrelor din Moldova, iar din anul 1946 devine colaboratoare permanentă a Editurii Cartea Rusă, unde stilizează traduceri din literatura rusă și sovietică.
A tradus din literatura franceză (Maupassant), rusă și sovietică (Gorki, Kuprin, Cehov, Fedin, Gaidar ș.a.).[5]
A decedat în noaptea de 7 spre 8 iunie 1967 la ora 2:30, la Iași.[6]
Premii și distincții
modificarePentru bogata sa activitate literară a primit numeroase premii și distincții: Premiul Academiei Române (1927), Premiul Femina (1928), Premiul Național pentru Literatură (1937), Premiul Societatea Scriitorilor Români (1942), Ordinul Muncii cl. ? (1954), cl. I (1964) [7].
Galerie imagini
modificare-
Otilia Cazimir și George Topîrceanu
-
Otilia Cazimir între Mihail Sadoveanu și soția lui, Ecaterina, în grădina casei sadoveniene din Copou. În stânga sus este George Topîrceanu.
-
Casa memorială Otilia Cazimir din Iași
In memoriam
modificareÎn Iași se află Casa Memorială „Otilia Cazimir”, vizitată de cititori de toate vârstele. Casa Memorială este parte a rețelei muzeelor literare gestionată de Muzeul Național al Literaturii Române Iași.
Opera literară
modificareOpera sa a fost rezumată în termenii următori: „lirică elegiacă, sentimentalistă și discret umoristică”[8]. George Călinescu afirmă[9]: „Remarcabilă este Otilia Cazimir și în schițele în proză, mici instantanee, drame în miniatură [...] în același spirit evocator și discret umanitar ce străbate toată proza moldovenească între Sadoveanu, Hogaș și Ionel Teodoreanu.” Același critic literar scrie[10]: „Simboliste sunt gările în care „nimeni nu coboară”. Marian Popa este cel care reține „versificarea sensibilității feminine [...] abandonată pentru versificarea realist socialistă rudimentară”.
Poezii
modificare- Lumini și umbre, Editura Viața Românească, Iași, 1923;
- Fluturi de noapte, Editura Cartea Românească, București, 1926;
- Cântec de comoară, Editura "Nationala" S. Ciornei, București, 1931;
- Jucării, București, 1938;
- Poezii, Fundația pentru literatură și artă „Regele Carol II”, București, 1939;
- Catinca și Catiușa, două fete din vecini (în colaborare cu Th. Kiriacoff-Suruceanu), Editura Cartea Rusă, București, 1947;
- Stăpânul lumii, Editura Cartea Rusă, București, 1947;
- Alb și negru (în colaborare cu Th. Kiriacoff-Suruceanu), Editura Cartea Rusă, București, 1949;
- Baba Iarna intră-n sat, Editura Tineretului, București, 1954;
- Poezii, Fundația pentru literatură și artă „Regele Carol II”, București, 1956;
- Versuri, prefață de Const. Ciopraga, Editura de Stat pentru Literatură si Artă, București, 1957;
- Poezii, București, 1959;
- Partidului de ziua lui, București, 1961;
- Poezii (1928-1963), prefață de Const. Ciopraga, București, Editura Tineretului, 1964;
- Cele mai frumoase poezii, prefață de Const. Ciopraga, București, Editura Tineretului, 1965;
- Poezii, Editura Ion Creangă, București, 1975;
- Ariciul împărat, Editura Ion Creangă, 1985
Proză
modificare- Din întuneric. Fapte și întâmplări adevărate. (Din carnetul unei doctorese), Editura Cartea Românească, București, 1928;
- Grădina cu amintiri. Și alte schițe, Editura Cartea Românească, București, 1929;
- Licurici. Cronici fantastice și umoristice, Editura Cartea Românească, București, 1930;
- În târgușorul dintre vii, Editura Librăriei Universala Alcalay, București, 1939;
- A murit Luchi..., Fundatia Regala pentru Literatura si Arta, București, 1942;
- Prietenii mei, scriitori..., E.S.P.L.A., București, 1960;
- Albumul cu poze, I-II, București, 1957-1967;
- Scrieri în proză, Editura Junimea, Iași, 1971-1972, 2 volume;
Varia
modificare- Unchiul din America (vodevil), Iași, 1924;
- Carte de citire pentru clasa IV-a primară, Craiova, 1937
- Inscripții pe marginea anilor, articole, ed. îngrijită și prefață de George Sanda, Iași, 1973;
- Scrieri despre teatru, îngrijită și prefață de George Sanda, Editura Junimea, Iași, 1978.
În alte limbi
modificare- Megérkezett Télapó (Baba Iarna intră-n sat), traducere în limba maghiară de Fényi István, Ifjúsági Könyvkiadó, Bukarest, 1964.[11]
Traduceri
modificare- M. Bulatov - Gâște călătoare, București, 1948;
- K.D. Ușinski - Baba iarna face pozne, București, 1948 (în colaborare cu Eugen Vinea);
- A.I. Kuprin - Sulamita, București, 1948;
- Maxim Gorki - Întreprinderile Artamonov, București, 1949 (în colaborare cu Mihail Baras);
- Lev Kassil - Sub semnul lui Marte, București, 1949 (în colaborare cu Xenia Stroe);
- S. Marșak - Puișorii în cușcă, Oradea, 1949 (în colaborare cu Andrei Ivanovski);
- Vera Panova - Tovarăși de drum, București, 1949;
- Mihail Bubennov - „Mesteacăn alb”, I-II, București, 1949-1954 (în colaborare cu Eugen Vinea);
- M. Auezov - Abai: roman-epopee, București, 1950 (în colaborare cu Andrei Ivanovski);
- K.A. Fedin - O vară neobișnuită, București, 1950 (în colaborare cu Tatiana Berindei); Primele bucurii, București, 1951 (în colaborare cu Tatiana Berindei); Sanatoriul Arktur, București, 1964;
- Galina Nikolaeva - Secerișul, București, 1951 (în colaborare cu Nicolae Gumă); Povestea Nastei Kovșova, București, 1955 (în colaborare cu Nicolae Gumă);
- Mihail Slonimski - Inginerii, București, 1951 (în colaborare cu St. Siclodi);
- Valentin Kataev - Pentru puterea sovietelor, București, 1954 (în colaborare cu Nicolae Gumă); Livada din stepă, București, 1959 (în colaborare cu Nicolae Gumă);
- A.N. Tolstoi - Calvarul, București, 1954 (în colaborare cu Gh. C. Stere);
- A.P. Gaidar - Opere, I-III, București, 1955 (în colaborare cu Nicolae Gumă); Timur și băieții lui, București, 1955 (în colaborare cu Nicolae Gumă); Poveste despre secretul militar : Despre Malciș-Kabalciș și cuvîntul său de onoare, București, 1956 (în colaborare cu N. Gumă); Ceașca albastră, București, 1956 (în colaborare cu Nicolae Gumă); Ciuk și Ghek, București, 1956 (în colaborare cu Nicolae Gumă); Școala, București, 1960 (în colaborare cu Nicolae Gumă); Piatra cea fierbinte, București, 1961; (în colaborare cu Nicolae Gumă); Comandantul cetății de zăpadă (în colaborare cu Nicolae Gumă);
- Leonid Leonov - Lăcustele, București, 1957 (în colaborare cu Nicolae Gumă);
- Serghei Mihalkov - Unchiul Stiopa, București, 1956;
- M. Postupalskaia - Aur curat, București, 1956 (în colaborare cu Nicolae Gumă);
- Arthur Conan Doyle - O lume dispărută, București, 1958 (în colaborare cu Rodica Nenciulescu);
- A.P. Cehov - Opere, VI, VII, XII, București, 1957-1963 (în colaborare cu Nicolae Gumă);
- V.G. Korolenko - Povestea unui contemporan, București, 1958 (în colaborare cu Nicolae Gumă);
- E. Voynich - Tăunul, Bucuresti, Editura Tineretului, 1961;
- Guy de Maupassant - O viață, București, 1961; Opere, București, 1966 (în colaborare cu R. Malcoci și Lucia Demetrius);
- Božena Němcová - Vârtelnița de aur - București, 1967 (în colaborare cu Livia Storescu și Ionescu-Nișcov).
Note
modificare- ^ Popa, Marian (). Dicționar de literatură română. Albatros. p. 143.
- ^ George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1941, p. 747
- ^ a b Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, vol. I, p.936-937, Semne, București, 2009
- ^ Simona Lazăr - Otilia Cazimir și „diluviul lent de arome”, Jurnalul.ro, 12 februarie 2013
- ^ a b c d Aurel Sasu - Dicționarul biografic al literaturii române, Editura Paralela 45, 2006, p. 289
- ^ [1] - Ultimele clipe ale Otiliei Cazimir
- ^ Decretul 59/1964 pentru conferirea „Ordinului Muncii” clasa I scriitoarei Otilia Cazimir, accesat 2013-11-17
- ^ „Dicționar Enciclopedic”, vol. I, București, Editura enciclopedica, 1993, p. 343
- ^ George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Bucarest, Minerva, 1982, p. 835
- ^ George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Bucarest, Minerva, 1982, p. 832
- ^ Domokos Sámuel, A román irodalom magyar bibliográfiája / Bibliografia maghiară a literaturii române, Irodalmi Könyvkiadó, Bukarest, 1966, pag. 361.
Bibliografie
modificare- George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1941,
- George Sanda, Otilia Cazimir, Editura "Cartea Românească", 1984
- Aurel Sasu, Dicționarul biografic al literaturii române, Editura Paralela 45, 2006,
- Profira Sadoveanu, Foc de artificii , Editura Ion Creangă, București, 1985, ,
- Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Dicționarul scriitorilor români vol. II. București, 1998, Otilia Cazimir, Viața și opera în imagini , Casa Editorială Regina, Iași, 1996, ediție îngrijită de Dumitru Vacariu
- Laurian Ante, O antologie a literaturii nemțene, Ed. Mușatinia, Roman, 2006, p. 56-61, ISBN 978-973-876-251-0
Legături externe
modificare- Bibliografia completă Arhivat în , la Wayback Machine.
- Casa Memorială „Otilia Cazimir”
- Pe ulița Bucșinescu, la duduia Otilia Arhivat în , la Wayback Machine., 3 iulie 2007, Ion Mitican, Ziarul Lumina
- Restituiri: o epistolă necunoscută a Otiliei Cazimir Arhivat în , la Wayback Machine., Nicolae Scurtu, România literară
- Restituiri: Însemnări despre Otilia Cazimir Arhivat în , la Wayback Machine., Nicolae Scurtu, România literară
- Inedit:Otilia Cazimir - pagini de corespondență Arhivat în , la Wayback Machine., Gabriela Creția, România literară
- Eternul feminism în presa interbelică Arhivat în , la Wayback Machine., Oana Băluță, România literară
- Otilia Cazimir – Fior de amintiri cu mireasmă de poezie Arhivat în , la Wayback Machine., articol din Evenimentul
- Tulburătoarea poveste de dragoste dintre Otilia Cazimir și George Topîrceanu, articol din Adevarul
- Otilia Cazimir și “diluviul lent de arome”, articol din Jurnalul
- “De pe-o bună dimineață” răsare amintirea poetei Otilia Cazimir, articol din Jurnalul
- Otilia Cazimir, „poeta sufletelor simple“ Arhivat în , la Wayback Machine., articol din Click pentru femei
- Acasă la Otilia Cazimir Arhivat în , la Wayback Machine., Indira Spătaru, Revista română nr. 2/2012
- Ultimele clipe ale Otiliei Cazimir
- Otilia Cazimir. Albume cu fotografii Arhivat în , la Wayback Machine., Bianca Burța-Cernat, Bucureștiul Cultural, nr. 94