Alfabetul chirilic român
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Alfabetul chirilic român a fost utilizat pentru scrierea limbii române, din secolele XIV-XV până în 1862. Întrucât limba română are sunete pentru care alfabetul chirilic clasic nu are semne, grămăticii s-au văzut nevoiți să adauge semne noi, suplimentare, pentru a le putea reprezenta.
Alfabetul chirilic român | |
Sisteme-părinte | |
---|---|
Notă: Această pagină poate conține simbolurile Unicode. Fără suport de afișare corespunzător, se pot vedea semne de întrebare, pătrățele sau alte simboluri în locul caracterelor potrivite. |


Grafia chirilică s-a folosit în Evul Mediu românesc pentru scrierea de acte diplomatice, manuscrise, cărți, inscripții, legende sigilare și diverse însemnări. Nu se cunoaște cu exactitate momentul în care alfabetul chirilic a trecut la nordul Dunării, însă cel mai vechi document păstrat sub formă originală și scris cu caractere chirilice datează din 1392.[1]
Dimitrie Cantemir (în Descriptio Moldaviae) susține că moldovenii ar fi scris cu litere latine – potrivit tradiției – până la Conciliul de la Florența (1439). Alexandru cel Bun[2], afirmă Cantemir, ar fi poruncit arderea tuturor textelor scrise până atunci cu caractere latine, introducând alfabetul chirilic și slavona, ca reacție la prozelitismul romano-catolic. „Dar când mitropolitul moldovean a trecut, la acest sinod [...] de partea papistașilor , atunci urmașul său, cu numele Theoctist — diacon al lui Marcu din Efes, bulgar de neam, ca să stârpească aluatul papistașilor din biserica moldovenească și să taie celor tineri prilejul de a citi vicleșugurile papistașilor — l-a sfătuit pe Alexandru cel Bun[2] să izgonească din țară nu numai pe oamenii de altă lege, ci și literele latinești și să pună în locul lor pe cele slavonești.”[3]
Trecerea de la alfabetul chirilic la alfabetul latin s-a realizat treptat, în a doua jumătate a secolului XIX, prin alfabetul de tranziție. Înlocuirea integrală a alfabetului chirilic cu cel latin a fost decretată în 1862 de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Astfel, scrierea cu alfabetul chirilic a fost în uz pe teritoriul României timp de peste 400 de ani în Moldova și chiar mai multă vreme în Țara Românească.
Cel mai vechi text nebisericesc cunoscut redactat în limba română și cu alfabetul chirilic, cu datare sigură, este scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung adresată în 1521 lui Johannes Benkner, judele Brașovului. [1]
Alfabetul chirilic român este diferit de alfabetul chirilic moldovenesc folosit în Republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenească (RASSM) începând cu anii 1930 și, ulterior, în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM) și în Transnistria. Acesta este de fapt o adaptare a alfabetului chirilic rusesc.
Tabelul de corespondențăModificare
Literele chirilice vechi (până în 1830) |
Literele
chirilice noi (după 1830) |
Valoarea numerică |
Echivalentul latin |
Alfabetul de tranziție |
Foneme | Nume în română[4] |
---|---|---|---|---|---|---|
А а | А а | 1 | a | A a | /a/ | Az |
Б б | Б б | b | Б б | /b/ | Buke | |
В в | В в | 2 | v | В в | /v/ | Vede |
Г г | Г г | 3 | g, gh | G g | /g/ | Glagol |
Д д | Д д | 4 | d | D d | /d/ | Dobru |
Є є | Е e[5] | 5 | e | E e | /e/ | Est |
Ж ж | Ж ж | j | Ж ж | /ʒ/ | Juvete | |
Ѕ ѕ | Dz dz | 6 | dz | Ḑ ḑ | /dz/ | Zalu |
Ӡ ӡ | З з | 7 | z | Z z | /z/ | Zemle |
И и | І і | 8 | i | I i | /i/ | Ije |
Ï ï | І і[6] | 10 | i | I i | /i/ | Ii |
Й й | Ĭ ĭ | i | Ĭ ĭ | /ʲ/ | I | |
К к | К к | 20 | c, ch | K k | /k/ | Kaku |
Λ ʌ | Л л | 30 | l | L l | /l/ | Liude |
М м | М м | 40 | m | M m | /m/ | Mislete |
N ɴ | H н | 50 | n | N n | /n/ | Naș |
О o[5] | О o | 70 | o | O o | /o̯/ | On |
П п | П п | 80 | p | П п | /p/ | Pokoi |
Р р | Р р | 100 | r | Р р | /r/ | Râță |
С с | С с | 200 | s | S s | /s/ | Slovă |
Т т | Т т | 300 | t | T t | /t/ | Tferdu |
Ѹ ѹ[5] | Ꙋ ꙋ | 400 | u | У Ȣ | /u/ | Uc |
Ф ф | Ф ф | 500 | f | F f | /f/ | Fertă |
Х х | Х х | 600 | h | Х х | /h/ | Heru |
Ѡ ѡ[7] | О o | 800 | o | O o | /o/ | Omega |
Ц ц | Ц ц | 900 | ț | Ц ц | /ts/ | Ți |
Ч ч | Ч ч | 90 | c (înainte de e, i) | Ч ч | /tʃ/ | Cervu |
Ш ш | Ш ш | ș | Ш ш | /ʃ/ | Șa | |
Ш̩ ш̩ | Щ щ | șt | Щ щ | /ʃt/ | Ștea | |
Ъ ъ | Ъ ъ | ă, ŭ[8] | Ъ ъ | /ə/ | Ier | |
Ь ь | - | ă, ŭ, ĭ[8] | — | — | Ieri | |
Ѣ ѣ | Ea ea | ea | Ea ea | /æ/ | Iati | |
Ю ю | Ю ю | iu | Iɣ iɣ Ĭɣ ĭɣ | /ju/ | Iu | |
Ѩ ѩ[5] | Ѩ ѩ | ia | Ia ia | /ja/ | Iaco | |
Ѥ ѥ[5] | Ie ie | ie | Ie ie | /je/ | ||
Ѧ ѧ | ia | ĭa, ea[8] | Ia ia, Ea ea | /ja/, /æ/ | Ia | |
Ѫ ѫ | Ъ ъ | â | Â â | /ɨ/ | Ius | |
Ѯ ѯ[9] | Ѯ ѯ | 60 | x | Ks ks | /ks/ | Csi |
Ѱ ѱ[9] | Пс пс | 700 | ps | Пs пs | /ps/ | Psi |
Ѳ ѳ[9] | Th th | 9 | th, ft | T t, Ft ft | /t/ și aprox. /θ/ | Thita |
Ѵ ѵ[9] | Y y | 400 | i, u | I i; У ɣ | /i/, /y/, /v/ | Ijița |
Ꙟ ꙟ (↑ ↑) | Ꙟн/Ꙟм ꙟн/ꙟм | în, îm | În în Îm îm | /ɨn/, /ɨm/ | În | |
Џ џ | Џ џ | g (înainte de e, i) | Џ џ | /dʒ/ | Gea |
Exemplu de textModificare
Scris cu alfabetul chirilic românesc:
Привѣ́ ꙟ̃ зáрє кꙋ́м пє мъ́рй Ꙟʌ вє́дє áзй, ꙟʌ вє́дє мѫ́ни, Кꙋ́м ѣ́ пє кѡáтє- шй ръзимà |
Scris cu alfabetul latin românesc:
Privea în zare cum pe mări Îl vede azi, îl vede mâni, Cum ea pe coate-și răzima |
(Mihai Eminescu, Luceafărul)
Scrieri cu alfabetul chiliric românModificare
Proclamația de la Islaz (1848)
- Marcă poștală emisă de serviciile poștale ale Principatului Moldovei, în anul 1858, cu valoarea nominală de 27 de parale
Prefața Gramaticii de Ion Heliade Rădulescu
Eforia spitalelor civile, București 1859, Principatele Unite
Scrisoarea lui Costache Caragiale adresată ziarului Pruncul Român, 1848
Istoria despre marele Alexandru Împărat... (cules din Istoria literaturii române de la origini până în prezent)
NoteModificare
- ^ Conform anului însemnat pe codice.
- ^ a b Este vorba de o confuzie cu Alexăndrel. Alexandru cel Bun murise în 1432.
- ^ Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, traducere de Petre Pandrea, Editura Minerva, București, 1981, p. 257.
- ^ După Costache Negruzzi, Cum am învățat românește, prima oară publicat în Curier de Ambe Sexe, I, nr. 22, p. 337–343
- ^ a b c d e Forma inițială și cea actuală: Є/Е, Ѻ/О, Ѹ/У, IA/Ѧ.
- ^ Literele И și І corespund literelor eline Η, η (eta) și Ι, ι (iota). În cuvintele de origine română și la literele slave se aplică regulile rusești pre-1917, folosind І înaintea vocalelor.
- ^ Diferențierea dintre Ѡ și О se respectă atât în cuvintele împrumutate, cât și în cuvintele românești.
- ^ a b c Literele ĭ și ŭ reprezintă semivocala i sau u.
- ^ a b c d Literele Ѯ, Ѱ, Ѳ și Ѵ sunt folosite la cuvintele împrumutate din alfabetul grec (în special în nume proprii).
Vezi șiModificare
- Alfabetul chirilic
- Alfabetul chirilic moldovenesc
- Alfabetul limbii române
- Ortografia limbii române
- Alfabetul grec
- Cifre chirilice