Anghel Iordănescu

fost jucător și antrenor de fotbal român
Anghel Iordănescu
Informații generale
Nume complet Anghel Iordănescu
Data nașterii (74 de ani)[1]
Locul nașterii București, România
Înălțime 176 cm
Poreclă Tata Puiu[2]
Post atacant
Cluburi de juniori
Ani Club
1962-1968 Steaua
Cluburi de seniori*
Ani Club Ap (G)
1968-1982 Steaua 317 (155)
1982-1984 OFI Creta 34 (6)
Echipa națională
Ani Țară Ap (G)
1971-1981 România 64 (26)
Echipe antrenate
1984-1986 Steaua (secund)
1986-1990 Steaua (principal)
1990-1992 Anorthosis
1992-1993 Steaua
1993-1998 România
1998-1999 Grecia
1999-2000 Al-Hilal
2000 Rapid
2001-2002 Al Ain SC
2002-2004 România
2004-2006 Al-Ittihad
2006 Al Ain SC
2014–2016 România
Cariera politică
Consilier general al Municipiului București Modificați la Wikidata
Deținător actual
Funcție asumată
Senator al României Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
CircumscripțiaIlfov
Legislaturălegislatura 2008–2012

Partid politicPSD (din )
UNPR (martie 2010–)
PSD ()
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern la data de 4 martie 2009

Anghel „Puiu” Iordănescu (n. , București, România) este un jucător de fotbal retras din activitate, antrenor de fotbal și om politic din România. A fost selecționer al echipei naționale de fotbal a României, având trei mandate la conducerea acestei echipe. La 5 septembrie 1994 a fost avansat la gradul de general (M.A.N.) A fost trecut în rezervă cu acest grad la data de 15 iulie 1998. În anul 2008 avea o avere de 55 de milioane de euro.[3]

Biografie

modificare

Ca jucător

modificare

Unul dintre cei mai mari jucători ai Stelei București, Iordănescu a fost un mijlocaș atacant sau ofensiv, cu o tehnică de marcare bine dezvoltată și o capacitate neobișnuită de dribling. El era, de asemenea, bine cunoscut pentru viziunea sa și capacitatea sa de a anticipa adversarul. În România, a jucat doar la Steaua, echipă la care a intrat în tinerețe în 1962, la vârsta de 12 ani. Șase ani mai târziu, în 1968 a debutat la prima echipă în Divizia A. În această perioadă, în Divizia A a avut 317 prezențe și a marcat 156 de goluri, devenind cel mai mare marcator al Stelei.

Prima apariție la naționala României a avut loc în 1971, unde a avut 64 de selecții în echipa națională și a înscris 26 de goluri. A făcut parte din echipa naționala calificată în sferturile C.E. - 1972.

Iordănescu a câștigat de două ori campionatul național (în '75-'76 și '77-'78) și patru Cupa României (în '69-'70, '70-'71, '75-'76 și '78-'79). A ocupat locul 3 în 1976 și locul 2 în 1980 în clasamentul celor mai buni fotbaliști ai țării. În 1981–82, a fost cel mai bun marcator al Diviziei A.

În 1982, la 32 de ani, Iordănescu a părăsit România pentru a juca la OFI Creta în Grecia sub conducerea antrenorului principal Les Shannon, dar s-a întors la Steaua doi ani mai târziu pentru a deveni asistentul antrenorului clubului.

Ca antrenor asistent

modificare

Împreună cu Emerich Jenei, pe atunci antrenor principal, a câștigat campionatul în 1985 și a contribuit la conducerea echipei la triumful Cupei Europei în 1986, jucând ca înlocuitor în finala cu Barcelona. Astfel și-a adus contribuția la câștigarea Cupei Campionilor Europeni în 1986.[4]

Ca antrenor principal

modificare

Între 1987-1989 este antrenor principal la Steaua. În 1987 conduce Steaua la câștigarea Supercupei Europei. Câștiga în această perioadă trei Cupe ale României și trei titluri de campioană. A fost antrenor principal în ediția 1988-1989 când Steaua a jucat finala Cupei Campionilor Europei (0-4 cu AC Milan). Între 1990-1992 a antrenat în Cipru, pe Anorthosis Famagusta, cu care a participat în Cupa UEFA. În 1992-1993 revine ca antrenor principal în Ghencea și readuce titlul după patru ani.

Ca selecționer

modificare

Pe 8 septembrie 1993 a fost numit antrenorul echipei naționale. S-a calificat la două turnee finale ale Campionatului Mondial (1994 și 1998) și la unul al Campionatului European din 1996. În august 1998 pleacă de la națională și antrenează alte echipe naționale și echipe de club străine, inclusiv în Arabia Saudită. În ianuarie 2002 redevine antrenor principal la echipa națională.

Distincții

modificare

La data de 5 septembrie 1994 colonelul Anghel Iordănescu din Ministerul Apărării Naționale a fost înaintat la gradul de general-maior (cu o stea).[5] A fost trecut în rezervă cu acest grad la data de 15 iulie 1998.[6]

În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” Clasa a II-a pentru câștigarea Cupei Campionilor Europeni în 1986.[7][8]

Politician

modificare

În 2004 Anghel Iordănescu a candidat pe listele PSD la Senatul României, în județul Ilfov, fiind pe poziția a patra a listei. Voturile nu i-au permis să devină senator imediat. În februarie 2008, în urma demisiei lui Teodor Filipescu, Iordănescu a preluat locul acestuia pentru ultimele 10 luni de mandat. În toamna lui 2008 a candidat din nou într-unul din colegiile din județul Ilfov, obținând un nou mandat de senator. După 2008, Iordănescu s-a retras din PSD și a susținut candidatura lui Traian Băsescu la alegerile prezidențiale din 2009. În legislatura 2004-2008, Anghel Iordănescu a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Elenă, Republica Croația și Regatul Maroc. În legislatura 2008-2012, Anghel Iordănescu a fost membru în grupul parlamentar de prietenie cu Muntenegru și a inițiat 16 propuneri legislative, din care 4 au fost promulgate legi.

Viața personală

modificare

Anghel Iordănescu are patru copii.[9] Fiul Edward Iordănescu a devenit și el fotbalist și antrenor.

Goluri internaționale

modificare

Palmares

modificare

Jucător

modificare
  Steaua București

  România

Antrenor secund

modificare

Antrenor principal

modificare

  Steaua București

Finalist: 1989

* - Inițial câștigată de Steaua, apoi acordată lui Dinamo, a rămas în final neacordată.

  Anorthosis Famagusta

Vicecampion: 1990–91, 1991–92

  Al-Hilal

Vicecampion: 2000

  Al Ain

  Al-Ittihad

  1. ^ a b Anghel Iordanescu, Transfermarkt, accesat în  
  2. ^ Mugur Băileșteanu (), „Ticurile antrenorilor”, Evenimentul zilei, accesat în  
  3. ^ General de 55.000.000€, 28 februarie 2008, Evenimentul zilei, accesat la 4 noiembrie 2016
  4. ^ Anghel Iordănescu: „După ce mi-am analizat prestația din finală, am realizat că Steaua are nevoie de Hagi”, gsp.ro
  5. ^ Decretul nr. 174 din 5 septembrie 1994 privind acordarea gradului de general-maior unui colonel din Ministerul Apărării Naționale
  6. ^ Decretul nr. 280 din 15 iulie 1998 privind trecerea în rezervă a unui general din Ministerul Apărării Naționale
  7. ^ „DECRET privind conferirea Ordinului și Medaliei Meritul Sportiv” (PDF). Monitorul Oficial al României Nr. 241. . p. 4. Accesat în . 
  8. ^ „Decorarea unor personalități ale fotbalului românesc”. Administrația Prezidențială. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ Firea și Pandele, nași de botez pentru nepoata lui Anghel Iordănescu!, Prosport, 19 septembrie 2023

Legături externe

modificare

  Materiale media legate de Anghel Iordănescu la Wikimedia Commons