Anghel Iordănescu

Anghel Iordănescu

Informații generale
Nume complet	Anghel Iordănescu
Data nașterii	4 mai 1950 (74 de ani)^[1]
Locul nașterii	București, România
Înălțime	176 cm
Poreclă	Tata Puiu^[2]
Post	atacant
Cluburi de juniori
Ani	Club
1962-1968	Steaua București
Cluburi de seniori*
Ani	Club	Ap	(G)
1968-1982	Steaua București	317	(155)
1982-1984	OFI Creta	34	(6)
Echipa națională
Ani	Țară	Ap	(G)
1971-1981	România	64	(26)
Echipe antrenate
1984-1986	Steaua București (secund)
1986-1990	Steaua București (principal)
1990-1992	Anorthosis
1992-1993	Steaua București
1993-1998	România
1998-1999	Grecia
1999-2000	Al-Hilal
2000	Rapid
2001-2002	Al Ain SC
2002-2004	România
2004-2006	Al-Ittihad
2006	Al Ain SC
2014–2016	România

Cariera politică
Consilier general al Municipiului București
Deținător actual
Funcție asumată 29 octombrie 2020
Senator al României
În funcție 6 februarie 2008 – 18 decembrie 2012
Circumscripția	Ilfov
Legislatură	legislatura 2008–2012
Grup parlamentar	Partidul Social Democrat

Partid politic	PSD (2016–prezent) UNPR (martie 2010–2016) PSD (3 mai 2004–16 ianuarie 2009)
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern la data de 4 martie 2009
Modifică date / text

Anghel „Puiu” Iordănescu (n. 4 mai 1950, București, România) este un jucător de fotbal retras din activitate, antrenor de fotbal și om politic din România. A fost selecționer al echipei naționale de fotbal a României, având trei mandate la conducerea acestei echipe. La 5 septembrie 1994 a fost avansat la gradul de general (M.A.N.) A fost trecut în rezervă cu acest grad la data de 15 iulie 1998. În anul 2008 avea o avere de 55 de milioane de euro.^[3]

Biografie

Ca jucător

Unul dintre cei mai mari jucători ai Stelei București, Iordănescu a fost un mijlocaș atacant sau ofensiv, cu o tehnică de marcare bine dezvoltată și o capacitate neobișnuită de dribling. El era, de asemenea, bine cunoscut pentru viziunea sa și capacitatea sa de a anticipa adversarul. În România, a jucat doar la Steaua, echipă la care a intrat în tinerețe în 1962, la vârsta de 12 ani. Șase ani mai târziu, în 1968 a debutat la prima echipă în Divizia A. În această perioadă, în Divizia A a avut 317 prezențe și a marcat 156 de goluri, devenind cel mai mare marcator al Stelei.

Prima apariție la naționala României a avut loc în 1971, unde a avut 64 de selecții în echipa națională și a înscris 26 de goluri. A făcut parte din echipa naționala calificată în sferturile C.E. - 1972.

Iordănescu a câștigat de două ori campionatul național (în '75-'76 și '77-'78) și patru Cupa României (în '69-'70, '70-'71, '75-'76 și '78-'79). A ocupat locul 3 în 1976 și locul 2 în 1980 în clasamentul celor mai buni fotbaliști ai țării. În 1981–82, a fost cel mai bun marcator al Diviziei A.

În 1982, la 32 de ani, Iordănescu a părăsit România pentru a juca la OFI Creta în Grecia sub conducerea antrenorului principal Les Shannon, dar s-a întors la Steaua doi ani mai târziu pentru a deveni asistentul antrenorului clubului.

Ca antrenor asistent

Împreună cu Emerich Jenei, pe atunci antrenor principal, a câștigat campionatul în 1985 și a contribuit la conducerea echipei la triumful Cupei Europei în 1986, jucând ca înlocuitor în finala cu Barcelona. Astfel și-a adus contribuția la câștigarea Cupei Campionilor Europeni în 1986.^[4]

Ca antrenor principal

Între 1987-1989 este antrenor principal la Steaua. În 1987 conduce Steaua la câștigarea Supercupei Europei. Câștiga în această perioadă trei Cupe ale României și trei titluri de campioană. A fost antrenor principal în ediția 1988-1989 când Steaua a jucat finala Cupei Campionilor Europei (0-4 cu AC Milan). Între 1990-1992 a antrenat în Cipru, pe Anorthosis Famagusta, cu care a participat în Cupa UEFA. În 1992-1993 revine ca antrenor principal în Ghencea și readuce titlul după patru ani.

Ca selecționer

Pe 8 septembrie 1993 a fost numit antrenorul echipei naționale. S-a calificat la două turnee finale ale Campionatului Mondial (1994 și 1998) și la unul al Campionatului European din 1996. În august 1998 pleacă de la națională și antrenează alte echipe naționale și echipe de club străine, inclusiv în Arabia Saudită. În ianuarie 2002 redevine antrenor principal la echipa națională.

Distincții

La data de 5 septembrie 1994 colonelul Anghel Iordănescu din Ministerul Apărării Naționale a fost înaintat la gradul de general-maior (cu o stea).^[5] A fost trecut în rezervă cu acest grad la data de 15 iulie 1998.^[6]

În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” Clasa a II-a pentru câștigarea Cupei Campionilor Europeni în 1986.^[7]^[8]

Politician

În 2004 Anghel Iordănescu a candidat pe listele PSD la Senatul României, în județul Ilfov, fiind pe poziția a patra a listei. Voturile nu i-au permis să devină senator imediat. În februarie 2008, în urma demisiei lui Teodor Filipescu, Iordănescu a preluat locul acestuia pentru ultimele 10 luni de mandat. În toamna lui 2008 a candidat din nou într-unul din colegiile din județul Ilfov, obținând un nou mandat de senator. După 2008, Iordănescu s-a retras din PSD și a susținut candidatura lui Traian Băsescu la alegerile prezidențiale din 2009. În legislatura 2004-2008, Anghel Iordănescu a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Elenă, Republica Croația și Regatul Maroc. În legislatura 2008-2012, Anghel Iordănescu a fost membru în grupul parlamentar de prietenie cu Muntenegru și a inițiat 16 propuneri legislative, din care 4 au fost promulgate legi.

Viața personală

Anghel Iordănescu are patru copii.^[9] Fiul Edward Iordănescu a devenit și el fotbalist și antrenor.

Goluri internaționale

Anghel Iordănescu - goluri internaționale
#	Data	Stadion	Adversar	Scor	Rezultat	Competiția
1	22 septembrie 1971	Helsinki, Finlanda	Finlanda	1–0	4–0	Preliminariile Euro 1972
2	8 aprilie 1972	București, România	Franța	1–0	2–0	Meci amical
3	29 mai 1974	București, România	Grecia	1–1	3–1	Cupa Balcanică
4	29 mai 1974	București, România	Grecia	2–1	3–1	Cupa Balcanică
5	12 octombrie 1975	București, România	Turcia	1–1	2–2	Cupa Balcanică
6	16 noiembrie 1975	București, România	Spania	2–2	2–2	Preliminariile Euro 1976
7	23 martie 1977	București, România	Turcia	4–0	4–0	Cupa Balcanică
8	8 mai 1977	Zagreb, former Iugoslavia	Iugoslavia	2–0	2–0	Calificările pentru Campionatul Mondial de Fotbal 1978
9	14 august 1977	Rabat, Maroc	Cehoslovacia	3–1	3–1	Meci amical
10	13 noiembrie 1977	București, România	Iugoslavia	2–2	4–6	Calificările pentru Campionatul Mondial de Fotbal 1978
11	5 mai 1978	București, România	Bulgaria	1–0	2–0	Cupa Balcanică
12	31 mai 1978	Sofia, Bulgaria	Bulgaria	1–1	1–1	Cupa Balcanică
13	11 octombrie 1978	București, România	Polonia	1–0	1–0	Meci amical
14	25 octombrie 1978	București, România	Iugoslavia	3–1	3–2	Preliminariile Euro 1980
15	27 august 1980	București, România	Iugoslavia	1–0	4–1	Cupa Balcanică
16	27 august 1980	București, România	Iugoslavia	3–0	4–1	Cupa Balcanică
17	27 august 1980	București, România	Iugoslavia	4–1	4–1	Cupa Balcanică
18	10 septembrie 1980	Varna, Bulgaria	Bulgaria	2–1	2–1	Meci amical
19	24 septembrie 1980	Oslo, Norvegia	Norvegia	1–1	1–1	Calificările pentru Campionatul Mondial de Fotbal 1982
20	15 octombrie 1980	București, România	Anglia	2–1	2–1	Calificările pentru Campionatul Mondial de Fotbal 1982
21	25 martie 1981	București, România	Polonia	2–0	2–0	Meci amical

Palmares

Jucător

Steaua București

Liga 1 (2): 1975–76, 1977–78
Cupa României (4): 1969–70, 1970–71, 1975–76, 1978–79
Cupa Campionilor Europeni (1): 1985–86

România

Cupa Balcanică (1): 1977–80

Antrenor secund

Campionatul României (2): 1984-85, 1985–86
Cupa României: 1984-85

Cupa Intercontinentală (1): 1986

Antrenor principal

Steaua București

Campionatul României (4): 1986–87, 1987–88, 1988–89, 1992–93
Cupa României (3): 1986–87, 1987–88*, 1988–89
Supercupa Europei (1): 1986
Cupa Campionilor Europeni

Finalist: 1989

^* - Inițial câștigată de Steaua, apoi acordată lui Dinamo, a rămas în final neacordată.

Anorthosis Famagusta

Prima Ligă Cipriotă

Vicecampion: 1990–91, 1991–92

Al-Hilal

Vicecampion: 2000

Al Ain

UAE President's Cup: 2001

Al-Ittihad

AFC Champions League: 2005
Arab Champions League: 2005

Note

^ Anghel Iordanescu, Transfermarkt, accesat în 9 octombrie 2017
^ Mugur Băileșteanu (7 iulie 2011), „Ticurile antrenorilor”, Evenimentul zilei, accesat în 21 noiembrie 2016
^ General de 55.000.000€, 28 februarie 2008, Evenimentul zilei, accesat la 4 noiembrie 2016
^ Anghel Iordănescu: „După ce mi-am analizat prestația din finală, am realizat că Steaua are nevoie de Hagi”, gsp.ro
^ Decretul nr. 174 din 5 septembrie 1994 privind acordarea gradului de general-maior unui colonel din Ministerul Apărării Naționale
^ Decretul nr. 280 din 15 iulie 1998 privind trecerea în rezervă a unui general din Ministerul Apărării Naționale
^ „DECRET privind conferirea Ordinului și Medaliei Meritul Sportiv” (PDF). Monitorul Oficial al României Nr. 241. 28 martie 2008. p. 4. Accesat în 26 august 2016.
^ „Decorarea unor personalități ale fotbalului românesc”. Administrația Prezidențială. 25 martie 2008. Arhivat din original la 20 septembrie 2022. Accesat în 26 august 2016.
^ Firea și Pandele, nași de botez pentru nepoata lui Anghel Iordănescu!, Prosport, 19 septembrie 2023

Legături externe

Materiale media legate de Anghel Iordănescu la Wikimedia Commons

Anghel Iordănescu pe UEFA.com
Statisticile lui Anghel Iordănescu pe romaniansoccer.ro
Anghel Iordănescu pe site-ul National-Football-Teams.com
Anghel Iordănescu la emisiunea despre fotbal Replay
Anghel Iordănescu pe site-ul Parlamentului României Arhivat în 6 iunie 2011, la Wayback Machine.

[2018034f215b99480d1ea323ed48d417-1] Anghel Iordanescu, Transfermarkt, accesat în 9 octombrie 2017

[2] Mugur Băileșteanu (7 iulie 2011), „Ticurile antrenorilor”, Evenimentul zilei, accesat în 21 noiembrie 2016

[3] General de 55.000.000€, 28 februarie 2008, Evenimentul zilei, accesat la 4 noiembrie 2016

[4] Anghel Iordănescu: „După ce mi-am analizat prestația din finală, am realizat că Steaua are nevoie de Hagi”, gsp.ro

[5] Decretul nr. 174 din 5 septembrie 1994 privind acordarea gradului de general-maior unui colonel din Ministerul Apărării Naționale

[6] Decretul nr. 280 din 15 iulie 1998 privind trecerea în rezervă a unui general din Ministerul Apărării Naționale

[7] „DECRET privind conferirea Ordinului și Medaliei Meritul Sportiv” (PDF). Monitorul Oficial al României Nr. 241. 28 martie 2008. p. 4. Accesat în 26 august 2016.

[8] „Decorarea unor personalități ale fotbalului românesc”. Administrația Prezidențială. 25 martie 2008. Arhivat din original la 20 septembrie 2022. Accesat în 26 august 2016.

[9] Firea și Pandele, nași de botez pentru nepoata lui Anghel Iordănescu!, Prosport, 19 septembrie 2023

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]