Arhitectura Clujului este compusă din clădiri și monumente din fiecare perioadă istorică, începând cu Evul Mediu până în secolul XXI, din antichitate păstrându-se numai ruine. Clujul deține un amplu ansamblu de monumente istorice, edificate în stiluri diverse, care au adus urbei supranumele de Oraș Comoară. Dintre cele mai vechi se numără fortificațiile medievale, lăcașurile de cult gotice din timpul Regatului Ungariei, sau casele, palatele și bisericile în stil renascentist și baroc, construite în timpul Monarhiei Habsburgice. În secole XIX și XX au fost ridicate edificii în stil eclectic, neoclasic sau Art Nouveau, iar după al Doilea Război Mondial, a devenit dominant stilul realismului socialist și brutalist.

Pe teritoriul Clujului au fost făcute numeroase descoperiri arheologice din epoci diferite, de la cea neolitică (la Gura Baciului) până la cea feudală timpurie (mormintele maghiare din Piața Libertății).[1]

Arhitectura antică

modificare

În cartierul Someșeni-Băi a fost descoperită o așezare dacică, identificabilă poate cu Napoca antică. Cele mai important descoperiri (inscripții, monumente, sculpturi etc) datează din epoca romană, când Napoca ocupa centrul actualului oraș. Așezare romană, important centru meșteșugăresc și comercial din care au fost identificate vestigii fragmentate de edificii monumentale: temple, palate, locuințe, dobândește sub Hadrian rangul de municipiu și devine capitală a Daciei Porolissensis, iar sub Marcus Aurelius sau Commodus devine colonie.[2]

Evul mediu

modificare

Arhitectură civilă și religioasă

modificare

Fortificații

modificare

O parte din zidurile de apărare a cetății medievale a Clujului există și în prezent, împreună cu o parte din bastioanele breslelor, dintre care sunt semnificative Bastionul Croitorilor și Turnul Lăcătușilor.

Renașterea (secolul XVI)

modificare

Secolele XVII și XVIII

modificare

Arhitectura militară

modificare

Arhitectura religioasă

modificare

Începutul și mijlocul secolului XIX

modificare

Belle Époque (1871-1914)

modificare

Arhitectura Clujului creată în timpul perioadei cunoscute ca Belle Époque, între 1871 și începutul Primului Război Mondial în 1914, e notabilă pentru varietatea sa de stiluri, de la neoclasic, neogotic, la neobaroc și versiunea maghiară a Art Nouveau-ului, cunoscută ca stilul secesionist în română sau szecesszió în maghiară.

În Transilvania, în jurul anului 1900 apare arhitectura Art Nouveau în forma sa austro-ungară, cunoscută ca stilul secesionist. Promotori ai stilului au fost atât arhitecții vienezi, cehi, unguri, chemați în Transilvania, cât și transilvăneni care au studiat la Viena, Budapesta, München și în alte orașe din Vestul Europei. Pe lângă Cluj, construcții secesioniste sunt și în alte orașe transilvănene, care la acea vreme erau sub stăpânire austro-ungară, ca Arad, Timișoara, Alba Iulia, Sibiu, Brașov, Baia Mare, Satu Mare, Târgu Mureș și în multe altele. Fiind o formă maghiară de Art Nouveau, care folosește diverse motive populare, unele dintre aceste clădiri secesioniste pot să aibă un aspect de turtă dulce ungurească, așa cum e cazul Palatului Vulturul Negru din Oradea sau cel al Hotelului Dacia din Satu Mare.[5]

Ansamblul celor patru palate de la Podul Horea

modificare

Unul dintre stilurile dominante la sfârșitul secolului 19 și până la începutul Primului Război Mondial e cel eclectic, foarte popular și în Vechiul Regat. Eclectismul e un mod de gândire în care e ales din diverse sisteme de gândire, stiluri artistice etc. ceea ce e mai bun. Stilul eclectic specific Belle Époque-ului e numit așa pentru că folosește elemente clasiciste luate din stiluri specifice unor perioade anterioare diferite, cum sunt arhitectura renascentistă, cea barocă, cea rococo etc. Clujul deține mai multe exemple de construcții în stilul eclectic, câteva exemple fiind Palatul Babos, Palatul Elian sau Palatul Berde.

Arhitectura industrială și de transport

modificare

Perioada interbelică: Art Deco și modernism (1918-1940)

modificare

Odată cu Marea Unire din 1918, Transilvania se unește cu Regatul României, și deci tendințele prezente în orașe ca Bucureștiul apar și în cele transilvănene, cum e Clujul. Astfel, arhitectura clujeană interbelică e dominată de arhitectura neoromânească, cea Art Deco, și cea modernistă și austeră de tip Bauhaus. Înainte să devină mainstream, modernismul a trebuit să înfrunte rezistența adepților stilului tradițional românesc, cunoscut și ca neoromânesc. Moderniști erau judecați în idea că formele lor simpliste duc la deznaționalizare, la creații lipsite spirit autohton. Totuși, opoziția tradiționaliștilor se diminuează, cele două stiluri existând simbiotic în orașele României.[13]

Pe măsură ce trecea timpul, stilul Art Deco devenea din ce în ce mai simplu, Art Decoul târziu al anilor 1930 fiind foarte apropiat de arhitectura școlii de design Bauhaus din Germania. Clujul are mai multe exemplare de Art Deco târziu, cum sunt Colegiul Academic (1934-1937, de George Cristinel) și Clădirea Companiei Centrale de Asigurări Sociale (anii 1930, de Ion Ionescu).

Perioada comunistă (1948-1989)

modificare

În România, în perioada comunistă, la fel ca în celelalte țări ale Europei, au loc mutări masive de populație din mediul rural în cel urban, altfel spus de la sat la oraș. De aceea, regimul comunist decide ridicarea unor cartiere noi de blocuri muncitorești. Mulți români tind să asocieze brutalismul din România anilor 1960 și 1970 cu regimul comunist, numind blocurile din acei ani „blocuri comuniste”. În realitate, arhitectura românească a acelor decenii era adaptată gusturilor și tendințelor vremii, în pas cu moda, clădiri foarte asemănătoare apărând și în Vestul Europei, Statele Unite, Canada, Australia și Japonia.

Și în Cluj apar bineînțeles cartiere noi, cum e Cartierul Grigorescu. Unul dintre cele mai remarcabile exemple de brutalism din Cluj e Biblioteca Academiei Române (1976, de Eliza Fierlinger și Radu Spânu).

Perioada contemporană (1990-prezent)

modificare

Începând cu anul 1989, în Cluj-Napoca a început să se dezvolte arhitectura modernă. Clădiri înalte, din oțel și sticlă, se înalță la orizontul orașului.

Primul sediu de birouri modern a fost sediul Băncii Agricole, clădirea fiind poreclită Clădirea Biscuite.[21] Alte bănci care și-au construit clădiri cu arhitectura modernă în Cluj-Napoca sunt Banca Comercială Română, Banc Post, HVB Țiriac, ABN Amro Bank, UniCredit ș.a.

Totuși, în Cluj-Napoca, pe lângă bănci, există și câteva clădiri construite din inițiativa primăriei municipiului. Cea mai nouă clădire este cea a Bibliotecii Județene Octavian Goga, ce adăpostește și Centrele de Informare ale Uniunii Europene și OTAN. Lucrările la clădire au început în anul 2000 și au fost finalizate în anul 2003. Alte clădiri construite după 1990 din bugetul de stat au fost cea a Grupului de Pompieri Avram Iancu, Aeroportul Internațional Cluj-Napoca și clădirea sucursalei DistriGaz Cluj-Napoca.

Fiind un centru academic, cu 6 universități de stat (Universitatea Babeș-Bolyai, Universitatea de Artă și Design, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară, Universitatea Tehnică, Universitatea de Medicină și Farmacie, Academia de Muzică "Gheoghe Dima") fondate în oraș și alte câteva private (Universitatea Bogdan Vodă, Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir), Cluj-Napoca, dispune și de unele clădiri construite de universități, cum ar fi Facultatea de Științe Politice a UBB, Facultatea de Management a UBV și Facultatea de Drept a UCDC.

  1. ^ Radu Florescu, Hadrian Daicoviciu & Lucian Roșu (). Dicționar Enciclopedic de Artă Veche a României. Editura Științifică și Enciclopedică. p. 105. 
  2. ^ Radu Florescu, Hadrian Daicoviciu & Lucian Roșu (). Dicționar Enciclopedic de Artă Veche a României. Editura Științifică și Enciclopedică. p. 105. 
  3. ^ „Casa Matei Corvin - Memorie şi cunoaştere locală”. www.bjc.ro. Accesat în . 
  4. ^ „Casele Statusului Romano-catolic (Piaţa Unirii) - Memorie şi cunoaştere locală”. www.bjc.ro. Accesat în . 
  5. ^ Florea, Vasile (). Arta Românească de la Origini până în Prezent. Litera. p. 318. ISBN 978-606-33-1053-9. 
  6. ^ „Palatul Elian - Memorie şi cunoaştere locală”. www.bjc.ro. Accesat în . 
  7. ^ „Palatul Elian - Memorie şi cunoaştere locală”. www.bjc.ro. Accesat în . 
  8. ^ „Palatul Berde - Memorie şi cunoaştere locală”. www.bjc.ro. Accesat în . 
  9. ^ Stoian, Loca Matei (). Interferențe Arhitecturale Italiene în Arhitectura Modernă Românească - ediție revizuită și adăugită -. igloomedia. p. 134. ISBN 978-606-8026-88-6. 
  10. ^ Criticos, Mihaela (). Art Deco sau Modernismul Bine Temperat - Art Deco or Well-Tempered Modernism (în română și engleză). SIMETRIA. p. 237. ISBN 978-973-1872-03-2. 
  11. ^ metacult.ro https://www.metacult.ro/architecture/fisa.php?id=664. Accesat în .  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  12. ^ Duculescu, Mirela (). Fondul Documentar de Arhitectură din România - raport preliminar de politică culturală. Simetria. p. 134. ISBN 9789731872193. 
  13. ^ Florea, Vasile (). Arta Românească de la Origini până în Prezent. Litera. p. 321. ISBN 978-606-33-1053-9. 
  14. ^ „Phone Palace (Palatul Telefoanelor) Cluj-Napoca” (în engleză). #SOSBRUTALISM. Accesat în . 
  15. ^ „Descriere tehnică - Teatrul Maghiar de Stat Cluj”. www.huntheater.ro. Accesat în . 
  16. ^ „Casa radio – casa radio, vedere de ansamblu, fragment”. arhiva.uniuneaarhitectilor.ro. Accesat în . 
  17. ^ „Biblioteca Academiei” (în engleză). #SOSBRUTALISM. Accesat în . 
  18. ^ „20 de imagini cu interiorul noii case a Băncii Transilvania făcute publice de arhitectul șef al județului pentru a demonstra că și acesta „surprinde plăcut". www.actualdecluj.ro. Accesat în . 
  19. ^ „Sediul de 46 de milioane al Băncii Transilvania, construit din beton aparent. Cum arată la interior”. zcj.ro. Accesat în . 
  20. ^ „Porsche Engineering Romania caută ingineri cu experienţă, dar şi proaspeţi absolvenţi”. adevarul.ro. Accesat în . 
  21. ^ „Cu cerinte intrunite nici pe departe,Sorin Dan vrea cladirea-biscuit de clasa A - Presa regionala 2007 - HotNews.ro”. www.hotnews.ro. . Accesat în . 

Vezi și

modificare
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Arhitectura Clujului