Wikipedia

Aureoboletus moravicus

specie de ciupercă

Aureoboletus moravicus (Václav Vacek, 1946 ex Wolfgang Klofac, 2010), sin. Xerocomus moravicus (Václav Vacek, 1946), ex Josef Herink, 1964), din încrengătura Basidiomycota în familia Boletaceae și de genul Aureoboletus,[1][2] este o specie de ciuperci comestibile rar întâlnită. Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formând micorize pe rădăcinile de arbori). Un nume popular nu este cunoscut. În România, Basarabia și Bucovina de Nord trăiește în grupuri mici, prin păduri de foioase mai călduroase, preponderent sub stejari, dar, de asemenea sub fagi. Perioada de apariție este din (iunie) iulie până în octombrie.[3][4][5]

Aureoboletus moravicus sin. Xerocomus subtomentosus
Genul Aureoboletus, aici A. moravicus
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Boletales
Familie: Boletaceae
Gen: Aureoboletus
Specie: A. moravicus
Nume binomial
Aureoboletus moravicus
(Václav Vacek
Sinonime
  • Xerocomus boudieri Singer (1942)
  • Boletus moravicus Vacek (1946)
  • Xerocomus moravicus (Vacek) Herink (1964)
  • Xerocomus moravicus f. pallescens Herink (1964)
  • Boletus leonis D.A.Reid (1966)
  • Xerocomus leonis (D.A.Reid) Bon (1985)
  • Aureoboletus moravicus f. pallescens (Herink) Klofac (2010)
  • Aureoboletus moravicus f. luteus Nonis & Ponzi (2014)
Modifică text Consultați documentația formatului

Taxonomie

modificare
 
Rolf Singer

Specia a fost descrisă pentru prima dată corect sub denumirea Xerocomus boudieri de micologul german Rolf Singer în volumul 40 al jurnalului micologic Annales Mycologici din 1942.[6]

Dar numele binomial hotărât este Boletus moravicus, determinat de micologul ceh Václav Vacek în volumul 7 al jurnalului botanic Studie Botanické Československý din 1946.[7]

Apoi, în 1964, compatriotul lui Vacek, anume Josef Herink, a transferat specia la genul Xerocomus sub păstrarea epitetului, de verificat în volumul 18 al jurnalului pentru micologie Česká mykologie.[8]

În 2010, specia a fost mutată de acolo din motive filogenetice moleculare la genul Aureoboletus de către micologul austriac Wolfgang Klofac, de verificat în volumul 19 al jurnalului micologic Österreichische Zeitschrift für Pilzkunde,[9] fiind numele curent valabil (2024). Toate celelalte denumiri sunt acceptate ca sinonime.

Epitetul specific moravicus se referă la regiunea Moravia, unde specia a fost descoperită și descrisă pentru prima oară.

Descriere

modificare
  • Pălăria: are un diametru de 3-8 (12) cm, este destul decompactă, devenind cu avansarea în vârstă mai moale, inițial semisferică cu bordura răsfrântă în jos, apoi convexă, mai târziu aplatizată, câteodată îndoită în sus spre margine. Cuticula este uscată, fin catifelată pana la slab pâsloasă, cu crăpături mici poligonale cu un mic spațiu liber spre margine la maturitate, ceea ce lasă o privire asupra pulpei subiacente gălbuie. Coloritul poate fi galben cu tente mai mult sau mai puțin roșiatice, brun-gălbui, brun-ocraceu, brun-cenușiu, brun-roșcat, chiar și maro închis sau brun-vișiniu.
  • Tuburile: cilindrice, de lungime medie, sunt adnat-nemărginite la picior sau se curbează ușor în sus. Coloritul la început galben auriu, devine cu timpul bej-gălbui, galben tern până la galben-verzui, la bătrânețe galben-măsliniu, fiind neschimbabil la tăiere.
  • Porii: mai întâi mici, strânși și rotunzi, apoi mai largi și colțoși, con-colorați cu tuburile, în vârstă uneori pătați maronii sau portocalii, sunt și ei neschimbabili prin presiune.
  • Piciorul: destul de robust cu o înălțime de 4-8 cm și o lățime de 1-3 cm este cilindric sau slab în formă de măciucă, îngroșat la mijloc respectiv spre bază, care însă se termină într-un vârf alungit. Suprafața netedă, uneori brăzdată longitudinal cu nervuri, cu baza radiantă și pruinoasă, este de culoare galbenă cu tonuri maronii dar galben-brună la bază, fără nuanțe roșiatice. Nu prezintă un inel. Baza tulpinii este adesea lipită de [jir|uri]] de fag.
  • Carnea: relativ groasă este destul de tare în tinerețe, mai fragedă și albicioasă în pălărie, sub cuticulă brun deschisă, în picior mai fibroasă și galbenă precum la baza inferioară maroniu-măslinie. La presiune și în secțiune nu se albăstrește. Mirosul este plăcut de ciuperci spre neutru, iar gustul plăcut.[3][4][5]
  • Caracteristici microscopice: sporii netezi, sub-fusiformi până elipsoidali, fără dungi, gălbui în apă, cu o depresiune supra-apiculară, măsoară 12-15 x 4,8-6,5 microni. Pulberea lor este brun-măslinie. Basidiile clavate cu patru sterigme fiecare („tetrasporice”) au o dimensiune de 28-38 x 11-12 microni. Pileocistide (elemente sterile de pe suprafața pălăriei) sunt alcătuite dintr-un trichoderm de hife septate, subiacente cu incrustații granulare și terminale neîncrustate, având o dimensiune de 35-58 x 8-12 microni. Cistidele (elemente sterile situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) sunt clavate, asemănătoare basidiilor, dar și lung-cilindrice, proeminente deasupra acelora, măsurând 40-55 x 6,5-8 microni. Articulații cu cataramă nu s-au observat.[10]
  • Reacții chimice: carnea se decolorează cu acid sulfuric roz-portocaliu, devenind cu timpul mai palidă, iar cuticula portocaliu, cuticula sub aburi de azot portocaliu de caise, cu azotat de argint baza tuburilor sumbru gri, cu hidroxid de potasiu cuticula și suprafața cojii a pălăriei obtuz roșiatic precum carnea și tuburile obtuz portocaliu și cu sulfat de fier gri-verzui.[11]
  •  
    A. moravicus, lamele și picior
  •  
    A. moravicus sin. Xerocomus moravicus

Confuzii

modificare

Buretele poate fi confundat numai cu specii comestibile de exemplu cu Aureoboletus gentilis,[12] Aureoboletus projectellus sin. Boletus projectellus,[13] Buchwaldoboletus lignicola sin. Pulveroboletus lignicola,[14] Gyroporus castaneus,[15] Imleria badia sin. Boletus badius,[16] Suillus bovinus,[17] Suillus cavipes,[18] Suillus variegatus,[19] Xerocomellus chrysenteron sin. Boletus chrysenteron,[20] Xerocomellus pruinatus sin. Boletus pruinatus, Xerocomus pruinatus,[21] Xerocomus ferrugineus sin. Boletus ferrugineus,[22] Xerocomellus rubellus[23] sau Xerocomus subtomentosus sin. Boletus subtomentosus.[24]

Specii asemănătoare

modificare
  •  
    Aureoboletus gentilis
  •  
    Aureoboletus projectellus sin. Boletus projectellus
  •  
    Buchwaldoboletus lignicola
  •  
    Gyroporus castaneus
  •  
    Imleria badia sin. Boletus badius
  •  
    Suillus bovinus
  •  
    Suillus clavipes
  •  
    Suillus variegatus
  •  
    Xerocomellus chrysenteron
  •  
    Xerocomellus pruinatus
  •  
    Xerocomus ferrugineus sin. Boletus ferrugineus
  •  
    Xerocomus rubellus
  •  
    Xerocomus subtomentosus sin. Boletus subtomentosus

Valorificare

modificare

Acest burete este gustos. Deși ceva mai mic, el poate fi pregătit în bucătărie ca hribul murg. La exemplare mai bătrâne îndepărtați porii precum piciorul care atunci este adesea tare năpădit de viermi.

Note

modificare
  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ MycoBank
  3. ^ a b Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 44-45 – 2, ISBN 978-3-440-13447-4
  4. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 434-435, ISBN 3-405-12124-8
  5. ^ a b Csaba Locsmándi, Gizella Vasas: „Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile și otrăvitoare”, Editura Casa, Oradea 2021, p. 126
  6. ^ Rolf Singer: „Xerocomus boudieri””, în: „Annales Mycologici”, vol. 40, nr. 1-2, Editura F. Berger, Horn 1942, p. 43
  7. ^ Václav Vacek: „Boletus moravicus”, în: „Stud. Bot. Čechoslov.”, volumul 7, Praga 1946, p. 36
  8. ^ Josef Herink: „Xerocomus moravicus”, în: „Česká mykologie”, vol. 18, nr. 4, Praga 1964, p. 198
  9. ^ Wolfgang Klofac: „Aureoboletus moravicus”, în: „Österreichische Zeitschrift für Pilzkunde”, vol. 19, Viena 2010, p. 142
  10. ^ Associazione Micologica Bresadola, Grupo Pesaro
  11. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 42, ISBN 3-85502-0450
  12. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 72-73, ISBN 978-3-440-14530-2
  13. ^ Andreas Gminder, Peter Karasch: „Das Kosmos Handbuch Pilze: Mit über 1200 Zeichnungen“ - 1400 Arten im Porträt“, Editura Franckh-Kosmos, Halberstadt 2023, p. 46, ISBN 978-3-440-17027-4
  14. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 522-523, ISBN 3-405-12081-0
  15. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 26, ISBN 3-85502-0450
  16. ^ Gheorghe Sălăgeanu, Anișoara Sălăgeanu: „Determinator pentru recunoașterea ciupercilor comestibile, necomestibile și otrăvitoare din România”, Editura Ceres, București 1985, p. 271-272
  17. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 35, ISBN 3-85502-0450
  18. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 293, ISBN 3-85502-0450
  19. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 35, ISBN 3-85502-0450
  20. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 44-45, ISBN 3-85502-0450
  21. ^ Bruno Cetto: I funghi dal vero, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 398-399, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
  22. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 514-515, ISBN 3-405-12116-7
  23. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 38, ISBN 3-85502-0450
  24. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 498-499, ISBN 3-405-11774-7

Bibliografie

modificare
  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Heinz Engel, Aurel Dermek, Erhard Ludwig: „Schmier- und Filzröhrlinge in Europa - Die Gattungen: Boletellus, Boletinus, Phylloporus, Suillus, Xerocomus“, Editura H. Engel, Weidhausen lângă Coburg 1996, ISBN 3-926470-08-9
  • Lise Hansen, Henning Knudsen: „Nordic Macromycetes”, vol. 2: Ascomycetes, Editura Nordsvamp, Copenhaga 1992, ISBN: 978-8798-39610-9
  • German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Verbreitungsatlas der Großpilze Deutschlands (West)“, Editura Ulmer, Stuttgart 1991, ISBN 3-8001-3536-1
  • Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
  • Roger Phillips: „Mushrooms: A comprehensive guide to mushroom identification”, Editura Macmillan, Londra sia Oxford 2013, ISBN: 978-0-330-44237-4
  • Derek A. Reid: „Coloured Icones of Rare and Interesting Fungi”, vol. 1, Editura J. Cramer, Vaduz 1966
  • Gerhard Stinglwagner, ‎Ilse Haseder, ‎Reinhold Erlbeck: „Das Kosmos Wald- und Forstlexikon: Mit über 17.000 Stichwörtern“, Editura Franckh-Kosmos Verlags-GmbH & Co. KG, Stuttgart 2016, ISBN: 978-3-440-15524-0

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Aureoboletus_moravicus&oldid=16510711