Batoș, Mureș

sat în comuna Batoș, județul Mureș, România
(Redirecționat de la Batoș)

Batoș, colocvial Batăș, (în maghiară Bátos, în germană Botsch, în dialectul săsesc Biutš) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Mureș, Transilvania, România.

Batoș
Bátos
—  sat și reședință de comună  —

Batoș se află în România
Batoș
Batoș
Batoș (România)
Localizarea satului pe harta României
Batoș se află în Județul Mureș
Batoș
Batoș
Batoș (Județul Mureș)
Localizarea satului pe harta județului Mureș
Coordonate: 46°53′13″N 24°39′14″E ({{PAGENAME}}) / 46.88694°N 24.65389°E

Țară România
Județ Mureș
Comună Batoș

SIRUTA115539
Atestare1319

Altitudine468 m.d.m.

Populație (2021)
 - Total1.228 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal547085
Prefix telefonic+40 x59 [1]

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Batoș în Harta Iosefină a Tansilvaniei, 1769-73
Batoș în Harta Iosefină a Tansilvaniei, 1769-73
Batoș în Harta Iosefină a Tansilvaniei, 1769-73
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Batoș, Mureș

Localizare

modificare

Satul Batoș este situat pe cursul superior al râului Luț care izvorăște din satul Sebiș, județul Bistrița-Năsăud. Se află la 15km de municipiul Reghin pe drumul județean 157, la 47km de Târgu Mureș și la 45km de municipiul Bistrița.

În punctul Gledinel, la cca. 2 km N de localitate, între valea Luțului și stânga șoselei ce duce spre Bistrița, pe terasa inferioară a pârâului Luț s-au descoperit așezări din epoca eneolitică și până în epoca medievală timpurie traversând culturi de la Petrești la cea Geto-Dacă[2][3][4][5][6]:

Epoca Cultura/ Faza culturală Cod LMI
Eneolitic Petrești
Neolitic timpuriu Starčevo - Criș MS-I-m-B-15342.08
Epoca bronzului timpuriu Coțofeni MS-I-m-B-15342.05
Epoca bronzului mijlociu Wietenberg MS-I-m-B-15342.07
Hallstatt neprecizată MS-I-m-B-15342.04
La Tène geto-dacică MS-I-m-B-15342.03
Epoca daco-romană neprecizată MS-I-m-B-15342.02
Epoca medievală timpurie (sec. VIII - X) neprecizată MS-I-m-B-15342.01

Satul Batoș este atestat documentar din anul 1319.[7] Localitatea a fost întemeiată de sași, care au constituit până în 1944 majoritatea covârșitoare a populației așezării. La recensământul din 1930 au fost înregistrați 1.420 de locuitori, dintre care 1.276 evanghelici (luterani), reprezentând 89,85% din total.[8]

După cel de-al doilea război mondial sașii au fost deportați în Uniunea Sovietică, iar o parte s-au refugiat în Germania și Austria.

Monumente

modificare

Biserica evanghelică a fost clădită între anii 1380 și 1450 și a fost construită în stil gotic. Zidul de fortificație are 1.70 m, fiind construit în 1636. După un incendiu devastator în 1728 biserica a fost refăcută abia în 1781-1782. Galeriile s-au înălțat, iar bolta s-a construit în stil rococo. Orga datează din 1924 și altarul neogotic din 1867. Cele 3 statui de pe altar îi reprezintă pe Isus Cristos, și pe apostolii Ioan și Matei. Altarul este împodobit și cu un tablou după Leonardo da Vinci din 1868. Ceasul ce înfrumusețează turnul de 40.7m a fost construit în 1888.

Fostele școli evanghelice de fete și de băieți construite în 1840.

Batoșul este un sat cu diferite obiective turistice, apreciat și pentru terenurile din jur arabile care dau roade an de an, recunoscute în toată România, aceste roade fiind merele de Batoș.

Personalități

modificare
  1. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
  2. ^ „Situl arheologic de la Batoş - Gledinel”. 
  3. ^ Lazăr, Cătălin, Repertoriul arheologic al judeţului Mureş, Casa de Editură "Mureș", Târgu Mureș, 1995, 65-66 [Repertoriu]
  4. ^ DMASI, Proiectul Listei Monumentelor Istorice, 1991 [Proiect LMI] (sursa fişei de sit)
  5. ^ Maxim, Zoia, Neo-Eneoliticul din Transilvania. Date arheologice şi matematico-statistice, 1999 [Publicaţie] (sursa fişei de sit)
  6. ^ Lista Monumentelor Istorice, MO nr. 646 bis/16/07/2004, Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2.314/2004, vol. II, București, 2004, 1729, 9 [Ordin MCC] (sursa fişei de sit)
  7. ^ Heinz Heltmann, Gustav Servatius: Reiseführer Siebenbürgen, Thaur bei Innsbruck, 1993, pag. 131.
  8. ^ Recensământul general al populației României din 29 Decemvrie 1930, vol. II, pag. 669.

Legături externe

modificare

Vezi și

modificare