Boletus fragrans

specie de ciupercă


Boletus fragrans (Carlo Vittadini, 1835) sin. Lanmaoa fragrans (Carlo Vittadini, 1835 ex Alfredo Vizzini și colaboratori, 2015), din încrengătura Basidiomycota, în familia Boletaceae și de genul Boletus,[1][2][3] cunoscut în România, Basarabia și Bucovina de Nord sub numele bureți popești,[4] este o specie de ciuperci comestibile între timp foarte rară. Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formând micorize pe rădăcinile de arbori). El poate fi găsit în locuri călduroase mai ales în păduri de foioase, dar de asemenea prin parcuri și la margini de drum ierboase, preponderent sub stejari ocazional și pe lângă carpeni și fagi, crescând solitar sau în grupuri mici, de la câmpie la deal, din (iunie) iulie până în octombrie (noiembrie).[5][6]

Boletus fragrans sin. Lanmaoa fragrans
Boletus fragrans 459668.jpg
Bureți popești
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Boletales
Familie: Boletaceae
Gen: Boletus
Specie: B. fragrans
Nume binomial
Boletus fragrans
Vittad. (1835)
Sinonime

Epitetul se trage din cuvântul latin (latină fragrans=aromat, mirosind frumos),[7] datorită mirosului intensiv.

IstoricModificare

 
Carlo Vittadini

Numele binomial a fost determinat de micologul italian Carlo Vittadini în cartea sa Descrizione dei funghi mangerecci più comuni dell'Italia e de'velenosi che possono co'medesimi confondersi din 1835.[8]

În anul 2015, micologii chinezi Gang Wu și colaboratori au creat noul gen Lanmaoa pentru 2 specii asiatice (L. angustispora, L. asiatica) transferând și 4 americane (L. carminipes, L. flavorubram, L. pseudosensibilis și L. roseocrispans), de verificat în jurnalul micologic Fungal Diversity.[9]

În același an, micologii italieni Alfredo Vizzini, Matteo Gelardi și Angelo Simonini au redenumit ca singură specie europeană pe Boletus fragrans în Lanmaoa fragrans în articolul lor din Index Fungorum.[10] Index Fungorum[11] și alții au preluat această denumire, dar noul taxon (încă) nu s-a impus. Toate celelalte denumiri sunt acceptate sinonim, dar nefiind folosite, sunt neglijabile.

DescriereModificare

 
Bres.: Boletus fragrans
  • Pălăria: are un diametru de 6-15 (20 și mai mult, vezi filmul 2) cm, este largă, compactă și cărnoasă. La început semisferică cu marginea răsfrântă în jos și câteodată ondulată, este la maturitate boltită, întinzându-se la bătrânețe în formă de pernă deseori neregulat îndoită. Cuticula catifelată și în vârstă adesea goală, este uscată, niciodată lipicioasă se poate decoji numai greu. Coloritul este brun-roșcat, castaniu până brun închis, la margine adesea purpuriu sau cu pete acelei culori. De sus are o asemănare mare cu hribul de pin sau cu mai micul hrib murg. Mărimea ciuperci variază foarte mult.
  • Tuburile: sunt destul de lungi, înguste, neaderate la picior, în stadiu avansat bombate, de un galben lucios care schimbă în vârstă spre galben-verzui sau chiar verde-albăstrui.
  • Porii: sunt mici și rotunjori, inițial de aceiași culoare cu tuburile, la maturitate galben-verzui, în sfârșit verzi. La atingere se decolorez slab albastru.
  • Piciorul: are o lungime de 7 până la 12 (15) cm și o grosime de 2,5 până la 4 (5) cm. Litigiul este plin, compact, tare, bulbos, spre bază rădăcinind alungit. El este în partea de sus neted, nu rar presărat cu puncte mici ocru-portocalii, spre bază brun-gălbui până brun-roșcat cu nuanțe rozalii și fin flocos, nici odată reticulat. La atingere se colereză și tija albăstrui.
  • Carnea: este albicioasă până slab gălbuie, compactă care se colorează după tăiere sau o leziune în pălărie doar moderat albastru-verzui, iar în picior cu note mai puternic albăstruie. Mirosul este foarte plăcut aromatic de ciuperci, asemănător hribului, nu rar cu nuanțe de leuștean și uscat ceva de cicoare, gustul fiind plăcut și savuros. Carpozoamele sunt atacate de larve de diptere (Mycetophilidae, Phoridae, Syrphidae, Drosophilidae).[5][6]
  • Caracteristici microscopice: Sporii sunt netezi, hialini (translucizi), granulați pe dinăuntru, alungit elipsoidali în formă de migdală, cu pereți groși, având o mărime de 10-15 x 4,5-5,5 microni. Pulberea lor este galben-aurie. Basidiile (celulele purtătoare de spori) au formă de măciucă, cu patru sterigme fiecare, și măsoară 34-40 x 9-12 microni. Cisticele mai scurte sunt de asemenea clavate precum umflate și rotunjite spre vârf.[12]
  • Reacții chimice: nu sunt cunoscute.[5][6]

ConfuziiModificare

Bureții popești pot fi confundați cu alte specii din familia Boletaceae inofensive, unele puține amare, ca de exemplu cu: Boletus badius sin. Imleria badia[13] Boletus calopus,[14] Boletus aestivalis,[15] Boletus appendiculatus,[16] (Boletus dupainii (suspect, pori roșii),[17] Boletus edulis,[18] Boletus erythropus sin. Boletus luridiformis (foarte gustos, pori roșiori),[19] Boletus impolitus,[20] Boletus junquilleus (gustos, mai deschis gălbui, spori roșii-gălbui),[21] Boletus luridus (crud neprielnic, preparat foarte gustos, pori roșiatici),[22] Boletus pinicola,[23] Boletus pulverulentus (de calitate mediocră, porii tind spre roșu),[24] Boletus (rhodo)purpureus (necomestibil, pori roșii, gust tare neplăcut).[25] Boletus radicans (necomestibil, amar, picior fără roșu, crește numai în păduri foioase),[26] Boletus regius (comestibil),[27] Boletus satanas (otrăvitor, pori roșiatici),[28] Boletus spinarii (necomestibil, fără tonuri roșiatice),[29] sau Tylopilus felleus (necomestibil, amar)[30] sau Xerocomellus engelii sin. Boletus armeniacus.[31]

Ciuperci asemănătoare în imaginiModificare

ValorificareModificare

Bureții proaspeți pot fi pregătiți asemănător hribului murg ca ciulama, de asemenea împreună cu alte soiuri sau adăugați la un sos de carne de vită sau vânat. Ei dezvoltă un gust foarte dominant, dar plăcut de ciuperci, corectând aroma unei mâncări cu ciuperci mixte de categorie inferioară.[32] În afară de aceasta, ei pot fi tăiați felii și congelați. De asemenea este posibilă, după tăierea în felii, uscarea lor. Foarte gustoși sunt preparați ca Duxelles (un fel de zacuscă).[33][34] Se pretează și la conservarea în oțet sau ulei.[35]

NoteModificare

  1. ^ Kriegelsteiner, 2016-2019
  2. ^ Jurnalul „Der Tintling”, 2019
  3. ^ Fichas micológicas, 2017
  4. ^ Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 502, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumire RO
  5. ^ a b c Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 34-35, ISBN 978-3-440-13447-4
  6. ^ a b c Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 494-495, ISBN 3-405-12081-0
  7. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 492
  8. ^ Carlo Vittadini: „Descrizione dei funghi mangerecci più comuni dell'Italia e de'velenosi che possono co'medesimi confondersi”, cu 44 de imagini colorate, Editura Felice Rusconi, Milano 1835, p. 153
  9. ^ Gang Wu et alt.: „Four new genera of the fungal family Boletaceae”, în jurnalul micologic „Fungal Diversity”, vol. 81, p. 7
  10. ^ Alfredo Vizzin, Matteo Gelardi & Angelo Simonini: „Lanmaoa fragrans”, în „Index Fungorum”, nr. 235, 2015), p. 1
  11. ^ Index Fungorum
  12. ^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XIX, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1931, p. + tab. 926
  13. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 81-82, ISBN 3-426-00312-0
  14. ^ Gheorghe Sălăgeanu, Anișoara Sălăgeanu: „Determinator pentru recunoașterea ciupercilor comestibile, necomestibile și otrăvitoare din România”, Editura Ceres, București 1985, p. 92
  15. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 82-83, ISBN 978-3-440-14530-2
  16. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 476-477, ISBN 3-405-12116-7
  17. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 488-489, ISBN 3-405-11774-7
  18. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 76-78, ISBN 3-426-00312-0
  19. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 89, 92
  20. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 492-493 - 1, ISBN 3-405-12116-7
  21. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 426-427, ISBN 3-405-12124-8
  22. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 92-93
  23. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 77-78, ISBN 3-426-00312-0
  24. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 500-501, ISBN 3-405-11774-7
  25. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 480-481, ISBN 3-405-11774-7
  26. ^ Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 36-37, ISBN 978-3-440-13447-4
  27. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 468-477, ISBN 3-405-12081-0
  28. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 74-75, ISBN 978-3-440-14530-2
  29. ^ Mycobank
  30. ^ J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1977, p. 192-193, ISBN 3-405-11568-2
  31. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 712-713, ISBN 3-405-12081-0
  32. ^ Sanda Marin: „Carte de bucate”, Editura Orizonturi, București 1995, p. 185
  33. ^ Fritz Martin Engel, Fred Timber: „Pilze: kennen – sammeln – kochen”, Editura Südwest, München 1969, p. 105-108
  34. ^ Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 26-30, ISDN 3-453-40334-7
  35. ^ Silvia Jurcovan: „Carte de bucate”, Editura Humanitas, București 2012, p. 118 și 426, ISBN 978-973-50-3475-7

BibliografieModificare

  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
  • Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
  • Gheorghe Sălăgeanu, Anișoara Sălăgeanu: „Determinator pentru recunoașterea ciupercilor comestibile, necomestibile și otrăvitoare din România”, Editura Ceres, București 1985
  • Dr. ing. Ioana Tudor: „Ciupercile din flora spontană a României”, Editura Gramen, București 2010, cap. 2.1.184

Legături externeModificare