Wikipedia

Coasta Iașilor

cuestă care delimitează Podișul Bârladului de Câmpia Moldovei

Coasta Iașilor (în fapt Cuesta Iașilor)[1] reprezintă o regiune geografică din România formată dintr-un șir de circa 100 de km lungime de abrupturi structurale, ce separă cu o diferență de nivel de circa 200 m Podișul Central Moldovenesc de Câmpia Moldovei.[2]

Denominație

modificare
 
Mihail D. David a fost cel care și-a legat numele de studierea Cuestei Iașilor.

De studierea ei se leagă numele geografului Mihai David.[2]

În limba română noțiunea morfologică de coastă (cunoscută și ca pripor când panta se află în lungul unui drum sau unei șosele) indică un povârniș al uni deal sau al unui munte, respectiv o pantă destul de înclinată dar nu abruptă care, poate fi urcată în mod obișnuit în serpentine sau în diagonală. Mihail David împreună cu alți geografi ieșeni au echivalat această noțiune cu cea de cuestă (exemplu fiind Coasta Iașului). Cu toate acestea, spre diferență de coastă, cuesta are în adevăr o coastă (respectiv frontul cuestei care, este mult mai înclinat), dar are si o spinare ușor înclinată. Ultima, în mod uzual nu mai poate fi considerată coastă, ceea ce nu este valabil la nivelul hogbackurilor (unde aspectul este simetric).[1]

Context geomorfologic

modificare

În opinia lui Grigore Posea, abruptul de cuestă al Iașului se suprapune unui aliniament care corespunde unei linii orientate spre est ce are originea la gura văii Moldovei (unde se termină Podișul Sucevei), se prelungește în Basarabia trecând pe la nord de colinele Codrului (unde se înalță însă și hogbackuri)[3] și ajunge până la Văscăuți deasupra Nistrului (Republica Moldova).[4]

La nord de această linie altitudinile reliefului se reduc la 200 de m, urcând la sud de aceasta la 300-400 m, spre diferență de zona de la est de Nistru unde altitudinea variază lent descendent, spre Marea Neagră.[4]

Caracteristici

modificare

Coasta Iașilor este unitate de tranziție fizică și economico-geografică, între sudul Câmpiei Moldovei (Depresiunea Jijia–Bahlui) și nordul Podișului Central Moldovenesc, find localizată între șeile Strungii și Bârnovei 47°00'16-47°10'45 latitudine nordică si 25°57'07" 27°33' 12 longitudine estică.[5]

În partea de vest, prin intermediul șeii Ruginoasa–Strunga se leagă de Coasta Dealul Mare–Hârlău, iar în partea de est prin intermediul șeii Bârnova (Pasul Bordea) se leagă de Coasta Repedea–Păun care, domină Iașul. Spre nord, limita sa este pusă în evidență de un uluc format de depresiunile de contact care o separă de înălțimile din Câmpia Moldovei, iar spre sud limita sa urmărește aliniamentul înălțimilor Trei Parale–Juncan–Piscul Rogosu–Jugastru–Dealul Mare–Horlești–Voinești–Toaca–La Stâlp–Bârnova.[5]

Geografice

modificare

Situată pe partea dreaptă a râurilor Bahluieț și Bahlui, este cea mai cunoscută dintre cuestele Podișului Moldovei (podișul din România cu cel mai reprezentativ relief de cuestă), diferența de nivel la nivelul Coastei Iașului ajungând și până la 400 m față de câmpia adiacentă.[6] De la vest spre est planul de cuestă din zona nordică a podișului este nealiniat. Astfel, în sectorul Strunga–Mogoșești acest plan este mai retras spre sud decât în sectorul Repedea–Păun, drept efect al fragmentării puternice a plăcii protectoare produsă de acțiunea conjugată a afluențiilor Bahluiului, Bârladului superior și Siretului, în Cuaternar.[7]

Conform lui Posea, Coasta Iașilor are două trepte:[8]

  • una între Mogoșești și Roman.[8] De la Mogoșești, cuesta principală se continuă sub forma unui semicerc larg, spre Bârnova[9]
  • cea de-a doua,[10] paralelă cu Bahluiețul și Bahluiul,[8] în apropiere de Bahlui[10]

Datorită structurii sale din strate monoclinale de gresii și calcare, la nivelul acesteia s-au dezvoltat fronturi de cuestă largi și platforme structurale late de 4-5 km.[2] Pe fruntea cuestei apar și prăbușiri-alunecări pe suprafețe restrâns, cu blocuri rostogolite și fixate în materialul argilos sau în deluvii.[11] Sub frontul cuestei s-au format prăbușiri de blocuri care, adesea au lăsat în urmă circuri de surpare și alunecări.[10]

Văile obsecvente, dese și scurte, au un profil lontgitudinal cu pantă mare și bazine superioare torențiale, uneori transformate în mici depresiuni suspendate. În apropierea Bahluiului, unde se află cea de-a doua treaptă a Coastei Iașilor, s-au format în spatele acesteia depresiuni incipiente de contact care, au fost impuse de lărgirea bazinetelor torențiale ale văilor obsecvente.[10]

Coasta Iașilor nu este numai un veritabil plan de racord între cele două trepte de relief, ci și o zonă în cadrul căreia se face tranziția bio-pedo-climatică de la cîmpia deluroasă la podiș.[12]

Antropice

modificare

Datorită caracterului său de domeniu natural complementar Podișului Central Moldovenesc și Câmpiei Colinare a Jijiei, a contribuit la crearea condițiilor necesare apariției schimbului de produse între locuitori, bazat pe diviziunea teritorială a muncii, pe măsură ce poienirea pădurii din Podișul Central Moldovenesc și desțelenirea pajiștilor de silvostepă din Cîmpia Colinară a Jijiei au creat condiții propice cultivării de noi terenuri.[13] Resursele și posibilitățile diferite de dezvoltare economică de la nivelul celor trei domenii (păduri și roci de construcții la nivelul podișului, vii și livezi la nivelul coastei, alături de culturi și pășuni la nivelul câmpiei) au determinat necesitatea apariției atât a unei piețe de schimb a produselor între cele trei domenii geografice complementare economic, cât și a unor drumuri de legătură spre această piață, ceea ce s-a constituit într-un factor de origine a apariției unor târguri comerciale de vale în zonele de contact geografic, precum Iașul (pentru o parte a văii Bahluluiului, în apropierea și a văii Prutului).[14]

Este de remarca că actual dispune de resurse economice agro-silvice diversificate (vii, livezi, culturi, pajiști și păduri). Datorită acestora densitate populație la nivelul său este mare, iar satele sunt mari și numeroase.[12]

Referințe

modificare
  1. ^ a b Relieful – Resursa de bază..., Posea, 2012, p. 176
  2. ^ a b c Ghinea, Dan; Enciclopedia geografică a României, Ediția a IV-a, actualizată și completată; Toronto; 2018; p. 321
  3. ^ Geomorfologia României:..., Posea, 2005, p.62
  4. ^ a b Geomorfologia României:..., Posea, 2005, p.63
  5. ^ a b Procesele geomorfologice actuale..., Romanescu, 2001, p. 49
  6. ^ Posea, Grigore; Geografia fizică a României Partea I. Date generale. Poziție geografică. Relief. Evaluare. Teste grilă, Ediția a II-a; Editura Fundației România de Mâine; București; 2006; ISBN 978-973-725-712-3; p. 93
  7. ^ Procesele geomorfologice actuale..., Romanescu, 2001, p. 51
  8. ^ a b c Geomorfologia României:..., Posea, 2005, p.151
  9. ^ Geografia Municipiului Iași, Barbu & Ungureanu, 1987, p. 16
  10. ^ a b c d Geomorfologia României:..., Posea, 2005, p. 152
  11. ^ Geomorfologia României:..., Posea, 2005, p. 205
  12. ^ a b Geografia Municipiului Iași, Barbu & Ungureanu, 1987, p. 109
  13. ^ Geografia Municipiului Iași, Barbu & Ungureanu, 1987, p. 121
  14. ^ Geografia Municipiului Iași, Barbu & Ungureanu, 1987, p. 199

Bibliografie

modificare
Lectură suplimentară
  • Romanescu, Gheorghe, 2002; Efectele proceselor geomorfologice actuale asupra învelișului de sol din sectorul coastei de tranziție a Iașului; Semicentenarul ISPIF, Sesiunea Științifică Internațională Aniversară, București; p. 37–44

Vezi și

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Coasta_Iașilor&oldid=16661141