Constantă ebulioscopică

mărime fizică, raportul dintre creșterea punctului de fierbere și molalitate

În termodinamică constanta ebulioscopică[1], Ke, leagă molalitatea cu creșterea punctului de fierbere (care este o proprietate coligativă).

Constanta ebulioscopică este o mărime fizică intensivă.

Definiție

modificare

Constanta ebulioscopică este raportul dintre creșterea punctului de fierbere și molalitate:

 

unde

  este creșterea punctului de fierbere, definit ca diferența de temperatură dintre punctul de fierbere   al soluției și punctul de fierbere   al solventului pur;
i este factorul van 't Hoff, numărul de particule pe care le formează substanța dizolvată când este dizolvată;
b este molalitatea soluției.

Descriere

modificare

Prin ebulioscopie, o constantă cunoscută poate fi utilizată pentru a calcula o masă molară necunoscută. Termenul „ebulioscopie” înseamnă „măsurarea fierberii” în limba latină. Creșterea punctului de fierbere este o proprietate coligativă, deci ΔT depinde doar de numărul de particule dizolvate, nu de natura acelor particule. Ebulioscopia este similară crioscopiei, care determină aceeași valoare din constanta crioscopică (a scăderii punctului de îngheț).

Valoarea lui Ke, care depinde de natura solventului, poate fi calculată din următoarea ecuație:[2]

 

unde

R este constanta universală a gazului ideal,
M este masa molară a solventului,
Te este punctul de fierbere al solventului pur, în K,
ΔHvap este căldura latentă de vaporizare molară a solventului.

Valori pentru câțiva solvenți

modificare
Solvent[3] Ke (K⋅kg/mol)
Acid acetic 3,08
Apă 0,512
Benzen 2,53
Camfor 5,95
Ciclohexan 2,79
Cloroform 3,63
Etanol 1,07
Eter dietilic 2,02
Sulfură de carbon 2,34
Tetraclorură de carbon 5,03

Constanta ebulioscopică, deoarece este o mărime fizică care depinde de natura substanțelor, caracterizează sistemul termodinamic la care se referă, fiind astfel o proprietate termodinamică. Deoarece nu depinde de mărimea sistemului, este o proprietate intensivă.

  1. ^ Sorin-Strătilă Dorin, Denisa-Dorinela Dorin, Apa tehnologică în industria alimentară. Proprietăți fizice și chimice, București: Buletinul AGIR, nr. 3/2003, p. 27, accesat 2024-06-21
  2. ^ Martin, Chaplin. „Colligative Properties”. London South Bank University. London South Bank University. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ P. W. Atkins, Physical Chemistry, 4th Ed., p. C17 (Table 7.2)

Vezi și

modificare

Legături externe

modificare