Deschide meniul principal

Bălegar pufos

specie de ciupercă
(Redirecționat de la Coprinopsis lagopus)

Coprinopsis lagopus (Elias Magnus Fries, 1838 ex Scott Alan Redhead, Rytas Vilgalys și Juan Rodriguez Moncalvo, 2001), sin. Coprinus lagopus (Elias Magnus Fries, 1821 ex Elias Magnus Fries, 1838), din încrengătura Basidiomycota, în familia Psathyrellaceae și de genul Coprinopsis,[1] este o ciupercă saprofită, în principiu necomestibilă, dar dacă totuși ingerată, în combinație cu consumul de alcool destul de otrăvitoare, fiind cunoscută în popor sub denumirea labă de iepure[2] sau bălegar pufos.[3] Acest soi, în România, Basarabia și Bucovina de Nord comun și răspândit, crește obișnuit în grupuri mai mult sau mai puțin de mari, în păduri de foioase și la marginea lor, prin parcuri precum grădini, pe cioate, buturugi sau rădăcini de copaci subterane în putrefacție. În același loc pot apărea mai multe serii succesive. Soiul se poate găsi de la câmpie la munte, timpul fructificației fiind din (mai) iunie până toamna târziu.[4][5]

Coprinopsis lagopus sin.

Coprinus lagopus

Hasenpfote004.JPG
Bălegari pufoși
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Psathyrellaceae
Gen: Coprinopsis
Specie: C. lagopus
Nume binomial
Coprinopsis lagopus
(Fr.) Redhead, Vilgalys & Moncalvo (2001)
Sinonime
  • Agaricus lagopus Fr.. (1821)
  • Coprinus lagopus (Fr.) Fr. (1838) (1797)

Epitetul se trage din cuvântul greco-latin (latină lagois= cocoș polar, ptarmigan),[6] datorită aspectului în stadiu tânăr.

IstoricModificare

Numele binomial Agaricus lagopus a fost determinat de renumitul savant suedez Elias Magnus Fries în volumul 1 al trilogiei sale Systema Mycologicum din anul 1821.[7] și transferat tot de el la genul Coprinus sub păstrarea epitetului, de verificat în lucrarea sa Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum din 1838.[8] Acest taxon este folosit de cele mai multe cărți și articole micologice până în prezent (2019).

Valabilă însă este în momentul de față denumirea Coprinopsis lagopus, creată de micologii Scott Alan Redhead, Rytas Vilgalys și Juan Rodriguez Moncalvo și publicată în volumul 50 al jurnalului științific Taxon din 2001.[9]

DescriereModificare

 
Bres.: Coprinus lagopus
  • Pălăria: are un diametru de 1,5-4 (6) cm este subțire, mai întâi în formă de rolă, apoi în cea de clopoțel cu marginile din ce în ce mai extrem răsucite în sus, după ce începe să se dizolve rapid, astfel că după abia două zile nu mai rămâne nimic decât tulpina precum un rest membranos și jalnic al pălăriei, cu marginea neagră și curbată. Cuticula prezintă inițial un văl fibros-lânos care înfășură pălăria gros pufos, devenind repede goală și brăzdată de numeroase caneluri subțiri radiale. Coloritul este în tinerețe gri de șoarece presărat cu pustule albe, rămânând după pierderea învelișului gri până ciuperca se descompune într-un lichid negru.
  • Lamelele: sunt foarte dese și destul de late, rotunjit până strâmt aderate la picior, fiind la început gri deschis, apoi cenușii și în sfârșit negre, până ce se lichefiază în final ca pălăria.
  • Sporii: sunt destul de mici, ovoidal-elipsoizi, neamiloizi (nu se decolorează cu reactivi de iod), netezi, țuguiați spre bază, închis bruni și transparenți, având o mărime de 10-12 × 6-8 microni. Pulberea lor este neagră. Basidiile cu 4 sterigme fiecare sunt cilindric clavate și măsoară 20-25 × 6-7 microni. Cistidele (celule sterile, de obicei izbitoare, situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) sunt clavate sau veziculos fusiforme. Pleurocistidele (cistide situate în himenul de pe fețele lamelor) în număr mai mic sunt ovale, rotunjite la vârf cu o bulboase în mijloc și contractate într-o tulpină la bază, măsurând 100-130 x 35–45 microni. Înainte ce pălăria se extinde, fiecare cistidă se ramifică complet într-un spațiu interlamelar, cu ambele capete atașate de branhii, ajutându-se împreună cu parafize fixate prin scoabe.[10]
  • Piciorul: are o lungime de 4-10 cm și o lățime de 0,4-1,2 cm, este cilindric, fragil, îngustându-se spre pălărie și deja timpuriu complet gol pe dinăuntru. Coaja cu un aspect flocos-fibros este albicioasă. Nu prezintă un inel.
  • Carnea: este subțire, moale și friabilă, cu colorit albicios până palid cenușiu care se dizolvă după scurt timp într-o substanță neagră. Mirosul este imperceptibili și gustul nesemnificativ, fără nici o aromă.[4][5]
  • Reacții chimice: nu sunt cunoscute.[11]

ConfuziiModificare

Bălegării pufoși pot fi confundați cu alte specii ale genului mai mult sau mai puțin comestibile, dar toxice în legătură cu consumul de alcool, ca de exemplu: Coprinellus domesticusus,[12] Coprinopsis acuminata,[13] Coprinopsis alopecia,[14] Coprinopsis cinerea,[15] Coprinopsis jonesii,[16] Coprinopsis nivea,[17] Coprinopsis phlyctidospora,[18] Coprinopsis romagnesiana,[19] Coprinopsis variegata[20] și Parasola plicatilis.[21]

Ciuperci asemănătoare în imaginiModificare

ValorificareModificare

Deși absolut nefolositoare pentru bucătărie (nu numai pentru că conține și ea coprina),[22] specia are calități medicinale. Astfel, polizaharidele extrase din cultura miceliară a lui C. lagopus și administrate intraperitoneal la șoareci albi la o doză de 300 mg / kg, au inhibat creșterea cancerelor solide „Sarcoma 180” și „Ehrlich” cu 100%, respectiv cu 90%. Mai departe, substanțe izolate din C. lagopus s-au dovedit active drept antibiotice împotriva bacteriilor Gram-pozitive.[23]

NoteModificare

  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Denumiri RO 1
  3. ^ Denumiri RO 2
  4. ^ a b Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 54-55, ISBN 88-85013-37-6
  5. ^ a b Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 290-291, ISBN 978-3-440-14530-2
  6. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 669
  7. ^ Elias Magnus Fries: „Systema Mycologicum”, vol. 1, Editura Ex Officina Berlingiana, Lundae 1821, p. 312
  8. ^ Elias Fries: „'Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum”', Editura Typographia Academica, Uppsala (1836-1838), p. 250 [1]
  9. ^ S. A. Redhead, R. Vilgalys & J. R. Moncalvo: „Coprinopsis atramentaria”, în: jurnalul „Taxon”, vol. 50, nr. 1, 2001, p. 229
  10. ^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XVIII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1931, p. + tab. 882
  11. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 327, ISBN 3-85502-0450
  12. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 44-45 - 2, ISBN 88-85013-46-5
  13. ^ Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 350-351, ISBN 978-3-8354-1839-4
  14. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 44-45, ISBN 88-85013-25-2
  15. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 46-47, ISBN 88-85013-46-5
  16. ^ S. A. Redhead, R. Vilgalys & J. R. Moncalvo: „Coprinopsis atramentaria”, în: jurnalul „Taxon”, vol. 50, nr. 1, 2001, p. 229
  17. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 54-55, ISBN 3-405-12124-8
  18. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 52-53, ISBN 88-85013-37-6
  19. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 52-53, ISBN 3-405-12124-8
  20. ^ Charles Horton Peck: „ Descriptions of new species of fungi”, în: „Bulletin of the Buffalo Society of Natural Sciences”, nr. 1, p. 41-72
  21. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 62-63 - 2, ISBN 3-405-12081-0
  22. ^ Pilzbestimmung CH
  23. ^ Medicinal Healing Mushrooms

BibliografieModificare

  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • Andreas Gminder: „Handbuch für Pilzsammler - 340 Arten Mitteleuropas sicher bestimmen“, Editura Kosmos, Stuttgart 2008, ISBN 978-3-440-11472-8
  • Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
  • Meinhard Michael Moser: „ Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externeModificare