Wikipedia

Cortinarius fasciatus

specie de ciupercă

Cortinarius fasciatus (Giovanni Antonio Scopoli, 1772 ex Elias Magnus Fries, 1838) a încrengăturii Basidiomycota, din familia Cortinariaceae și de genul Cortinarius,[1][2] este o ciupercă necomestibilă doar rar întâlnită care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Un nume popular nu este cunoscut. În România, Basarabia și Bucovina de Nord trăiește de la deal la munte în grupuri pe sol acru, în păduri de conifere și mlaștini oligotrofe sub molizi, cu predilecție între mușchi. Timpul apariției este din (iulie) august până în octombrie (noiembrie).[3][4]

Cortinarius fasciatus
Genul Cortinarius, aici C. fasciatus
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Cortinariaceae
Gen: Cortinarius
Subgen: Telamonia
Specie: C. fasciatus
Nume binomial
Cortinarius fasciatus
(Scop.) Fr. (1838)
Sinonime
  • Agaricus fastigiatus Scop. (1772)
  • Hydrocybe fasciata (Scop.) Wünsche (1877)
  • Gomphos fasciatus (Fr.) O.Kuntze (1891)
Modifică text Consultați documentația formatului

Taxonomie

modificare
 
G. Scopoli

Numele binomial Agaricus fasciatus a fost determinat de naturalistul italian Giovanni Antonio Scopoli în volumul 2 al operei sale Flora carniolica din 1772.[5]

Apoi, în 1838, renumitul micolog suedez Elias Magnus Fries a transferat specia la genul Cortinarius sub păstrarea epitetului, de verificat în cartea sa Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum,[6] fiind numele curent valabil (2022).

Sinonime obligatorii sunt Hydrocybe fasciata a botanistului german Friedrich Otto Wünsche din 1877,[7] bazând pe descrierea lui Scopoli precum Gomphos fasciatus a compatriotului său Otto Kuntze din 1891,[8] bazând pe modificarea lui Fries.

Alte redenumiri nu sunt cunoscute.

Epitetul specific este derivat din cuvântul latin (latină fasciare=a înfășura, a se foi în jur).[9]

Descriere

modificare
 
Bres.: Cortinarius fasciatus
  • Pălăria: higrofană are un diametru de 2-6 cm, fiind la început conică, convexă și în vârstă cu marginea striată răsucită în sus. De la începutul maturizării este mereu cocoșată ascuțit. Cuticula este netedă, pe vreme uscată lucioasă și la umezeală lipicioasă până unsuroasă. Coloritul diferă între arămiu, brun-ruginiu și brun-roșcat, în centru mai închis, ocazional la bătrânețe aproape negricios.
  • Lamelele: sunt subțiri și forte îndepărtate între ele, ușor bombate precum intercalate cu lameluțe de lungime diferită, fiind atașate la picior cu un dinte și acolo rotunjite. Culoarea inițial galben-ruginie până brun-portocalie schimbă cu maturitatea spre brun de scorțișoară, muchiile fiind colorate mai deschis. În stadiul tânăr al ciupercii sunt acoperite cu fragmente alb-gălbuie ale vălului parțial foarte subțiri.
  • Piciorul: cu suprafața netedă, uneori presărată de resturi ale vălului, are o lungime de 5-8 cm și o lățime de 0,4-0,8 cm, este destul de lung, subțire, aproape cilindric, tare fibros și gol pe dinăuntru, fiind bulbos și alb pâslos spre bază cu un miceliu rozaliu. Suprafața pentru mult timp albicioasă devine în sfârșit brun-deschis până brun-roșiatic, decolorarea începând de la vârf. Nu poartă un inel.
  • Carnea: este subțire și fibroasă mai presus de toate în picior, albicios-gălbuie în tinerețe, apoi de colorit brun-gălbui până carneu, fiind fără miros și gust particular.[3][4]
  • Caracteristici microscopice: are spori ocru-ruginii, elipsoidali cu un apicol, fin punctat-verucoși pe exterior și granulați pe dinăuntru, măsurând 6-9 x 4-5 microni. Pulberea lor este ruginie. Basidiile clavate cu preponderent 4 sterigme fiecare măsoară 20-22 (25) x 6-7 microni. Cistidele (elemente sterile situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) de aceiași dimensiune au forma de măciucă cu vârfuri rotunjite. Pileocistidele (elemente sterile de pe suprafața pălăriei) are hife velare cu o dimensiune de 5,5-6,9 µm. Cleme nu sunt prezente.[10][11]
  • Reacții chimice: Nu sunt cunoscute.[12]
  •  
    C. fasciatus, lamele și picior

Confuzii

modificare

Specia poate fi confundată în primul rând cu gemenul ei Cortinarius fulvescens (necomestibil),[13] dar, de asemenea, de exemplu cu Cortinarius brunneus (otrăvitor),[14] Cortinarius cinnamomeus (otrăvitor) [15] Cortinarius croceus (otrăvitor),[16] Cortinarius depressus sin. Cortinarius adalberti (necomestibil ),[17][18] Cortinarius flexipes (otrăvitor),[19] Cortinarius gentilis (otrăvitor),[20] Cortinarius hinnuleus (necomestibil),[21] Cortinarius malicorius (otrăvitor),[22] Cortinarius obtusus (necomestibil),[23] Cortinarius orellanus (mortal),[24] Cortinarius rigens (necomestibil),[25] Cortinarius rigidus sin. Cortinarius umbrinolens (necomestibil, miros pământos, mucegăios, gust blând, crește sub mesteceni),[26]+ imagini, Cortinarius rubellus (mortal),[27] Cortinarius semisanguineus (otrăvitor).[28] sau Cortinarius uraceus (necomestibil).Cortinarius uraceus (necomestibil).[29]

Specii asemănătoare în imagini

modificare
  •  
    !!Cortinarius brunneus!!
  •  
    !!Cortinarius croceus!!
  •  
    !Cortinarius depressus sin. Cortinarius adalberti!
  •  
    !!Cortinarius flexipes!!
  •  
    !Cortinarius fulvescens!
  •  
    !!Cortinarius gentilis!!
  •  
    !Cortinarius hinnuleus!
  •  
    !!Cortinarius malicorius!!
  •  
    !Cortinarius obtusus!
  •  
    !!!Cortinarius orellanus!!!
  •  
    !Cortinarius rigens!
  •  
    !!! Cortinarius rubellus!!!
  •  
    !!Cortinarius semisanguineus!!
  •  
    !Cortinarius uraceus!

Valorificare

modificare

Cortinarius fasciatus nu este toxic, dar din cauza calității inferioare a cărnii necomestibil. În plus, specia poate fi confundată ușor cu unele otrăvitoare, și, din cauza rarității, ar trebui fi cruțată și lăsată la loc.

Note

modificare
  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Mycobank
  3. ^ a b Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 266-267, ISBN 88-85013-46-5
  4. ^ a b P. A. Saccardo: „Sylloge fungorum omnium husque cognitorum”, vol. 5, Editura „Sumptibus auctoris typis Seminarii”, (apoi R. Friedländer und Sohn, Berlin), Padova 1887, p. 282-283 [1]
  5. ^ Giovanni Antonio Scopoli: „Flora carniolica”, vol. 2, Editura J.J. Palmium, Erlangen 1772, p. 456, nr. 1567 [2]
  6. ^ Elias Fries: „Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum”, Editura Typographia Academica, Uppsala (1836-1838), p. 315 [3]
  7. ^ Dr. Otto Wünsche: „Die Pilze. Eine Anleitung zu ihrer Kenntnis”,Editura B. G. Teubner, Leipzig 1877, p. 119 [4]
  8. ^ Otto Kuntze: „Revisio generum plantarum:vascularium omnium atque cellularium multarum secundum leges nomenclaturae internationales cum enumeratione plantarum exoticarum in itinere mundi collectarum”', vol. 2, Editura Arthur Felix, Leipzig 1891, p. 853, [5]
  9. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 460
  10. ^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XIV, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1930, p. + tab. 670
  11. ^ Pilzsuche
  12. ^ Helmut Gams (ed.): Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 3-a, vol. II/b 2 „Röhrlinge und Blätterpilze”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1967, p. 338
  13. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 242-243, ISBN 88-85013-25-2
  14. ^ Bruno Cetto: I funghi dal vero, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 258-259, ISBN 88-85013-46-5
  15. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 220-221, ISBN 3-405-11774-7
  16. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 192-193, ISBN 88-85013-37-6
  17. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 180-181, ISBN 3-405-12124-8
  18. ^ + imagini
  19. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 240-241 - 2, ISBN 88-85013-25-2
  20. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 194-195, ISBN 3-405-12081-0
  21. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 204-205, ISBN 3-405-12081-0
  22. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 234-235, ISBN 3-405-12116-7
  23. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 198-199 - 1, ISBN 3-405-12124-8
  24. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 227, ISBN 3-405-11774-7
  25. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 220-221, ISBN 88-85013-25-2
  26. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 262-263, ISBN 88-85013-46-5
  27. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 200-201, ISBN 3-405-12081-0
  28. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 192-193, ISBN 3-405-12081-0
  29. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 210-211 - 2, ISBN 88-85013-37-6

Bibliografie

modificare
  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Verbreitungsatlas der Großpilze Deutschlands (West)“, Editura Ulmer, Stuttgart 1991, ISBN 3-8001-3536-1
  • Edmund Michael: „Führer für Pilzfreunde“, Editura Salzwasser Verlag GmbH, Paderborn 2010, ISBN: 978-3-86195-499-6
  • Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
  • Roger Phillips: „Mushrooms: A comprehensive guide to mushroom identification”, Editura Macmillan, Londra sia Oxford 2013, ISBN: 978-0-330-44237-4
  • Albert Pilát: „Mushrooms and Other Fungi”, Editura P. Nevill, Londra 1961
  • Carleton Rea: „British Basidiomycetae: A handbook to the larger British fungi”, Editura Cambridge University Press, Cambridge 1922, p. 182
  • Unione micologica italiana: „Micologia italiana”, vol. 29-30, Editura Edagricole, Bologna 2000

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cortinarius_fasciatus&oldid=15973874