Wikipedia

Cortinarius fulvescens

specie de ciupercă

Cortinarius fulvescens (Elias Magnus Fries, 1838) a încrengăturii Basidiomycota, din familia Cortinariaceae și de genul Cortinarius[1][2] este o specie de ciuperci necomestibile răspândită regional care însă devine din ce în ce mai rară, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Un nume popular nu este cunoscut. În România, Basarabia și Bucovina de Nord trăiește de la deal la munte în grupuri pe sol acru, în păduri de conifere și mlaștini oligotrofe sub molizi și zâmbrii, cu predilecție între mușchi. Timpul apariției este din august până în octombrie (noiembrie).[3][4]

Cortinarius fulvescens
Genul Cortinarius, aici C. fulvescens
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Cortinariaceae
Gen: Cortinarius
Subgen: Telamonia
Specie: C. fulvescens
Nume binomial
Cortinarius fulvescens
Fr. (1838)
Sinonime
  • Gomphos fulvescens (Fr.) O.Kuntze (1891)
  • Hydrocybe fulvescens (Fr.) A.Blytt (1905)
  • Cortinarius acutus var. fastigiatus (Scop.) Quél. (1912)
  • Cortinarius fastigiatus sensu J.E.Lange (1938); fide Checklist of Basidiomycota of Great Britain and Ireland (2005)
Modifică text Consultați documentația formatului

Taxonomie

modificare
 
Elias Fries

Numele binomial Cortinarius fulvescens a fost determinat de renumitul micolog suedez Elias Magnus Fries, de verificat în cartea sa Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum din 1838,[5] fiind, de asemenea, numele curent valabil (2022).

Sinonime acceptate sunt: Gomphos fulvescens a micologului german Otto Kuntze din 1891[6] și Hydrocybe fulvescens al botanistului norvegian Axel Gudbrand Blytt (1843-1898), publicat postum în 1905,[7] ambele bazând pe descrierea lui Fries, precum variația Cortinarius acutus var. fastigiatus a cunoscutului micolog francez Lucien Quélet din 1912,[8] bazând pe o descriere anterioară a naturalistului austro-italian Giovanni Antonio Scopoli.

Mai trebuie menționat că taxonul Cortinarius fasciatus în sensul micologului danez Jakob Emanuel Lange[9] este acceptat de Checklist of Basidiomycota of Great Britain and Ireland (2005).[1] Alte denumiri nu sunt cunoscute.

Epitetul se trage de la adjectivul latin (latină fulvus=brun-gălbui, roșu-gălbui, maroniu, și: blond, licărind, sclipind),[10] datorită aspectului pălăriei.

Descriere

modificare
 
Bres.: Cortinarius fulvescens
  • Pălăria: higrofană are un diametru de 2,5-5 cm, fiind la început emisferică, dar repede alungit-ascuțit conică, apoi convexă, pierzând de obicei cocoașa și prezentând la margine care se răsucește în sus la bătrânețe striații strânse translucide când este umedă. Cuticula este glabră, pe vreme uscată lucioasă și la umezeală lipicioasă. Coloritul diferă între arămiu, roșu-arămiu și brun-ruginiu, în centru mai închis. Datorită higrofanității se decolorează la umezeală brun-vinaceu.
  • Lamelele: sunt subțiri și destul de îndepărtate între ele, în tinerețe drepte, dar în vârstă bombate puternic, intercalate cu lameluțe de lungime diferită, ocazional și bifurcate, fiind atașate la picior cu un dinte. Coloritul inițial galben-ruginiu până brun-portocaliu devine la bătrânețe brun de scorțișoară, muchiile fiind de aceiași culoare. În stadiul tânăr al ciupercii sunt acoperite cu fragmente portocaliu-roșiatice ale vălului parțial foarte subțiri.
  • Piciorul: foarte lung și zvelt, uniform, fibrilat-mătăsos și repede gol pe dinăuntru, are o lungime de 5-12 cm și o lățime de 0,4-0,9 cm, fiind albiu și pâslos spre bază. Suprafața pentru mult timp albicioasă cu linii păroase și mici ghirlande incomplete portocaliu-roșiatice (resturi ale vălului universal) devine în sfârșit deschis brună până brun-roșiatică. Nu poartă un inel.
  • Carnea: este destul de subțire și fibroasă mai presus de toate în picior, de colorit carneu până brun care nu se mai decolorează după tăiere. Mirosul este imperceptibil, ocazional slab de iod și gustul blând.[3][4]
  • Caracteristici microscopice: are spori ocru-ruginii, elipsoidali în formă de migdale sau prune, slab până la moderat dextrinoizi, fin punctat-verucoși până aproape netezi pe exterior și granulați pe dinăuntru, măsurând (8,5)10-12 x (4,5) 5-6 microni. Pulberea lor este brun-ruginie. Basidiile clavate cu preponderent 4 sterigme fiecare măsoară 30-35 x 8-10 microni. Dezvoltă hife de 50-95 x 8,6-11,7, cele velare având o lățime de 5,5-6,9 µm.[11][12]
  • Reacții chimice: Nu sunt cunoscute.[13]
  •  
    C. fulvescens, pălărie, lamele și picior

Confuzii

modificare

Specia poate fi confundată în primul rând cu gemenul ei Cortinarius fasciatus (necomestibil),[14] dar, de asemenea, de exemplu cu Cortinarius brunneus (otrăvitor),[15] Cortinarius cinnamomeus (otrăvitor) [16] Cortinarius croceus (otrăvitor),[17] Cortinarius depressus sin. Cortinarius adalberti (necomestibil ),[18][19] Cortinarius flexipes (otrăvitor),[20] Cortinarius gentilis (otrăvitor),[21] Cortinarius hinnuleus (necomestibil),[22] Cortinarius malicorius (otrăvitor),[23] Cortinarius obtusus (necomestibil),[24] Cortinarius rigens (necomestibil),[25] Cortinarius rigidus sin. Cortinarius umbrinolens (necomestibil, miros pământos, mucegăios, gust blând, crește sub mesteceni),[26]+ imagini, Cortinarius rubellus (mortal),[27] Cortinarius semisanguineus (otrăvitor)[28] sau Cortinarius uraceus (necomestibil).[29]

Specii asemănătoare în imagini

modificare
  •  
    !!Cortinarius brunneus!!
  •  
    !!Cortinarius croceus!!
  •  
    !Cortinarius depressus sin. Cortinarius adalberti!
  •  
    !Cortinarius fasciatus!
  •  
    !!Cortinarius flexipes!!
  •  
    !!Cortinarius gentilis!!
  •  
    !Cortinarius hinnuleus!
  •  
    !!Cortinarius malicorius!!
  •  
    !Cortinarius obtusus!
  •  
    !Cortinarius rigens!
  •  
    !!! Cortinarius rubellus!!!
  •  
    !!Cortinarius semisanguineus!!
  •  
    !Cortinarius uraceus!

Valorificare

modificare

Cortinarius fulvescens nu este toxic, dar din cauza calității inferioare a cărnii necomestibil. În plus, specia poate fi confundată ușor cu unele otrăvitoare, și, din cauza rarității crescânde, ar trebui fi cruțată și lăsată la loc.

Note

modificare
  1. ^ a b Fungorum
  2. ^ Mycobank
  3. ^ a b Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 242-243, ISBN 88-85013-25-2
  4. ^ a b P. A. Saccardo: „Sylloge fungorum omnium husque cognitorum”, vol. 1, Editura „Sumptibus auctoris typis Seminarii”, (apoi R. Friedländer und Sohn, Berlin), Padova 1887, p. 977 – 3 [1]
  5. ^ Elias Fries: „Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum”, Editura Typographia Academica, Uppsala (1836-1838), p. 311 [2]
  6. ^ Otto Kuntze: „Revisio generum plantarum:vascularium omnium atque cellularium multarum secundum leges nomenclaturae internationales cum enumeratione plantarum exoticarum in itinere mundi collectarum”', vol. 2, Editura Arthur Felix, Leipzig 1891, p. 853, [3]
  7. ^ „Skrifter udgivne af Videnskabsselskabet i Christiania”, „1. Mathematisk-Naturvidenskabelig”, nr. 6, Stockholm 1905, p. 82
  8. ^ [[Lucien Quélet în: Frédéric Bataille: 'Flore analytique des Cortinaires (Dauphiné-Savoie), Editura autorului, Besançon 1912, p. 101
  9. ^ Jakob Emanuel Lange: „Flora Agaricina Danica”, vol. 3, Editura Recato AS, Copenhaga 1938, p. 50, tab. 104 D [4]
  10. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 501, ISBN 3-468-07202-3
  11. ^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XIV, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1930, p. + tab. 669
  12. ^ Pilzsuche
  13. ^ Helmut Gams (ed.): Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 3-a, vol. II/b 2 „Röhrlinge und Blätterpilze”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1967, p. 338 - 3
  14. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 266-267, ISBN 88-85013-46-5
  15. ^ Bruno Cetto: I funghi dal vero, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 258-259, ISBN 88-85013-46-5
  16. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 220-221, ISBN 3-405-11774-7
  17. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 192-193, ISBN 88-85013-37-6
  18. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 180-181, ISBN 3-405-12124-8
  19. ^ + imagini
  20. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 240-241 - 2, ISBN 88-85013-25-2
  21. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 194-195, ISBN 3-405-12081-0
  22. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 204-205, ISBN 3-405-12081-0
  23. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 234-235, ISBN 3-405-12116-7
  24. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 198-199 - 1, ISBN 3-405-12124-8
  25. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 220-221, ISBN 88-85013-25-2
  26. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 262-263, ISBN 88-85013-46-5
  27. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 200-201, ISBN 3-405-12081-0
  28. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 192-193, ISBN 3-405-12081-0
  29. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 210-211 - 2, ISBN 88-85013-37-6

Bibliografie

modificare
  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Bulgarian Mycological Society (ed.): „Mycologia Balcanica”, vol. 1-3, Editura societății, Sofia 2004
  • Klaus Dierssen, Barbara Dierssen: „Vegetation Nordeuropas”, Editura Ulmer, Stuttgart 1996, ISBN: 978-3800-12700-9
  • German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Verbreitungsatlas der Großpilze Deutschlands (West)“, Editura Ulmer, Stuttgart 1991, ISBN 3-8001-3536-1
  • Edmund Michael, Bruno Hennig, Hanns Kreisel: „Handbuch für Pilzfreunde: Blätterpilze-Dunkelblättler“, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1958
  • Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
  • Claudia Perini et al.: „Biodiversità nel Senese - Flora macromicetica nel XX secolo”, Editura Accademia delle scienze di Siena detta de' fisiocritici, Siena 2004
  • Carleton Rea: „British Basidiomycetae: A handbook to the larger British fungi”, Editura Cambridge University Press, Cambridge 1922

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cortinarius_fulvescens&oldid=15973887