David Praporgescu
Date personale
Născut13 decembrie 1866
Turnu Măgurele, Teleorman, România Modificați la Wikidata
Decedat13 octombrie 1916, 50 ani
Câineni, Vâlcea, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
comandant al Corpului I Armată
În funcție
1916 - 1918
MonarhFerdinand I
Prim-ministruIon I. C. Brătianu
StudiiȘcoala Militară de Infanterie și Cavalerie, din București (1888)
Școala Superioară de Război
Activitate
Ramura Cavalerie
GradulSublocotenent (1888)
Locotenent (1893)
Căpitan (1898)
Maior (1906)
Locotenent-colonel (1909)
Colonel (1912)
General de brigadă (1916)[1]
A comandat1916 - comandant al Corpului I Armată
Bătălii / RăzboaieAl Doilea Război Balcanic (1913)
Primul război mondial (1916)
Decorații și distincții
DecorațiiMedalia „Avântul Țării” ()
Ordinul Coroana României ()
Ordinul național „Steaua României” ()
Ordinul Mihai Viteazul ()  Modificați la Wikidata

David Praporgescu (n. 13 decembrie 1866, Turnu-Măgurele - d. 30 septembrie/13 octombrie 1916, Munții Coți) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A murit eroic pe câmpul de luptă în bătălia de pe Valea Oltului, din octombrie 1916.

A îndeplinit funcții de comandant de brigadă, de divizie și corp de armată în campania anului 1916.[2]

În 1927 a fost decorat post-mortem cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a acționat în campania anului 1916.

Pentru vitejia și destoinicia cu care a condus personal operațiunile trupelor de pe Valea Oltului și Munții Coți în anul 1916. căzând grav rănit de o schijă de obuz, în linia I-a de tranșee, pe când îmbărbăta pe soldați la luptă crâncenă contra inamicului care era mult superior ca număr, murind ca un erou din cauza rănilor căpătate.
Înalt Decret no. 614 din 2 martie 1927[3]:p. 120

Biografie și formare

modificare

David Praporgescu s-a născut în anul 1866, la Turnu Măgurele, într-o familie de țărani. A urmat școala primară și două clase de liceu în orașul natal, devenind apoi bursier al Școlii Normale pentru Învățătura Poporului Român, din București. După terminarea școlii, a activat ca învățător în satul Lița, din apropierea orașului Turnu-Măgurele.

În 1885 s-a înrolat ca soldat voluntar în Regimentul 11 Călărași din Botoșani. În 1888, pe când avea gradul de sergent, i s-a aprobat să meargă direct la examenul de absolvire la Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București, pe care l-a absolvit fiind clasificat primul din 100 de absolvenți, fiind avansat la gradul de sublocotenent, la 1 octombrie 1888.

Între 1889–1890 urmează Școala Specială de Cavalerie din București, pe care a absolvit-o tot ca șef de promoție. În 1894 este trimis la perfecționare la Școala de Echitație de la Samur (Franța), după care continuă cu un stagiu de pregătire la Regimentul 5 Dragoni din Compiegne. Întors în țară urmează cursurile Școlii Superioare de Război. Între 1902-1903, a fost trimis din nou peste hotare pentru un stagiu de pregătire în armata austro-ungară.[4]

Cariera militară

modificare
 
Bustul generalului David Praporgescu - Turnu Măgurele - sculptor Gheorghe Iliescu-Călinești, 1974

După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, David Praporgescu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de cavalerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 4 Roșiori sau comandant al Brigăzii 2 Călărași.[5][6][7][8]

A avut și o bogată carieră didactică în instituțiile militare de învățământ fiind șef de secție și profesor de cavalerie și de tactica armei cavalerie la Școala de Ofițeri de Infanterie și Cavalerie, între 1903-1908. A fost, de asemenea, șef de catedră pentru tactica cavaleriei, la Școala Superioară de Război.[4]

În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcțiile de comandant al Diviziei 20 Infanterie, în perioada 14/27 august - 16/29 septembrie 1916 și comandant al Corpului I Armată, în perioada 17/30 septembrie - 30 septembrie/13 octombrie 1916, distingându-se în cursul bătălia de pe Valea Oltului din anul 1916.[2]

Moare pe câmpul de luptă la 30 septembrie/13 octombrie 1916, rănit mortal de o schijă a unui proiectil rătăcit, pe când se deplasa pe valea pârâului Câineni de la poziția Coți către poziția Pleșu.[9]:pp 422-423

Decorații

modificare

Recunoașteri

modificare
  • A fost ales membru activ în Societatea Română de Geografie,
  • În 1932 Regimentul 3 Călărași a primit denumirea onorifică de „General David Praporgescu”
  • O unitate de învățământ din Turnu Măgurele îi poartă numele Colegiul Tehnic „General David Praporgescu”[10]
  • În județul Tulcea există o localitate care îi poartă numele
  • În mai multe orașe există străzi cu numele său (Arad, București, Brăila, Râmnicu Vâlcea, Oradea, Turnu Măgurele).
  1. ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia „Universala” Iancu Ionescu, București, 1916
  2. ^ a b Alexandru Ioanițiu (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  3. ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul ofițerilor și drapelelor Armatei Române cărora li s-au conferit ordinul „Mihai Viteazul”, Atelierele grafice „Socec & Co”, București, 1930
  4. ^ a b Vasile Iosipescu, Gheorghe Preda, Generalul David Praporgescu, Editura Militară, București, 1967
  5. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1905, Lito-Tipografia L. Motzătzeanu, București, 1905
  6. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1910, Tipografia Albert Baer, București, 1910
  7. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1914, Tipografia F. Gobl și Fiii, București, 1914
  8. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1915, Tipografia și Stabilimentul de Arte Grafice George Ionescu, București, 1915
  9. ^ Constantin Kirițescu, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  10. ^ Colegiul Tehnic „General David Praporgescu” Arhivat în , la Wayback Machine., accesat la14 mai 2015

Bibliografie

modificare
  • Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  • Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  • Iosipescu, Vasile; Preda, Gheorghe, Generalul David Praporgescu, Editura Militară, București, 1967
  • ***, România în războiul mondial 1916-1919, Documente, Anexe, Volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934
  • ***, Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920, Editura Machiavelli, București, 1996
  • ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
  • ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987
  • ***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979

Vezi și

modificare