Discuție:Constantin Dapontes

Constantin Dapontes a fost introdus în lista articolelor bune la categoria Biografii, având în vedere criteriile aferente articolelor bune. Dacă puteți, sunteți invitat să participați la îmbunătățirea acestuia, iar dacă considerați că nu mai îndeplinește criteriile, puteți propune articolul spre reevaluare. Evaluat: 3 iunie 2013. (Versiunea evaluată).

Quaestiones disputatae

A studiat Dapontes în Occident?

Trifon Evanghelidis (Τρύφων Ευαγγελίδης, Η νήσος Σκίαθος και αι περί αυτήν νησίδες, Αθήνα, 1913, p. 137) și Dimitrios P. Paschalis (Δημήτριος Π. Πασχάλης, «Καισάριος Δαπόντες (1714-1784)». θεολογία 13, 1935, p. 225) afirmă că Dapontes a studiat în Germania, înainte de a sosi la București. Informația nu este confirmată de alte texte și este respinsă de Nestor Camariano (« Constantin Dapontès et les Principautés Roumaines », în Revue des Etudes Sud-Est Européennes, VIII, 3, București, 1970, pp. 482, nota 9). --Pafsanias (discuție) 24 martie 2013 01:10 (EET)

Data sosirii la București

Dapontes însuși oferă informații contradictorii cu privire la data sosirii sale la București. În lucrarea Grădina grațiilor (Κήπος Χαρίτων), el afirmă că a ajuns la București la sfârșitul lunii iunie, 1831. În Catalogul istoric (Κατάλογος ιστορικός), însă, afirmă că a sosit în luna iulie a anului 1830, pe timpul domniei lui Mihai Racoviță. Constantin Erbiceanu (Cronicarii greci..., p. LXVI) plasează data „pe la finele anului 1731”. Nestor Camariano ((« Constantin Dapontès et les Principautés Roumaines », pp. 481-482) se îndoiește de acuratețea informației din Catalogul istoric, dat fiind că Mihai Racoviță a venit la domnie în Țara Românească abia în octombrie 1730 – și inferează că informația cea mai plauzibilă este aceea din Grădina grațiilor (iunie 1731).

Confuzia este sporită și mai mult de faptul că singurul portret în culori al lui Dapontes, păstrat pe lucrarea sa Κέρας Αμαλθείας (Cornul Amalteei), este datat (în mod eronat?) „la București, în anul Mântuitorului 1730” (v. Συμεών Α. Πασχαλίδης, Η αυτόγραφη νεομαρτυρολογική συλλογή του μοναχού Καισάριου Δαπόντε (1713-1784), p. 23). --Pafsanias (discuție) 24 martie 2013 13:55 (EET)

Dapontes și femeile

Dapontes mărturisește că logofătul Constantin Xipolitos, care îl aprecia mult, i-a propus în 1733 să ocupe postul de secretar al Cancelariei de la Iași, pentru a se căsători cu fiica acestuia. C. Erbiceanu susține (în articolul său „Un manuscript autograf a lui Chesarie Dapontes”, p. 516) că Dapontes s-ar fi căsătorit cu o grecoaică (?) la Iași și că, dezamăgit că nu a putut regăsi în căsătorie viața pe care și-o imaginase ca poet, ar fi purtat ranchiună femeilor române cultivate (?). Același Erbiceanu, în Cronicarii greci... p. LXVII, susține că după eliberarea sa din închisoare, Dapontes s-ar fi întors la Iași, unde s-a căsătorit cu Mariora, la 12 noiembrie 1749.

Cercetătorii mai recenți (Nestor Camariano și Florin Marinescu) admit că Dapontes s-a căsătorit în 1749 cu Mariora, fiica unui grec din Constantinopol, Ioannis și a Fevroniei, pe care a cunoscut-o prin intermediul lui Ioanichie Caragea, fostul arhiepiscop al Ipecului și viitor patriarh ecumenic. Ei au trăit în insula Halki, din apropiere de Constantinopol, până la moartea soției și a fiicei lor nou-născute, care sunt înmormântate în acel loc (1751). --Pafsanias (discuție) 10 aprilie 2013 13:42 (EEST)

Paternitatea „Cronicului”

„Cronicul” (Χρονογράφος) sau „Istoria întâmplărilor pe timpul lui Sultan Mehmet” a fost publicat inițial de K. Sathas în vol. III al „Bibliotecii medievale” (1872) și ulterior de C. Erbiceanu, în „Cronicarii greci...” (juxtă: text grecesc și traducere în limba română, 1888). Ambii editori au admis că lucrarea îi aparține lui Dapontes. K. Sathas a utilizat un manuscris autograf al lui Dapontes care cuprindea și „Efemeridele dace”, manuscris utilizat și descris și de E. Legrand, editorul acestora din urmă. C. Erbiceanu a utilizat o copie (incompletă, după declarația lui).

Identificarea unui alt manuscris al aceleiași lucrări, redactat de Nicolae Caragea, după „dictarea” lui Dimitrie Ramadan (mare spătar al Țării Românești în timpul domniilor lui Nicolae Mavrocordat și Constantin Mavrocordat), o face pe cercetătoarea Mahi Paizi-Apostolopoulou de la Centrul de Cercetări Neogrecești din Atena să-l considere drept autor al „Cronicului” pe Dimitrie Ramadan și să îl suspecteze pe Dapontes de o încercare de „apropriere intelectuală” a operei acestuia. Sursa principală:

• [Mahi Paizi-Apostolopoulou] Mάχη Παΐζη-Aποστολοπούλου, [Manuscrisul „Cronicului lui Dapontes” și soluția unei enigme - Ms. Kyriazi 4 de la Biblioteca Gennadeion] Το χειρόγραφο του „Χρονογράφου του Δαπόντε” και η λύση ενός αινίγματος – Το χφ Κυριαζή 4 της Γενναδείου , în [Compilatorul] Ο Ερανσιτής, 24 (2003), pp. 85–94. disponibil on-line

Ediții ale operelor lui Dapontes

Ediții critice clasice (sec. XIX)

• Κωνσταντίνος Σάθας (επιστασία), Μεσαιωνική Βιβλιοθήκη ή Συλλογή ανεκδότων μνημείων της Ελληνικής Ιστορίας, în 7 volume, Veneția, 1872-1894, [vol. III: Καισάριος Δαπόντες - Σέργιος Μακραίος - Αναστάσιος Γορδίος - Δημήτριος Προκοπίου - Αλέξανδρος Τυρναβίτης - Κατάλογοι επιστολών ανεκδότων - Πατριαρχικά έγγραφα -Κ ατάλογος Μαρτύρων, 1872]

• text disponibil on-line pe anemi.lib.uoc.gr

• Γαβριήλ Σοφοκλής (εκδ.), Κήπος χαρίτων : τουτέστι βιβλίον περιέχον την περίοδον του Τιμίου Ξύλου του ζωοποιού Σταυρού, του εν τη ιερά και βασιλική Μονή του Ξηροποτάμου, τη ούση εν τω αγιωνύμω Ορει του Αθωνος και άλλα διάφορα υπό Δαπόντες, Καισάριος Κωνσταντίνος 1713-1784, Αθήνησιν : Εκ του τυπογραφείου Ερμού, 1880.
• Emile Legrand (éd., trad.), Ephémérides daces ou Chronique de la guerre de quatre ans (1736-1739) par Constantin Dapontès, Leroux, Paris, 1880-1888, vol. I, Texte grec, vol. II, Traduction, vol. III, Notice Bio-Bibliographique. Lettres de Dapontès. Index analytique. (Republicat: Bruxelles : Culture et civilisation, 1965. și Nabu Press, 2012, 576 p., ISBN-10: 1279081910, ISBN-13: 978-1279081914)

• vol II (traducerea franceză) disponibil on-line pe www.archive.org

• Constantin Erbiceanu (ed., trad.), Cronicarii greci care au scris despre români în epoca fanariotă, Tipografia Cărților Bisericesci, 1888 (Reeditare: Cronicarii greci care au scris despre români în epoca fanariotă, Editura Cronicar, București, 2003, ISBN 978-1-1428-4885-9).

• text disponibil on-line pe www.dacoromanica.ro

Ediții recente

• Κανών περιεκτικός πολλών εξαιρέτων πραγμάτων των εις πολλάς πόλεις & νήσους & έθνη & ζώα εγνωσμένων (1778) (επιμέλεια Γ. Π. Σαββίδης), Αθήνα : Λέσχη, 1991 (Ποικίλη Στοά). – 148 p.

• Η θυσία του Ιεφθάε και Ιστορία Σωσάννης : Δύο συνεχόμενες συνθέσεις από τον Καθρέπτη γυναικών (επιμέλεια Γ. Π. Σαββίδη), Αθήνα : Ιστός, 1993. – 196 p.

• Μύθοι, în vol. Οι Σκοπελίτες. Κωνσταντίνος Δαπόντες: Μύθοι. Παύλος Νιρβάνας: Νησιώτικα διηγήματα, Νησίδες, 1994. – 102 p.

• Κήπος χαρίτων : Τουτέστι, βιβλίον περιέχον την περίοδον του τιμίου ξύλου του ζωοποιού σταυρού, του εν τη ιερά και βασιλική μονή του Ξηροποτάμου, τη ούση εν τω αγιωνύμω όρει του Αθωνος και άλλα διάφορα (επιμέλεια Γ. Π. Σαββίδης), Αθήνα : Ερμής, 1995. – 443 p.

• Κήπος χαρίτων (επιμέλεια Άλκης Αγγέλου), Αθήνα : Βιβλιοπωλείον της Εστίας, 1997 (Νέα Ελληνική Βιβλιοθήκη, 61). – 387 p.

• Ύμνοι προς την Παναγίαν (επιμέλεια Χρήστος Ε. Καραδήμος), Αθήνα : Ιχνηλασία, 1999. – 46 p.

• Καισαρίου Δαπόντε Μοναχού, Ακολουθία και Παρακλητικός Κανών εις τον ιερομάρτυρα Ρηγίνον επίσκοπον Σκοπέλου, Αθήνα, 2006.

• Η αυτόγραφη νεομαρτυρολογική συλλογή του μοναχού Καισάριου Δαπόντε (1713-1784) (επιμέλεια Συμεών Α. Πασχαλίδης), Θεσσαλονίκη : Μυγδονία, 2012. – 414 p.

• text disponibil on-line pe www.academia.edu

Varia

Legături utile

• Dregători greci în vremea Mavrocordaților: http://ro.scribd.com/doc/116738841/5/CAPITOLUL-IV
• (vezi la pagina 3) despre Constantin Dapontes: http://www.bibliotecametropolitana.ro/Uploads/Biblioteca_Bucurestilor_1999_nr2.pdf
• http://www.eugenandronic.ro/2011/02/devalmasia-valaha.html

Explicații suplimentare despre epistolă aici la http://www.opiniateleormanului.ro/?p=4482 (scrisoarea lui Constantin Dapontes (fost secretar al lui Constantin Mavrocordat, ulterior călugărit cu numele de Chesarie) către marele vornic Constantin Dudescu – 18 august 1759(

• http://www.worldcat.org/identities/lccn-nr92-20808
• http://www.petru.jigorea.ro/?p=3229
• http://okazii.bookblog.ro/bibliofilie/carti-romanesti/constantin-dapontes-efemeridele-dace-paris-1881-raritate-a44610635
• http://www.elkhornbooks.com/?page=shop/flypage&product_id=24969&keyword=constantin+dapontes&searchby=author&offset=0&fs=1
• v. p. 13 penultimul paragraf http://analeleputnei.ro/wp-content/uploads/2011/07/I-2005-1-p.5-16-Liviu-Pilat.pdf

(prin amabila contribuție a lui Accipiter Gentilis) --Pafsanias (discuție) 10 martie 2013 21:29 (EET)

Link care nu se lasă „legat”

Cartea lui Constantin Erbiceanu Cronicarii greci care au scris despre români în epoca fanariotă e disponibilă on-line pe http://www.dacoromanica.ro/, dar nu reușesc să transform adresa afișată la rezultatul căutării într-o legătură permanentă, pentru a o introduce în articol... Ce-i de făcut? --Pafsanias (discuție) 13 martie 2013 14:27 (EET)

Din fericire (sau nefericire) politica Daco-Romanica este de a nu da exclusivitate unui anumit motor de căutare, pentru a acorda o libertate de alegere cât mai mare cititorilor. Din acest motiv, titlurile lucrărilor nu apar "în clar" în bara de adrese ci sunt generate aleator (codate după un anumit algoritm) de fiecare dată când se caută lucrarea.

Unele biblioteci digitale au încheiat parteneriate cu Google, fapt care face ca acele cărți să fie disponibile doar prin Google Books, și doar ce vrea Google să ofere din ele, deși multe nu mai sunt de mult sub protecția drepturilor de autor.

Consider că o simplă legătură spre Daco-Romanica e suficient, acolo oricine dorește poate căuta lucrarea respectivă.

Cu stimă

Macreanu Iulian

Introduc mai jos două legături „șmechere”. Sunt curios dacă funcționează și pentru câtă vreme?

• Cartea lui Erbiceanu
• Fișă bibliografică

--Pafsanias (discuție) 21 martie 2013 23:36 (EET)

Mi se pare mie, sau aceste legături funcționează în timpul zilei, dar nu și în timpul nopții? Trebuie indicat și orarul de acces în dreptul link-ului? --Pafsanias (discuție) 24 martie 2013 14:04 (EET)

Alte legături utile

Tot pe http://www.dacoromanica.ro/ sunt disponibile (și pot fi accesate între anumite ore) articolele:

• Constantin Erbiceanu, „Constantin Daponte, numit Chesarie din călugărie”, în Biserica Ortodoxă Română, Revistă periodică eclesiastică, anul al XI-lea, nr. 4, Tipografia Cărților Bisericești, București, iulie 1887, pp 332-347 și nr.5, august 1887, pp. 400-423.
• P. Georgescu, „Cesariu Daponte și memoriele sale despre România”, în Columna lui Traian. Revistă mensuală pentru istorie, lingvistică și psihologie poporană, București, Noua Tipografie a Laboratorilor Români, nr. 10 (oct.) 1876, pp. 441-447.
• P. Georgescu, „Cronica lui Cesariu Daponte” (traducere din lb. greacă), în Columna lui Traian. Revistă mensuală pentru istorie, lingvistică și psihologie poporană, București, Noua Tipografie a Laboratorilor Români, nr. 11 (nov.) 1876, pp. 481-498; nr. 12 (dec.) 1876, pp. 548-555; nr. 2 (feb.) 1877, pp. 91-95; nr. 3 (mar.) 1877, pp. 148-152. --Pafsanias (discuție) 24 aprilie 2013 14:38 (EEST)

Verificare referințe

Dragi colegi

Sunt onorat de conversația purtată pe pagina me de discuții, dar vă supun aprobării mutarea discuției aici, pentru că e mai aproape de obiectul discuției.

În altă ordine de idei sunteți oricând bine veniți la o WIKi-Bere pe pagina mea.

Cu stimă

--Macreanu Iulian (discuție) 21 martie 2013 19:37 (EET)Macreanu Iulian

Stimate coleg,

Nu știu dacă în bibliotecile în care te documentezi este disponibilă colecția publicației Biserica ortodoxă română dintre anii 1887-1895 (vol. IX-XVII). Dacă da, te-aș ruga să verifici corectitudinea referințelor introduse în articolul Constantin Dapontes#Texte monografice și critice (articolele lui Constantin Erbiceanu), culese de mine din alte surse, de corectitudinea cărora nu mă îndoiesc, dar nici nu pot să o verific personal. Mulțumesc anticipat. --Pafsanias (discuție) 20 martie 2013 12:27 (EET)

Ajut cu toată plăcerea. Am trimis deja câțiva „călăreți rapizi” pe la prietenii mei bibliotecari, și sper să am un răspuns pozitiv în curând. Nu știu dacă ești la curent dar în momentul de față în aproape toate marile biblioteci se desfășoară o activitate destul de intensă de digitizare. Cu prietenie, o floare sau o bere (după caz) mai primesc permisiunea de a "trage cu ochiul" pe la cărțile în curs de digitizare.

În altă ordine de idei, Constantin Erbiceanu trebuie luat cu multe rezerve. A fost un om onest și harnic, dar lucrările lui nu au un stil științific și exactitatea lor trebuie verificată de mai multe ori. Traducerile sale, multe, de asemenea trebuiesc verificate. Este un tip de scriitor "cantitativ" având marele merit de a fi adus la suprafață foarte multe izvoare, în special grecești. Din păcate, calitatea și precizia nu au fost tocai calitățile sale cele mai bune

Am observat că folosești o lucrare de Nestor Camariano. Acesta a fost unchiul marelui elenist Demostene Russo, și a lucrat științific și pe verificate (el este cel care a cules în original tomosurile patriarhale folosite la Mitropolia Proilaviei, Demostene Russo spunând că acele manuscrise au fost verificate de unchiul său cu doi dintre patriarhii eleni ai vremii, buni cunoscători ai limbii elene medievale). Eu aș merge pe mâna lui.

Cu stimă

--Macreanu Iulian (discuție) 20 martie 2013 21:36 (EET)Macreanu Iulian

Vin cu o completare: Totuși trebuie căutate texte critice suplimentare care să suplinească interpretarea prin prisma materialismului istoric pe care - în spiritul impus al epocii - o dă Camariano textului său. --Accipiter Gentilis (discuție) 21 martie 2013 01:44 (EET)

De acord cu comentariile referitoare la ambii eleniști. Pe Erbiceanu îl invoc din considerente de „prioritate” istorică, dar Camariano este mult mai temeinic. Apropo, în finalul articolului lui despre Dapontes (1970), promitea publicarea unei traduceri a „Efemeridelor dace”. Știe cineva din lumea cărților ceva despre acest proiect? --Pafsanias (discuție) 20 martie 2013 21:54 (EET)

Poate ca-s dacice, dace nu cred ca e bine. Zic si yo nu dau cu paru'.Asybaris ^aport 20 martie 2013 22:57 (EET)

@Asybaris: Am tradus și eu prin „Efemeride dacice” acest titlu, până de curând, când m-am hotărât să iau serios în considerare traducerea propusă de primul editor al lucrării, Emile Legrand, care a folosit sintagma „Ephémérides daces” - deși limba franceză cunoaște și adjectivul „daciques”. Iertare, Iulian, pentru folosirea paginii personale de discuții, dar „replica” trebuie dată în același loc în care apare critica (altminteri binevenită, din partea oricui)... --Pafsanias (discuție) 21 martie 2013 00:40 (EET)

- - - - - - - -

Dragă Pafsanias

Am primit pe mail prima "notă informativă" despre subiect. Sursa de încredere 100%, texte preluate dintr-un exempar original aflat în biblioteca Arhiepiscopiei Dunărea de Jos.

Câteva aspecte generale:

• doar primul articol din listă Constantin Daponte, numit Chesarie din călugărie prezintă date biografice directe, celelate fiind texte scrise de Daponte
• textele sunt destul de rău scrise, cu greșeli și agramatisme dar pot fi înțelese

Despre primul articol:

• Citarea corectă trebuie să fie următoarea: Constantin Erbiceanu, Constantin Daponte, numit Chesarie din călugărie, în Biserica Ortodoxă Română, Revistă periodică eclesiastică, anul al XI-lea, no. 4, Tipografia Cărților Bisericești, București, iulie 1887, pp 332-347

Citate din carte și paginile unde se găsesc (a fost păstrat textul cum apare în carte, inclusiv greșelile)

• „Născut la 1707 și mort în 1789, la Sfântul Munte la mănăstirea Xiropotamu, origina este din Insula Scopela” - p. 332
• „Cand era cam de 17 ani, a fost recomandat Domnitorului Constantin Mavrocordat, pe când era în Constantinopol, și acesta l-a adus cu sine în București, unde au continuat studiile sale la școla Academiei grece de aicea” - p. 332
• „După ce Daponte a studiat au fost luat de Constantin Mavrocordat al II secretar al său. Având locuința în Curtea Valahiei și fiind al doilea secretar” p.333
• „Domnitorul său Constantin Mavrocordat l-a trimis și-n misiune către Hanul Crimeei unde a fost foarte bine primit; dar ducându-se în Constantinopol au fost presupuneri politice, pus în închisoare de Turci și de unde s-a eliberat prin bani pentru că avea o avere de 150.000 lei.

Iar în închisoare a scris și cartea Oglinda Femeilor. Sătul de ale lumei, lovit de împrejurări morale, și-au căutat liman în monahism” - p. 335

• „Iată ce ne spune el despre sine la pagina 44 a Istoriei Bărbaților Secului al 18. “Aicea în Constantinopol am venit și am îmbrăcat hainele negre de la el, Dionisie Ieromonahul, la 1751, în ziua Sântului Dumitru și din Constantin m-am numit Chesarie”” - p. 335

- Părerea mea

La o primă vedere apar destule diferențe față de pagina din Wiki (anul morții, domnitorul Mavrocordat nu Racoviță, cauza prizonieratului în Crimeea). Pe de altă parte nu știu nici câtă încredere se poate acorda preciziei cu care a scris autorul. E decizia ta ce folosești, funcție și de ce izvoare mai ai. Poate n-ar fi rău să menționezi ambele variante unde sunt dubii.

Te țin la curent cu ce mai primesc.

--Macreanu Iulian (discuție) 21 martie 2013 19:27 (EET)Macreanu Iulian

Vreun citat?

Descrierea Valahiei

„Vino și umblă acum prin țară și vei auzi mai multe decât cele scrise aici! Vei lăcrăma de micșorarea patriei, vei zări sărăciți pe acei puțini compatrioți ai tăi și care suferă toate relele. Stau, frate, de multe ori și mă minunez, cum putem să mâncăm și să bem, pe când frații noștri drept credincioși sunt flămânzi și însetați și năpăstuiți de necredincioși? Mă mir cum putem să dormim și să nu ne trezim de țipetele țăranilor, de bocetele femeilor, de plânsetele copiilor, de suspinele bărbaților, de strigătele săracilor ce se înalță la Dumnezeu! Ce zic, trăim și bem și dormim? Pe când noi suntem aceia ce-i mâncăm pe ei ca mâncare de pâine? Dar încă ne mândrim, ne dichisim și ne bucurăm ca și cum s-ar zice pentru pierderea fraților noștri sau, mai drept zicând, a sufletelor noastre. Nu voim să recunoaștem ce este mai rău: că azi la vecin și mâine la mine; sau cunoscând acestea ne prostim și văzând, nu băgăm în seamă și auzind nu ne pasă? O! Cum vom regreta aceasta într-un timp, dar va fi regret fără folos. O! Cum ne vom pocăi, dar pocăința va fi în zadar.”

(Epistola lui Chesarie Dapontes către marele vornic Constantin Dudescu, 18 august 1759)

Mă întreb dacă nu ar merita introdus vreun citat în articol - ceva de genul:

Poate la subsecțiunea referitoare la „Relația operei cu istoria Principatelor Dunărene”, în care este menționată „Epistola” ? Păreri? --Pafsanias (discuție) 31 martie 2013 21:48 (EEST)

Sincer mă gândesc de vreo două săptămâni dacă nu ar merita - chiar un fragment din „Epistolă” - pus ca citat, dar am ezitat în lipsa unor motive clare (eu mă gândeam însă la genul acesta de fragment). Chiar am fost surprins de opiniile critice cu tente politice și sociale ale lui Dapontes. Grecul plângea pământurile românești și pe români mai abitir decât românii pe ei înșiși. --Accipiter Gentilis (discuție) 31 martie 2013 21:57 (EEST) P.S. Pe net am văzut că „Epistola” este dată drept exemplu în fel și chip, fiind una dintre scrierile reprezentative pentru români, ale călugărului Chesarie.

P.P.S Hai că fac un mic fragment despre "Epistolă" în pagina mea de teste și după aia tu atașezi citatul. O să dureze cam 15 - 20 min, cred. --Accipiter Gentilis (discuție) 31 martie 2013 22:06 (EEST)

Traducerea de aici este a lui Erbiceanu, preluată după „prelucrarea” din Călători străini despre țările române, vol. IX, p. 385. Varianta de pe net, identificată de tine, e citată ușor „pe sărite”... Aștept. --Pafsanias (discuție) 31 martie 2013 22:18 (EEST)

Vezi alineatul 2 de la Relația operei cu istoria Principatelor Dunărene și nota K de la Note. Părerea mea ar fi să pui citatul la Note. Eu am ezitat să pun un atare citat fiindcă mi s-a părut că ar induce un dezechilibru în text, în sensul că articulul menționează destul de detaliat relația textelor cu Principatele și mult prea puție celelalte aspecte alte operei autorului (textele religioase, poeziile, proza, informațiile despre celelalte zone ale Balcanilor, etc....). La note cred că merge, nu dezechilibrează prea mult și nici nu hipertrofiază excesiv datele despre relația cu românii. --Accipiter Gentilis (discuție) 31 martie 2013 22:52 (EEST)

Pentru „Note” este prea extins... Eu l-am propus tocmai ca ilustrare a „Relației” cu Principatele (inclusiv cu funcție grafică). Ia vezi, cum îi șade acolo? (Nu te îngrijora pentru celelalte aspecte, va veni și vremea lor...) --Pafsanias (discuție) 31 martie 2013 23:17 (EEST)

Ok, you're the boss ! Eu mi-am cam terminat treaba și expertiza mea și-a cam atins limitele, mai departe nu cred că mă mai pricep. --Accipiter Gentilis (discuție) 31 martie 2013 23:20 (EEST)

P.S. Șede tare bine, acolo unde e pus ! Felicitațiuni ! --Accipiter Gentilis (discuție) 31 martie 2013 23:30 (EEST)

Evaluare AB

Această evaluare este transclusă de la Discuție:Constantin Dapontes/AB1. Legătura de modificare pentru această secțiune poate fi folosită pentru a adăuga comentarii.

Evaluare AB (vedeți criteriile)

1. Este bine scris.

   a (în proză): b (Manual de stil):

2. Să prezinte informații corecte ce pot fi verificate.

   a (referințe): b (citează surse de încredere): c (fără cercetare originală):

3. Acoperă bine subiectul.

   a (aspecte majore): b (se concentrează asupra subiectului):

4. Nu încalcă PDVN.

   Prezintă diferitele puncte de vedere în mod cinstit:

5. Este stabil.

   Nu există dispute etc.:

6. Este ilustrat, dacă posibil, de imagini.

   a (au o licență adecvată): b (sunt relevante subiectului și sunt însoțite de descrieri adecvate):

7. Per total:

   Aprobat/Respins:

   — Un articol bun, cu o colaborare fructuoasă.— Ionutzmovie discută 3 iunie 2013 19:45 (EEST)

Pagina principală

„Prolific”, de la „proles” (urmași), înseamnă că a avut copii mulți. Iepurii sunt de exemplu prolifici, scriitorii nu neapărat. Informația din pagina principală, cu trimitere la articolul acesta, cum că Dapontes ar fi fost prolific, ar trebui corectată. --Mihai Andrei (discuție) 23 aprilie 2020 12:02 (EEST)

@Mihai Andrei: Atât Dicționarul de sinonime al limbii române, Editura Academiei RSR, 1982, cât și Dicționar de sinonime, Editura Litera Internațional, 2002 indică drept sinonime pentru „prolific”: (3) fecund, prodigios, productiv - iar exemplul dat este tocmai sintagma „un scriitor prolific”. Prin urmare, limitarea îngustă la sensul etimologic și eliminarea cuvântului din cauza conotațiilor pe care vi le sugerează acesta este un act de pudibonderie lingvistică. Vă rog respectuos să reveniți asupra modificării dumneavoastră nejustificate. --Pafsanias (discuție) 23 aprilie 2020 14:45 (EEST)

@Pafsanias:, vă rog să observați înțelesul propriu zis al termenului: [1]. O enciclopedie trebuie să se caracterizeze printr-o exprimare riguroasă, nu prin licențe literare, cu trimiteri la sensuri prin extensie. --Mihai Andrei (discuție) 23 aprilie 2020 15:36 (EEST)

„Productiv” este folosit oare în sensul propriu sau etimologic? „Fecund”, care este un adjectiv des utilizat fără referire la procesul de „fecundare”, este și el o licență literară neenciclopedică? Vă propun să nu ne împăienjenim în metode iezuite de argumentare și să acceptăm uzul curent al limbii, fără pedanterii inutile. Ceea ce vi se pare dumneavoastră licențios, din motive de hipercorectitudine, nu este la fel de revoltător pentru toți ceilalți utilizatori. --Pafsanias (discuție) 23 aprilie 2020 16:00 (EEST) P.S. - Îmi permiteți să corectez greșeala de scriere din subtitlul secțiunii?

Da, în ordine. --Mihai Andrei (discuție) 23 aprilie 2020 16:02 (EEST) PS. Deși varianta preconizată de mine mi se pare mai bună, fiind lipsită de echivoc. PPS. Dacă aveți la îndemână Dicționarul greșelilor de limbă, vă rog să vă uitați dacă folosirea improprie a cuvântului prolific nu a fost cumva listată de Alexandru Graur. În orice caz profesoara Rodica Zafiu îl evocă în Clișeele groazei, ca „abatere la modă”. Fac această precizare pentru ca nu cumva să rămâneți cu impresia că altceva decât dorința de exprimare precisă m-ar fi animat la această discuție. --Mihai Andrei (discuție) 23 aprilie 2020 16:22 (EEST)

În locul citat de dumneavoastră, Rodica Zafiu afirmă textual: „Sigur, putem spune despre un scriitor că este prolific, dar in nici un caz despre un pedofil”. Nu cred că vă sprijină argumentarea. --Pafsanias (discuție) 23 aprilie 2020 20:55 (EEST)

Domnule Pafsanias, când ne formăm o opinie, trebuie să avem în vedere toate punctele de vedere, nu doar cele care vin în sprijinul părerii inițiale. Nu sunt în măsură să dau sfaturi nimănui, însă fie-mi permis să rețin experiența de ieri: dorința de exprimare îngrijită mi-a fost răsplătită cu tifla. În mod ideal o inițiativă corectă trebuie discutată și ajuns la cel mai bun rezultat, în loc de a fi luat inițiatorul la trântă. Numai bine, --Mihai Andrei (discuție) 24 aprilie 2020 10:59 (EEST)

Stimate Mihai Andrei, vă înțeleg amărăciunea, deoarece am avut și eu experiențe similare în trecut. Nu am să vă răspund ca și dumneavoastră, atunci când v-am propus evitarea barbarismului „a face vorbire” într-o știre de pe pagina principală: pe viitor vă rog să vă abțineți de la comentarii care insinuează că nu aș stăpâni limba română. Vă cer scuze și acum, la fel ca atunci. --Pafsanias (discuție) 24 aprilie 2020 13:27 (EEST)

Perioada cât a stat în insula Samos

Încerc să identific perioada cât a stat în insula Samos și nu reușesc să găsesc surse adecvate din care să rezulte acest lucru. Înțeleg că a venit în Valahia la 20 martie 1759, dar nu am reușit să aflu cât timp a stat aici. N. Camariano afirmă că de aici a plecat la Constantinopol, apoi în insulele Chio, Samos, Psara, Scopelos și Eubeea și s-a întors la Muntele Athos pe 11 septembrie 1765. Știți cumva alte surse din care se poate deduce (chiar și indirect) perioada petrecută în insula Samos?--86.120.249.46 (discuție) 24 iulie 2023 13:48 (EEST)