Discuție:Maramureș

Organizare

Redirectările de la Țara Maramureșului, Maramureșul istoric și Maramureșul geografic vor duce aici, la articolul numit Maramureș, scris simplu, cu specificarea existenței unei pagini de dezambiguare.

Explicația este aceea că Țara Maramureșului s-a definit în hotarele geografice, venind de la numele acestei depresiuni intramontane, și toate celelalte semnificații ulterioare se trag de aici. Aceasta a dat numele regiunii, locuitorilor, și mai târziu tuturor unităților administrative vechi românești (voievodat), ungurești și austriece (comitat), și apoi județelor.

Formula Maramureșul istoric a apărut numai după constituirea actualului județ Maramureș, căruia i s-au adaugat și regiuni care nu aparțin Maramureșului în sens propriu, tocmai pentru a diferenția noțiunile când se dorește o exprimare mai precisă, de exemplu în etnografie sau turism. --Morosanul (discuție) 30 ianuarie 2009 14:55 (EET)

Chiar când acestă regiune nu a fost o singură unitate administrativă, fiind condusă de cnezi locali independenți, sau când a fost împărțită între puterile locale, s-a folosit același nume.

Denumirea de țară este vechi românesc pentru desemnarea unei regiuni. Dacă ne gândim la Țara Oașului, Țara Lăpușului, Țara Moților, Țara Zarandului, Țara Loviștei și multe altele vedem ca ele nu au fost nicicând unități administrative în vreun fel, și s-au numit așa numai datorită unității lor geografice și de tradiții. --Morosanul (discuție) 14 ianuarie 2009 15:37 (EET)

Aici era o greșală, pe care am corectat-o în text și pe hartă: în jud. Satu Mare nu a ramas parte din Maramureș, Oașul, cum se vede pe hartă, nu a ținut de Maramureș ci de Sătmar și o parte de Ugocia. --Morosanul 11 iulie 2008 16:18 (EEST)

În lucru

Dragă Anca,

Pentru ultima secțiune a articolului Maramureșenii azi informațiile pe care le aduci, chiar dacă interesante, sînt mai potrivite pentru articolul Județul Maramureș sau pentru localitatea Ocna Șugatag. Articolul prezent are un carater geografic-istoric cam prea general pentru a putea încadra aceste date.

Ne-am bucura dacă ai putea să faci mutarea lor în acestă sâptămînă.

Mulțumiri, --Morosanul (discuție) 28 februarie 2011 10:52 (EET)

Ocna Șugatag este o stațiune balneoclimaterică cunoscută în special pentru cele două lacuri care s-au format prin surparea unei mine de sare. Băile cu apă sărată sunt benefice în tratarea unor boli cardiologice, reumatologice etc. Turismul în Ocna Șugatag a evoluat foarte mult în ultimii 5 ani.

Localitatea Ocna-Șugatag este amplasată strategic din punct de vedere al turismului. Aceasta este situată la 21 de km de Sighetu Marmației, oraș unde se poate vizita Memorialul Durerii sau Muzeul Satului, la 10 km de Mănăstirea Bârsana, la 2 km de Călinești unde se pot vedea vâltorile și „piua” de pe Valea Cosaului, la 20 de km de pârtiile de schi de la Cavnic.

Secțiuni vechi

Secțiunile de mai jos, deși valoroase ca și conținut informativ, le-am pus deoparte pentru că nu își găsesc locul într-o prezentare atît de generală. Ele se potrivesc mai degrabă la un aticol etnografic mai detaliat. --Morosanul (discuție) 20 ianuarie 2009 14:46 (EET)

Așezările rurale ale Maramureșului

Atât spațiul construit cât și cel utilizat pentru activitatea cotidiană exploatează calitățile naturale ale zonei într-un fel deosebit: așezările ocupă o suprafață vastă, în general fiind constituite din gospodării răsfirate de-a lungul străzii principale și înconjurate de livezi, grădini și chiar păduri. Pădurile amestecate sunt resurse locale și regionale importante, lemnul fiind caracteristic pentru zonă până în ziua de azi: așezările din Maramureș folosesc ca material de construcție numai lemnul.

Întinse pe vaste suprafețe, satele sunt împărțite în Susani și Josani, fiecare parte având câte o biserică; vestitele biserici de lemn constituie mărturie că inițial aceste sate au fost întemeiate pe văile secundare; abia mai târziu ele au ajuns și pe cele principale. Gospodăria țărănească este în primul rând o grupare de structuri închise; în ceea ce privește relația spațiului privat cu comunitatea, gospodăria maramureșeană este însă de tip deschis, deschiderea ei permițând comunicarea vizuală și verbală între spațiul familiei și cel rezervat muncii.

Odată cu lărgirea teritorială a satelor, împărțirea spațiului liber a dat naștere unei aranjări liniare a nucleului vetrei satului, care a dus la înmulțirea drumurilor de acces; totuși, încă nu toate gospodăriile din sat au acces la strada principală. Desigur însă că toate străzile au acces la spațiul sacru al comunității - la biserică.

Interiorul casei maramureșene

Interiorul casei maramureșene arhaice a decurs atât din cerințelor estetice, cât și din nevoile casnice. Camera de zi, numită și „casă”, îngloba întregul univers domestic al femeii casei, prezența ei putând fi simțită oriunde în casă: în decorul interior, în rolurile unor obiecte cotidiene și locuri din casă, precum și în practica unor ritualuri. Din punctul de vedere al arhitecturii, dar și al ritualului, un foarte important element al caselor tipice maramureșene îl constituia meștergrinda. Ea lega pereții opuși ai casei; deasupra ei veneau bârne mai mici, așezate la distanțe egale, care susțineau tot acoperișul și stabilizau pereții laterali. Astfel, această grindă principală împărțea casa în două: spațiul pentru „faptele de viață” (spațiul cotidian) este în partea dreaptă; acolo se găseau de exemplu cuptorul, sau și patul conjugal, loc unde oamenii se și nășteau și mureau; patul era așezat în colțul cel mai întunecos al casei; deasupra lui, pe perete, era ruda cu ștergare de rudă, covorașe și perne, având trei funcții distincte: una estetică, una de depozitare și una de expunere a zestrei fetei; la capătul patului, pe o bancă, era așezată lada de zestre, cu diferite materiale decorative colorate care accentuau armonia interoară.

Partea stângă era folosită pentru rituale religioase; era locul unde aveau loc ceremoniile de botez și nuntă, unde corpul decedatului era pus în sicriu și apoi pe masă, în vederea înmormântării; pereții erau decorați cu icoane alternând cu obiecte ceramice, deasupra cărora se puneau ștergare albe cu capetele colorate, țesute de mână. Masa era așezată într-un colț, împreună cu băncile de lemn, aranjate în unghi; în spatele ușii se afla chiuveta, iar în partea opusă, pe perete, raftul cu linguri și raftul cu ceramică; iar în spatele icoanelor și deasupra meștergrindei se păstrau actele și documentele, crucea și busuiocul. De-a lungul anilor, planul arhitectural al casei arhaice evoluează de la casa cu o cameră la o locuință mai complexă, cu două camere: camera principală, în care se desfășura viața de zi cu zi, și o a doua cameră, mobilată în același mod ca și prima, însa decorată cu cergi de lână; aici, pe pereții de lemn, între ștergarele ornamentale, se atârnau icoanele; zona decorativă a casei era colțul cu patul și ruda fetei (un suport orizontal pe care era expusă zestrea fetei de măritat, gata de-a fi dusă la casa mirelui după nuntă). Acest colț s-a mutat de la camera principală în a doua, folosită acum mai ales drept cameră de oaspeți.

Etimologia MaRaMuReSului

Aici gasiti foarte multe variante etimologice: http://dorinstef.blog.com/2010/05/02/maramures-etimologie/ la care mai adaug una destul de interesanta: MoRMaiTul uRSului, considerand ca stema Maramuresului a fost mereu un urs (prin extensie, folosit si in stema Ruteniei/Transcarpatiei din nordul Maramuresului).Bigshotnews (discuție) 27 august 2011 22:13 (EEST)

Limite geografice

Citez din textul articolului „Limitele regiunii se situează între paralela 47^o33' N și 40^o02' N (latitudine Nordică) și între meridianele 23^o15' E și 25^o03' E (longitudine Estică).” Trebuie revăzut textul de către un specialist, întrucât latitudinea de 40^o02' N este aberantă. Latitudinea respectivă este la sud de orașul Salonic, care se află la 40^o38'!!! Lucian GAVRILA (discuție) 21 septembrie 2013 11:02 (EEST)

Care e harta corecta?

Unele harti il arata asa (fara Satmar): https://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/thumb/d/dd/Maramures_Reg.jpg/200px-Maramures_Reg.jpg

Altele cu Satmar: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/6/60/Transylvania%2C_Banat%2C_Crisana_and_Maramures.svg/1280px-Transylvania%2C_Banat%2C_Crisana_and_Maramures.svg.png

Cum este corect? TheBlueMapper (discuție) 5 iunie 2017 12:24 (EEST)

Vedeți definiția din articol.--Accipiter _Q. Gentilis^(D) 5 iunie 2017 13:00 (EEST)

Daca ne luam dupa articol, atunci varianta fara Satmar e corecta, dar atunci, intrebarea e urmatoarea: Satmarul de care regiune apartine? In majoritatea hartilor este inclus in Maramures, in unele in Crisana. Nu cred ca putem spune ca este o regiune proprie, nu am auzit asta niciunde. Totusi, hartile in care este inclus in Crisana sunt gresite, pentru ca limita nordica a acesteia este raul Somes, motiv pentru care si Crisana este facuta gresit pe foarte multe harti. TheBlueMapper (discuție) 5 iunie 2017 14:02 (EEST)

Sătmar se referă la Comitatul Sătmar, care aparținea Partiumului. Vedeți aici un articol destul de lămuritor.--Accipiter _Q. Gentilis^(D) 5 iunie 2017 14:08 (EEST)

Stiu despre Partium si Comitatul Satmar, intrebarea este, daca teritoriul fostului Comitat Satmar nu apartine nici de Maramures, nici de Crisana (care ajunge pana la Somes), atunci de cine apartine acum? TheBlueMapper (discuție) 5 iunie 2017 14:13 (EEST)

Odată cu organizarea administrativă pe regiuni a României din perioda 1947-1968, denumirea de Maramureș a fost extinsă și asupra Țării Chioarului, Țării Lăpușului, Țării Oașului și Sătmarului. Sighetul era capitala istorică a Maramureșului, dar astăzi a fost înlocuită cu orașul Baia Mare. Ideea e că mai înainte de a face o hartă trebuie puțină cercetare și, eventual trebuie completat articolul respectiv cu text lămuritor sprijinit pe surse de încredere. Din acest punct de vedere ambele variante geografice de Maramureș sunt ok, în sens istoric: cea actuală și cea veche.--Accipiter _Q. Gentilis^(D) 5 iunie 2017 14:24 (EEST) P.S. Vedeți datele despre geografia regională a României ale lui Gheorghe Vâlsan (începutul anilor '30), pe cele ale lui Vintilă Mihăilescu din anii '60+/- '70, tratatul de Geografia României editat cu începere din 1983, opiniile lui Valeriu Velcea din anii '90 și noile clasificări ale lui I. Ianoș din anii '90-2000.--Accipiter _Q. Gentilis^(D) 5 iunie 2017 14:32 (EEST)

Ca să fie treaba un coșmar complet, prin 2002 P. Cocean a propus ca denumire de regiune "Maramureș-Chioar"... Vedeți aici o sursă actuală (pp. 50-55):

• Cocean, Pompei; Geografia regională a României; 2005; ISBN 973-0-04097-4 --Accipiter _Q. Gentilis^(D) 5 iunie 2017 14:40 (EEST)

Sectiunea despre Istoric si Locuitori contine afirmatii complet nefondate

Stiu ca etnogeneza poporului roman este o intrebare sensibila (vezi articolul respectiv) si istoricii au propus mai multe teorii contradictorii. Dar descrierea actuala din articol mi se pare absolut nestiintifica. Povestea cu dacii din Maramures care s-au romanizat in ciuda faptului ca au fost in afara limesului imperiului, dupa care au ramas ascunsi o mie de ani in munti, timp in care au trecut prin zona goti, huni, avari, gepizi, vandali, etc. etc. ca sa coboara din munti prin secolul al 11-12-lea vorbind aceeasi limba (chiar "sub"dialect, nici macar dialect, ca fratii lor la 1000 km distanta, de ex. in Dobrogea), cu absolut tot respectul, dar nu inteleg cum oameni inteligenti pot sa creada in astfel de teorii. Va rog, inainte sa stergeti comentariul meu spuneti cum se explica ca: (1) majoritatea denumirilor din Maramures (de altfel la fel in multe locuri prin Ardeal) sunt de origine slava. (2) majoritatea denumirilor de origine slava si-au capatat forma actuala romana prin transformari fonetice tipice limbii maghiare. (3) nu exista nici o dovada a unei populatii vorbitoare de limba latina din zona intre sec. 2-lea si sec. 12-lea. (4) in secolul al 19-lea sute de mii de romani s-au maghiarizat, in seculul 20-lea sute de mii de maghiari s-au romanizat, apartenenta etnica era intr-un continuu flux, dar cumva intre 200 si 1200 romanii au reusit sa ramana romani printre toate circumstantele ce le-am descris. Stiu ca in multe lucruri istoricii maghiari gresesc, dar cu astfel de teorii ca si cele descrise in articole, repetate ad nauseam, ne facem de ras in lume.

Va scriu o ipoteza mult mai probabila: stramosii maramuresenilor actuali ii gasiti printre triburile slave care s-au stabilit in zona prin 600-700. Mai tarziu au navalit maghiarii. Un pic mai tarziu regii maghiari i-au incurajat pe romani sa se muta in zona, cu privilegii, scutiri de impozite, ca sa se dezvolte zona (asa cum s-a facut cu sasii cam in acelasi timp si cu secuii in alte parti). Romanii stabiliti in zona i-au romanizat pe slavii gasiti aici, si-au combinat obiceiurile, au fost influentati de limba lor, au devenit un fel de clasa concuducatoare a zonei, datorita privilegiilor primite. Prin sec. 13-14 regii ungariei au incercat sa-i reduca din privilegii, intampinand rezistenta (de inteles) a populatiei (care pe atunci deja devenise omogen vorbitoare de romana, cu exceptia insulelor de maghiari si germani, mai ales in orase). De aici incolo e corect ce scrie in articol. ← Acest comentariu nesemnat a fost adăugat de 77.181.203.170 (discuție • contribuții). 8 ianuarie 2018 01:58‎

Nu e treaba noastră dacă e adevărat sau fals ce spuneți, treaba noastră este să cităm WP:SURSE pentru a WP:VERifica informații. Surse aveți pentru ceea ce spuneți? Nu surse izolate, trase la temă prin silogisme de cercetare originală, ci surse care confirmă explicit ceea ce spuneți. Tgeorgescu (discuție) 8 ianuarie 2018 09:56 (EET)

Ce ați scris mai sus, oricât de original sau credibil pare, nu are suport în sursele istorice, însă e un subiect interesant și o temă care se discută de mai mulți ani pe forumuri. Vă recomand să prezentați argumenle acolo, pentru a înțelege de ce probleme se lovește această ipoteză. Morosanul (discuție) 17 octombrie 2021 22:43 (EEST)

Evul Mediu / Gonța

Alexandru I. Gonța descrie în detaliu unele evenimente între anii 1334 și 1365[2]

1334: Invazie tătară în Transilvania; s-au distins în lupte frații Drag și Dragoș din Bedeu și ruda lor Mihail Bogdan din Petrova.

1342: Bogdan din Cuhea se refugiază în Moldova dintre Siret și Nistru și este învinuit de regele Ungariei de trădare;

1345: Campanie a regelui Ungariei împreună cu maramureșenii împotriva tătarilor; au fost răsplătiți de rege: Crăciun, voievod de Bereg și fiii, Sărăcin, Nicolai, Valentin și Luca, apoi Silvestru voievod și fiii Aprușa și Marcuș apoi, Mic, fiul cneazului Stan, Giula, fiul lui Dargoș și fiii Giula, Dragoș, Ștefan, Tătar, Dragomir, Costea și Miroslav.

1352: Asediul cetății Belz de către oștile Ungariei; participă și maramureșenii iar Tatomir, fiul lui Dragomir și al fiicei lui Sas, voievod al Moldovei subcarpatice, este ucis în luptă. În același an ajunge voievod la Moldovei subcarpatice, Dragoș din Bedeu.

1355: Expediția regelui Ungariei ajunge pe Nistru. Se disting în campanie Drag, fratele lui Dragoș din Bedeu.

1361: Bud, Sandor, Ioan, Dragomir și Balea primesc de la regele Ungariei cnezatul Ozon din Maramureș.

1365: Este confiscată moșia lui Bogdan din Cuhea ca urmare a independenței Moldovei; Bogdan pierde satele Ieud, Bacicov,Vișeu, Borșa, Moisei și Seliște care sunt date lui Balc și Drag.

Rog ca "cineva" să adauge și echivalentul "Marmația"!

Mersi, --2001:9E8:270B:A200:C5AA:A779:3DB9:8B96 (discuție) 17 octombrie 2021 21:25 (EEST)

Romani in maramures in secolul XIII

ce dovezi avem pentru a spune ca romani erau prezenți in Maramureș înainte de autoritatea maghiară? CarpathianEnjoyer (discuție) 24 ianuarie 2024 18:13 (EET)