Wikipedia

Flăcări în taiga

film sovietic din 1961 regizat de Agasi Babaian
Flăcări în taiga

Afișul filmului
Rating
Titlu originalДерсу Узала
Genfilm istoric[*]​
film de aventuri  Modificați la Wikidata
RegizorAgasi Babaian[*]​[1]  Modificați la Wikidata
ScenaristBolgarin, Igor Iakovlevici[*][[Bolgarin, Igor Iakovlevici |​]]  Modificați la Wikidata
Bazat peDersu Uzala[*][[Dersu Uzala (1922 book by Vladimir Arsenyev)|​]]  Modificați la Wikidata
StudioȚentrnaucifilm[*]​  Modificați la Wikidata
MuzicaMerab Parțhaladze[*]​  Modificați la Wikidata
DistribuțieAdolf Shestakov[*][[Adolf Shestakov (actor (1928-1998))|​]]  Modificați la Wikidata
Premiera  Modificați la Wikidata
Durata86 min.  Modificați la Wikidata
Țara Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste  Modificați la Wikidata
Locul acțiuniiOrientul Îndepărtat Rus  Modificați la Wikidata
Limba originalălimba rusă  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Flăcări în taiga[2][3][4] (în rusă Дерсу Узала, transliterat: Dersu Uzala) este un film de aventuri sovietic din 1961, regizat de Agasi Babaian[5][6] după un scenariu inspirat din cărțile autobiografice Prin Ținutul Ussuri (1921; По Уссурийскому краю. Путешествие в горную область Сихотэ-Алинь) și Dersu Uzala (1923; Дерсу́ Узала́. Из воспоминаний о путешествии по Уссурийскому краю в 1907 году) ale exploratorului rus Vladimir Arseniev (1872–1930), care descriu expedițiile sale de explorare a regiunii munților Sihote-Alin din Orientul Îndepărtat Rus la începutul secolului al XX-lea.[7][8][9][10] Rolul personajului titular este interpretat de actorul kazah Kasîm Jakibaev.[6][9][11]

Filmul prezintă prima expediție a căpitanului Arseniev în ținutul străbătut de râul Ussuri (un afluent al fluviului Amur) până la țărmul Oceanului Pacific – care a avut loc la începutul secolului al XX-lea[2][3][12][13][14] și a stat la baza colonizării acelui teritoriu siberian pustiu și a construirii unor întreprinderi industriale de mare anvergură,[9][13] – și evocă figura vânătorului nanai Dersu Uzala (călăuza expediției),[3][15][16][17] transmițând astfel un mesaj de prietenie între popoarele sovietice.[13]

O a doua ecranizare a cărților lui Arseniev intitulată tot Dersu Uzala a fost realizată în 1975, ca o coproducție sovieto-japoneză, de regizorul japonez Akira Kurosawa.[5] Filmul lui Kurosawa a câștigat Premiul de Aur și Premiul FIPRESCI la Festivalul Internațional de Film de la Moscova din 1975,[18][19] Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin în 1976[18][20] și mai multe alte premii.[21][22]

Rezumat

modificare
  Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.
 
Căpitanul Arseniev și călăuza Dersu Uzala (1906).

Ofițerul topograf rus Vladimir Arseniev este informat în primăvara anului 1908 că poliția descoperise trupul neînsuflețit al unui om din populațiile nomade, care fusese ucis în taigaua Extremului Orient și nu avea la el niciun act de identitate, ci doar o carte de vizită a ofițerului.[23] Bărbatul asasinat este identificat a fi Dersu Uzala, iar gândurile ofițerului zboară în trecut în perioada când cei doi s-au cunoscut.[23][24]

În vara anului 1902 căpitanul Arseniev pornise împreună cu un mic grup de soldați într-o expediție topografică în regiunea Ussuri din estul Imperiului Rus, având misiunea să exploreze acest ținut sălbatic necunoscut[6][9][14][15] (care constituia pe atunci „o pată albă pe harta lumii”),[9][14][15] să alcătuiască o hartă și să găsească un drum de acces către Marea Japoniei.[6][14][24] Membrii expediției se rătăcesc în taigaua siberiană și întâlnesc un vânător nomad goldi pe nume Dersu Uzala, care acceptă să servească pe post de călăuză.[6][14][23] Vânătorul trăia în mijlocul pădurii de mai mulți ani, după moartea soției sale și a copiilor săi, se îndeletnicea cu comerțul de piei de samur și avea convingeri religioase animiste, crezând că toate elementele naturale (soarele, luna, munții, râurile, vântul, ploaia, ceața, focul, plantele) sunt ființe vii.[15][23] Considerat inițial un bătrân needucat și excentric, Dersu îl surprinde pe Arseniev prin marea sa experiență de viață, prin instinctele precise, prin puterea de observație și prin compasiunea profundă față de semenii săi și de animalele pădurii.[6][9][14][24]

Călătorind prin taiga, detașamentul este urmărit de un tigru siberian, pe care Dersu reușește să îl alunge doar prin forța convingerii.[4][6][9][14][23] Membrii expediției traversează apoi o mlaștină și întâlnesc un grup de braconieri, pe care îi alungă din ținutul Ussuri după ce le confiscă pieile și coarnele de animale obținute ilegal.[6][9][14][23] Sosirea toamnei îi surprinde la poalele lanțului muntos Sihote-Alin, iar Dersu descoperă o rădăcină de ginseng (plantă cunoscută pentru proprietățile ei energizante). Câtva timp mai târziu, căpitanul Arseniev găsește în albia unui râu o bucată de cărbune și, despărțindu-se de detașament, merge împreună cu Dersu să caute depozitul ei de proveniență.[6][23][24] În cursul acestei expediții ofițerul se îmbolnăvește și nu se mai poate deplasa, iar viața sa este pusă în pericol de un incendiu forestier care izbucnește curând;[6] Dersu îl scoate din foc, cărându-l în spate, și îi salvează însemnările.[6][14][16] Cei doi se reunesc apoi cu detașamentul,[6] iar căpitanul se odihnește câteva zile în satul unor țărani ruși fugiți de pe meleagurile lor din cauza asupririi țariste, după care își continuă drumul.[6][14]

Sosirea iernii îi surprinde pe drum,[6] iar deplasarea călare și pe jos devine riscantă din cauza atacurilor lupilor. Împrumutând o lotcă de la un grup de indigeni, membrii expediției navighează pe cursul unui râu aproape înghețat și suferă un accident, în care își pierd marea parte a bunurilor (haine groase, puști și cartușe, alimente etc.).[6] În ciuda condițiilor vitrege, detașamentul își continuă călătoria în plin viscol și face un popas în plin câmp în noaptea de Anul Nou.[6] Călătoria se încheie însă cu bine deoarece popasul a avut loc nu departe de țărmul mării, unde îi aștepta un vapor.[6] Membrii expediției se despart acolo de călăuza lor,[6][16][23] iar căpitanul Arseniev îi oferă lui Dersu o carabină și o carte de vizită, spunându-i că poate să-l viziteze oricând la Habarovsk.[6][23]

Distribuție

modificare

Producție

modificare

Cinematografia de călătorie

modificare

Publicul cinefil a fost atras dintotdeauna de filmele de aventuri (documentare sau de ficțiune) care prezintă expediții de pionierat în diferite locuri ale lumii, în cursul cărora au fost descoperite și cercetate continente noi, ținuturi noi sau alte locuri necunoscute, și au ca personaje exploratori îndrăzneți ce au călătorit pe pământ, pe mare și prin aer.[17] Motivul acestui interes deosebit îl reprezintă contactul cu situații extraordinare, cu peisaje inedite și cu obiceiuri diferite de cele ale spectatorilor.[17]

La vremea realizării acestui film, cinematografia de călătorie avea o tradiție îndelungată îndeosebi în țările occidentale, dar era considerată compromisă de unii critici din țările Blocului răsăritean (precum Tudor Caranfil) din cauza existenței unor producții pline de clișee rasiste, în care colonizatorii albi încercau să-i civilizeze pe băștinași sub amenințarea armelor de foc, sau a unor producții aventuroase naive, în care exploratorii aduceau în orașele lor de reședință băștinași sălbatici și musculoși gen Tarzan, alături de maimuțe și crocodili.[9] Filmele sovietice de călătorii au încercat să se deosebească de producțiile occidentale printr-un conținut „uman și generos” elaborat potrivit ideologiei realismului socialist.[9] Cele mai cunoscute filme sovietice de călătorie realizate până în anii 1960 sunt Mikluho-Maklai (1947) și Călătorie peste trei mări (1957), care erau considerate de Tudor Caranfil „un adevărat pamflet la adresa rasismului” (primul film) și, respectiv, „o caldă evocare a începutului legăturilor de prietenie dintre popoarele rus și indian” (al doilea film).[9]

Scenariul filmului

modificare
 
Râul Ussuri în apropierea satului Gornîe Kliuci

Tânărul Igor Bolgarin (n. 1929) a scris un scenariu cinematografic,[14][23][25][26][28] după două cărți ale lui Vladimir Arseniev: Prin Ținutul Ussuri (1921; По Уссурийскому краю. Путешествие в горную область Сихотэ-Алинь) și Dersu Uzala (1923; Дерсу́ Узала́. Из воспоминаний о путешествии по Уссурийскому краю в 1907 году).[2][8][9][10][29] Ofițerul topograf și exploratorul rus Vladimir Arseniev a condus mai multe expediții de cercetare în Orientul Îndepărtat în primele decenii ale secolului al XX-lea, fiind însoțit în unele dintre ele de călăuza Dersu Uzala, și a cartografiat zone aproape necunoscute până atunci.[4][9][16][17] Însemnările sale au stat la baza cărților sus-menționate,[9][17] care au fost folosite ca un material documentar important pentru viitoarele expediții în acea regiune[17] și l-au inspirat ulterior pe Aleksandr Fadeev în scrierea romanului neterminat Ultimul din Udeghe.[9] Toate aceste expediții au reprezentat preludiul industrializării regiunii Siberia în epoca sovietică și al colonizării acestui teritoriu.[17]

Scenariul filmului Flăcări în taiga prezintă prima expediție a lui Arseniev prin ținutul străbătut de râul Ussuri (un afluent al fluviului Amur) până la țărmul Oceanului Pacific, refăcând[3][4][15][16][17] „cu rigurozitate științifică”[29] traseul acelei expediții desfășurate prin taigaua siberiană pe parcursul unei veri, toamne și ierni și făcând cunoscută figura vânătorului goldi Dersu Uzala (călăuza expediției).[3][4][15] Încheierea filmului cu despărțirea fericită a lui Arseniev și Dersu după prima expediție topografică și eliminarea scenelor care arată incapacitatea adaptării lui Dersu la viața de la oraș și reîntoarcerea ulterioară în sălbăticie (care există în filmul lui Kurosawa) au creat impresia că scenaristul a vrut să purifice filmul de orice fel de interpretări politice cu privire la efectele urbanizării forțate și a sedentarizării populației indigene.[30]

Filmări

modificare

Filmul a fost produs în 1961[5][6][31] de compania sovietică Mosnaucifilm (Моснаучфильм) din Moscova,[3][9][15][17][29] care producea în principal filme cu caracter științific.[23][25] Producția a fost coordonată de directorul N. Makarov și de redactorul G. Kemarskaia,[23] care au apelat la ajutorul profesorului Nikolai Kabanov, care a fost folosit aici pe post de consultant.[23] Regizorul filmului a fost cineastul sovietic de origine armeană Agasi Babaian.[5][6]

Filmările au fost realizate pe peliculă color cu formatul de 70 mm de către o echipă de operatori[23][26][28] formată din Aleksandr Zilbernik, Iuri Razumov și K. Habeev,[23] sub coordonarea directorului de imagine Anatoli Kaznin[23][26][28] Rolurile principale au fost interpretate de actorii Adolf Șestakov (Arseniev) și Kasîm Jakibaev (Dersu Uzala).[9] Decorurile filmului au fost proiectate de Gheorghi Rojalin.[23][26] Sunetul a fost înregistrat de inginerul Kirill Bek-Nazarov,[23][26] iar muzica a fost compusă de compozitorul georgian Merab Parțhaladze[23][26][28] și a fost interpretată de o orchestră dirijată de Viktor Smirnov.[23] Lungimea peliculei este de 2.350 de metri[25] sau, după altă sursă, de 2.355 de metri.[23]

Recepție

modificare

Lansare

modificare

Flăcări în taiga a fost lansat oficial la 21 octombrie 1961 în Uniunea Sovietică.[23][28] El a fost distribuit apoi și în alte țări comuniste din Blocul răsăritean precum Republica Socialistă România (1 ianuarie 1962)[32][33] și Republica Populară Polonă (septembrie 1962, difuzat împreună cu scurtmetrajul de animație Rudy al Blankăi Pugacz).[10]

Premiera filmului în România a avut loc în 1 ianuarie 1962;[32][33] filmul, care a fost prezentat de presa epocii ca „un documentar științific” desfășurat într-un cadru exotic[2] și ca „un documentar artistic deosebit de instructiv și atrăgător”,[13] destinat îndeosebi amatorilor de literatură de călătorie,[29] a rulat în perioada următoare în unele cinematografe bucureștene precum Maxim Gorki și Popular (ianuarie 1962),[32][33][34][35][36] V. Alecsandri (ianuarie 1962),[37][38][39][40][41][42] Flacăra (ianuarie 1962),[43][44][45][46] Central și Înfrățirea între popoare (ianuarie 1962),[47][48][49] 16 Februarie (ianuarie 1962),[47][50][51][52] Alex. Popov (ianuarie 1962),[53][54][55][56] Olga Bancic (ianuarie 1962),[53][54][57][58] Luceafărul (februarie 1962),[59][60][61] C-tin David (februarie 1962),[61][62][63][64] 8 Mai (martie–aprilie 1962)[65][66][67][68] ș.a., dar și în unele cinematografe din alte orașe (de exemplu, la Constanța,[69] Pitești,[70] Pașcani,[71] Bacău,[72] Tulcea,[73] Craiova,[74] Iași,[75] Galați,[76] Rădăuți,[77] Târgu Mureș,[78] Brașov,[79] Sibiu,[80] Câmpulung Muscel,[81] Vaslui,[82] Bârlad,[83] Tecuci,[84] Carei,[85] Oradea,[86] Satu Mare,[87] Toplița,[88] Brăila,[89] Timișoara,[90] Roman,[91] Piatra Neamț,[92] Odorheiu Secuiesc,[93] Gura Humorului,[94] Miercurea Ciuc[95] ș.a.), inclusiv până în august 1963.[96] Flăcări în taiga a fost difuzat în premieră de Televiziunea Română în ziua de luni 26 februarie 1962[97][98][99][100][101] și apoi în a doua zi a „Săptămânii filmului pentru copii”, organizate în perioada 27–31 martie 1962 la Palatul Pionierilor din București.[102]

Pus în umbră de celebra ecranizare a lui Kurosawa, filmul lui Agasi Babaian a fost redescoperit odată cu trecerea timpului. Astfel, proiecția acestui film la 11 septembrie 2020 în amfiteatrul de pe Sportivnaia Naberejnaia din Vladivostok a deschis o serie de evenimente dedicate exploratorului rus Vladimir Arseniev (a 120-a aniversare a sosirii exploratorului în Extremul Orient și a 90-a aniversare a morții sale).[103][104] Cu ocazia acestor evenimente au avut loc proiecții ale filmului în peste 30 de locuri din regiune: școli, case de cultură și cinematografe.[103][104]

Aprecieri critice

modificare

Calitățile filmului

modificare

Criticii contemporani au considerat că acest film este deosebit de interesant[4][14][17] și de educativ[13][16][17] atât prin prezentarea poetică a frumuseților naturale ale taigalei siberiene (relieful, hidrografia, flora și fauna) în diferite anotimpuri ale anului,[4][15][16][17][24] cât și prin evidențierea stilului de viață și trăsăturilor sufletești ale călăuzei Dersu Uzala,[4][16] și au susținut că spectatorii îl vor îndrăgi pe vânătorul nanai care cunoaște tainele taigalei și manifestă compasiune față de vietățile pădurii și un devotament profund față de semenii săi.[4][14][17] Filmul lui Babaian reconstituie „cu dinamism și fidelitate” o expediție topografică a căpitanului Arseniev[15][17] și, potrivit criticului Tudor Caranfil, conține o mare parte din ingredientele genului: „o acțiune bogată în neprevăzut, situații pline de încordare, scene exotice din viața ascunsă a taigalei”.[9] Sunt combinate aici „mijloacele directe și convingătoare” ale filmului documentar cu „forța emoțională” a filmului artistic, iar rezultatul acestei combinații este „un portret cinematografic”, care înfățișează, printr-o dozare inspirată a imaginilor, peisaje sălbatice „de o copleșitoare măreție” și cu o paletă bogată de culori[15] și scene impresionante precum lupta cerbilor sau incendiul forestier.[17]

În paralel cu prezentarea epică a expediției, cineastul Agasi Babaian realizează o observare psihologică atentă a personajelor, integrând astfel „în general organic” un filon caracterologic în desfășurarea acțiunii, dar fără a obține însă „o contopire desăvîrșită”, ceea ce-l face pe criticul Al. Racoviceanu să constate că „se simte uneori prezența a două stiluri cinematografice: unul care utilizează modalitatea cronicii în relatarea evenimentelor, celălălt preferînd introspecția, perspectiva în adîncimea caracterelor”.[24] Cei care se impun în centrul atenției sunt vânătorul Dersu Uzala și exploratorul Vladimir Arseniev,[9][15][24] doi oameni diferiți aduși împreună de întâmplare și între care se leagă o relație de prietenie bazată mai puțin pe cuvinte și mai mult pe fapte.[9] Vânătorul Dersu, un om al taigalei cu convingeri antropomorfice, care manifestă iubire pentru ființele și fenomenele naturii,[15][17] se alătură expediției pe post de călăuză și devine curând indispensabil prin cunoștințele sale practice, uimindu-i pe exploratori prin respectul său față de natură și prin devotamentul dovedit pentru activitatea științifică a căpitanului Arseniev.[9][17][24] Personajul, interpretat „discret și sobru”,[15] „cu o vastă gamă de mijloace și cu o adîncime neobișnuită”,[9] de Kasîm Jakibaev, este prezentat într-un mod „cald și convingător” în scene deosebit de poetice precum cea în care lasă o legătură cu alimente, surcele și chibrituri într-o colibă pustie pentru drumeții ce se vor rătăci pe acolo.[14][15][24] Figura exploratorului Arseniev este conturată într-un mod similar,[9] dar mai puțin aprofundat decât în cazul lui Dersu,[24] fiind scoase în evidență tenacitatea sa în îndeplinirea misiunii încredințate și încrederea că munca sa va deveni foarte utilă în viitor.[9] Personajul, care pătrunde în taiga fără „trufia «civilizatorului»”, observă cu amărăciune dificultățile cu care se confruntă puținii locuitori ai acestui ținut pustiu și le transmite speranța că vremurile viitoare vor fi mai bune.[9]

În opinia criticilor, valoarea artistică a filmului Flăcări în taiga se datorează modului în care autorii săi au reușit să surprindă veridic frumusețea sălbatică a unei regiuni puțin cunoscute, conturării unor caractere umane deosebite și memorabile și interpretării la un nivel înalt a personajelor principale.[16] Jurnalistul C. Potîngă a susținut că acest film poate constitui, de asemenea, o lecție de geografie instructivă și interesantă pentru tineri și a recomandat difuzarea sa în școli și cluburi și apoi purtarea unor discuții libere.[16]

Aspecte propagandistice

modificare

Presa românească din perioada comunistă a subliniat existența în acest film a unor aspecte artistice în conformitate cu ideologia politică a epocii.[15] Astfel, militarii ruși își exprimă opoziția față de politica imperialistă a țarului, căruia „nu-i mai ajunge Rusia” și vrea să stăpânească un teritoriu tot mai vast.[9] În plus, respectând indicațiile politicii ateiste a regimului comunist, realizatorii acestui film pun accentul pe calitățile umane ale lui Dersu în comparație cu cele ale militarilor ruși și condamnă astfel misticismul creștin care îi face pe aceștia să se considere superiori unui „păgân” cu o gândire marcată de superstiții.[9]

Criticul Val. Coliban evidenția în cronica sa prietenia care se formează între cele două personaje principale ale filmului: ofițerul Arseniev, intelectualul devotat și „cu largă viziune asupra viitorului patriei”, și vânătorul Dersu Uzala, omul simplu provenit din rândul maselor populare, și sublinia că ei „prefigurează fizionomia morală a omului sovietic”, care va dezvolta regiunea Ussuri în viitor, după răsturnarea regimului țarist.[14] Viitorul regiunii, pe care spectatorii contemporani din epoca sovietică îl cunoșteau deja, este sugerat în mod indirect prin viziunea prefacerilor profunde ce urmau să aibă loc ca rezultat al acestei expediții și al celor următoare pentru descoperirea resurselor naturale.[14]

Într-o recenzie, scriitorul și producătorul de film Atanasie Toma a susținut că atitudinea umanistă a personajului Dersu Uzala se aseamănă cu cea a locuitorilor contemporani din țările cu un regim comunist: „Aici, iubirea față de om e ridicată de realizatori la coordonate ce par a atinge sublimul. Atitudinile lui Dersu sînt de aceea ca o prelungire în timp și spațiu spre noi, spre relațiile născute de umanismul comunist, către ziua în numele căreia conducătorul expediției întreprinde temerara sa încercare. Astfel, deseori apare în film un dialog neauzit între trecut și viitor, o legătură nevăzută, ca o rază de lumină într-o lume de întuneric.”.[15] Spre deosebire de soldații ruși, ancorați în misticism,[9] exploratorului Arseniev, conducătorul expediției, i se conturează figura unui om al viitorului, care înțelege profund scopul misiunii sale și își exprimă încrederea că munca sa va servi cândva popoarelor Rusiei prin industrializarea regiunii Siberia și valorificarea rațională a resurselor sale.[9][16] Arseniev afirmă, de altfel, la un moment dat: „Cândva aici vor veni oameni, vor înălța uzine și vor construi orașe”.[9]

Comparația cu filmul lui Kurosawa

modificare

Această primă ecranizare a poveștii lui Dersu Uzala a produs puțin ecou în Uniunea Sovietică, fiind considerată mai mult un film de televiziune.[7][105] Un regizor sovietic i-ar fi spus în 1971 cineastului japonez Akira Kurosawa că filmul lui Babaian era greoi și foarte arid.[106][107] Kurosawa însuși considera, potrivit celor menționate de istoricul de film american Donald Richie în cartea The Films of Akira Kurosawa, că acest film era doar o poveste de aventuri superficială care nu scotea suficient în evidență calitățile morale ale personajului principal.[106][108]

În opinia unor critici, filmul lui Babaian prezintă mai explicit mediul natural al taigalei decât filmul lui Kurosawa,[109] având aspectul unui documentar artistic.[13][16][17][109] Babaian introduce frecvent secvențe documentare despre animale și plante, trecând pe un plan secundar relația care se formează între căpitanul Arseniev și Dersu Uzala.[109] Ecranizarea lui Kurosawa conferă o mai mare importanță relației între cele două personaje principale în contextul interacțiunilor cu natura.[109] Astfel, în cea de-a doua ecranizare, secvența viscolului urmărește să evidențieze eroismul lui Dersu care salvează viața căpitanului, în timp ce secvența vânătorii cerbului are rolul de a arăta că personajul își dă seama că și-a pierdut acuitatea vizuală și că nu mai poate supraviețui în taiga.[109]

Note

modificare
  1. ^ http://www.imdb.com/title/tt0411281/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b c d ***, „Filmele lunii decembrie”, în Informația Bucureștiului, anul IX, nr. 2581, luni 20 noiembrie 1961, p. 1.
  3. ^ a b c d e f Al. Marinoiu, „În curînd pe ecrane”, în Scînteia tineretului, anul XVII, seria II, nr. 3893, marți 21 noiembrie 1961, p. 3.
  4. ^ a b c d e f g h i ***, „Pe ecranul cinematografului «Tineretului» «Flăcări în taiga»”, în Flacăra Sibiului, Sibiu, anul XIX, nr. 3227, miercuri 11 aprilie 1962, p. 4.
  5. ^ a b c d Zhang (2015), p. 322.
  6. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v en Carsten Sander Christensen (PhD), „The Beginning of the 1900s, Russian civilization of the Outer Manchuria seen from the Artistic World: Akira Kurosawa’s “Dersu Uzala”, Vladimir Arseniev’s book, the Russian Far Wild East, American Wild West and Greenland”, în Studia Humanitatis, nr. 4, 2019, ISSN 2308-8079.
  7. ^ a b Sharp (2013), p. 2.
  8. ^ a b ru V.M. Dianova [В.М. Дианова], Rossiia-Mongoliia : kulturnaia identicinost i mejkulturnoe vzaimodeistvie [Россия-Монголия : культурная идентичность и межкультурное взаимодействие], Direkt-Media, Moscova–Berlin, 2014, p. 440.
  9. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z aa ab ac ad ae af T. Caranfil, „Pe ecrane: «Flăcări în taiga»”, în Informația Bucureștiului, anul IX, nr. 2620, vineri 5 ianuarie 1962, p. 2.
  10. ^ a b c pl ***, „Idziemy do kina” [„Mergem la cinema”], în revista Film, Wydawnictwa Artystyczne i Filmowe, Varșovia, nr. 35, 2 septembrie 1962, p. 15.
  11. ^ ru Vasili Avcenko (), „Старик и тайга”, Новая газета во Владивостоке (458), arhivat din original la , accesat în  
  12. ^ ***, „Pe ecranele noastre în 1962”, în Magazin, anul V, nr. 221, vineri 29 decembrie 1961, p. 5.
  13. ^ a b c d e f ***, „Filmele săptămînii”, în Viața nouă, Galați, anul XVIII, nr. 5.377, marți 20 martie 1962, p. 3.
  14. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p Val. Coliban, „Filmele săptămînii: «Flăcări în taiga»”, în Drum nou, Brașov, anul XIX, nr. 5365, miercuri 28 martie 1962, p. 3.
  15. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p Atanasie Toma, „Film: Flăcări în taigă”, în Tribuna, Cluj, anul VI, nr. 4 (260), joi 25 ianuarie 1962, p. 9.
  16. ^ a b c d e f g h i j k l C. Potîngă, „«Flăcări în Taiga». Pe ecranul cinematografului «Flamura roșie» din Bacău”, în Steagul roșu, Bacău, anul XVII, nr. 2.813 (4.292), miercuri 14 februarie 1962, p. 3.
  17. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r Atanasie Popa, „La Cinematograful «Steagul roșu»: «Flăcări în taigă»”, în Steaua roșie, Târgu Mureș, anul XI, nr. 73 (1.258), miercuri 28 martie 1962, p. 2.
  18. ^ a b Galbraith (2002), p. 518.
  19. ^ en „9th Moscow International Film Festival (1975)”. MIFF. Arhivat din original la . Accesat în . 
  20. ^ en „The 48th Academy Awards (1976) Nominees and Winners”. oscars.org. Accesat în . 
  21. ^ Zhang (2015), pp. 321–322.
  22. ^ Galbraith IV (2002), p. 725.
  23. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z aa ab ac ad ae af ag ru Н. А. Глаголева [N. A. Glagoleva], В. Н. Антропов [V. N. Antropov], Н. И. Клейман [N. I. Kleiman] (red.), Всесоюзный государственный фонд кинофильмов, Советские художественные фильмы. Аннотированный каталог, vol. 4 (1958–1963), Iskusstvo, Moscova, 1968, p. 367.
  24. ^ a b c d e f g h i j Al. Racoviceanu, „Spectacolele săptămînii: «Flăcări în taigă»”, în Contemporanul, anul XVI, nr. 1 (795), vineri 5 ianuarie 1962, p. 5.
  25. ^ a b c d e f g h i j k l m n ru ***, Ежегодник кино 1961, Iskusstvo, Moscova, 1961, p. 168.
  26. ^ a b c d e f g h en „Dersu Uzala (1961) – Full Cast & Crew”, IMDb, accesat în  
  27. ^ a b c d e f g h i j k ru „Дерсу Узала (1961) – Актеры и роли”, Кино-Театр.РУ, accesat în  
  28. ^ a b c d e ru „Дерсу Узала (1961) – Информация о фильме”, Кино-Театр.РУ, accesat în  
  29. ^ a b c d ***, „Săptămîna viitoare pe ecrane”, în Informația Bucureștiului, anul IX, nr. 2616, sâmbătă 30 decembrie 1961, p. 2.
  30. ^ Sharp (2013), p. 63.
  31. ^ „Дерсу Узала”, Gosfilmofond (Государственный фонд кинофильмов Российской Федерации), accesat în  
  32. ^ a b c ***, „Unde mergem. Cinematografe”, în Informația Bucureștiului, anul IX, nr. 2616, sâmbătă 30 decembrie 1961, p. 6.
  33. ^ a b c ***, „Memento”, în Romînia liberă, anul XIX, nr. 5354, duminică 31 decembrie 1961, p. 4.
  34. ^ ***, „Cinema. Televiziune”, în Scînteia, anul XXXI, nr. 5397, miercuri 3 ianuarie 1962, p. 2.
  35. ^ ***, „Cinema. Televiziune”, în Scînteia, anul XXXI, nr. 5401, duminică 7 ianuarie 1962, p. 2.
  36. ^ ***, „Unde mergem? Cinematografe”, în Scînteia tineretului, anul XVIII, seria II, nr. 3933, duminică 7 ianuarie 1962, p. 3.
  37. ^ ***, „Cinema. Televiziune. Radio”, în Scînteia, anul XXXI, nr. 5398, joi 4 ianuarie 1962, p. 2.
  38. ^ ***, „Cinema”, în Romînia liberă, anul XX, nr. 5356, joi 4 ianuarie 1962, p. 2.
  39. ^ ***, „Spectacole. Cinematografe”, în Scînteia tineretului, anul XVIII, seria II, nr. 3930, joi 4 ianuarie 1962, p. 3.
  40. ^ ***, „Cinema. Televiziune”, în Scînteia, anul XXXI, nr. 5404, miercuri 10 ianuarie 1962, p. 2.
  41. ^ ***, „Cinema”, în Romînia liberă, anul XX, nr. 5361, miercuri 10 ianuarie 1962, p. 2.
  42. ^ ***, „Spectacole. Cinematografe”, în Scînteia tineretului, anul XVIII, seria II, nr. 3935, miercuri 10 ianuarie 1962, p. 3.
  43. ^ ***, „Cinema. Televiziune”, în Scînteia, anul XXXI, nr. 5402, luni 8 ianuarie 1962, p. 2.
  44. ^ ***, „Unde mergem. Cinematografe”, în Informația Bucureștiului, anul IX, nr. 2622, luni 8 ianuarie 1962, p. 4.
  45. ^ ***, „Cinema. Televiziune. Radio”, în Scînteia, anul XXXI, nr. 5408, duminică 14 ianuarie 1962, p. 2.
  46. ^ ***, „Cinema”, în Romînia liberă, anul XX, nr. 5365, duminică 14 ianuarie 1962, p. 2.
  47. ^ a b ***, „Cinema. Televiziune. Radio”, în Scînteia, anul XXXI, nr. 5409, luni 15 ianuarie 1962, p. 2.
  48. ^ ***, „Cinema. Televiziune. Radio”, în Scînteia, anul XXXI, nr. 5415, duminică 21 ianuarie 1962, p. 2.
  49. ^ ***, „Cinema”, în Romînia liberă, anul XX, nr. 5371, duminică 21 ianuarie 1962, p. 2.
  50. ^ ***, „Cinema. Televiziune”, în Scînteia, anul XXXI, nr. 5411, miercuri 17 ianuarie 1962, p. 2.
  51. ^ ***, „Cinema”, în Romînia liberă, anul XX, nr. 5367, miercuri 17 ianuarie 1962, p. 2.
  52. ^ ***, „Cinematografe”, în Scînteia tineretului, anul XVIII, seria II, nr. 3941, miercuri 17 ianuarie 1962, p. 3.
  53. ^ a b ***, „Cinema. Televiziune”, în Scînteia, anul XXXI, nr. 5416, luni 22 ianuarie 1962, p. 2.
  54. ^ a b ***, „Unde mergem. Cinematografe”, în Informația Bucureștiului, anul IX, nr. 2634, luni 22 ianuarie 1962, p. 4.
  55. ^ ***, „Cinema. Televiziune”, în Scînteia, anul XXXI, nr. 5422, duminică 28 ianuarie 1962, p. 2.
  56. ^ ***, „Cinema”, în Romînia liberă, anul XX, nr. 5377, duminică 28 ianuarie 1962, p. 4.
  57. ^ ***, „Cinema. Televiziune”, în Scînteia, anul XXXI, nr. 5418, miercuri 24 ianuarie 1962, p. 2.
  58. ^ ***, „Cinema”, în Romînia liberă, anul XX, nr. 5373, miercuri 24 ianuarie 1962, p. 2.
  59. ^ ***, „Cinema. Televiziune”, în Scînteia, anul XXXI, nr. 5430, luni 5 februarie 1962, p. 2.
  60. ^ ***, „Unde mergem. Cinematografe”, în Informația Bucureștiului, anul IX, nr. 2646, luni 5 februarie 1962, p. 4.
  61. ^ a b ***, „Cinema”, în Romînia liberă, anul XX, nr. 5389, duminică 11 februarie 1962, p. 2.
  62. ^ ***, „Cinema. Televiziune. Radio”, în Scînteia, anul XXXI, nr. 5433, joi 8 februarie 1962, p. 2.
  63. ^ ***, „Cinema”, în Romînia liberă, anul XX, nr. 5386, joi 8 februarie 1962, p. 2.
  64. ^ ***, „Cinematografe. Duminică 11 februarie 1962”, în Scînteia tineretului, anul XVIII, seria II, nr. 3963, duminică 11 februarie 1962, p. 2.
  65. ^ ***, „Teatre. Cinema. Televiziune. Radio”, în Scînteia, anul XXXI, nr. 5482, joi 29 martie 1962, p. 2.
  66. ^ ***, „Cinema”, în Romînia liberă, anul XX, nr. 5428, joi 29 martie 1962, p. 2.
  67. ^ ***, „Teatre. Cinema. Televiziune. Radio”, în Scînteia, anul XXXI, nr. 5485, duminică 1 aprilie 1962, p. 2.
  68. ^ ***, „Cinema”, în Romînia liberă, anul XX, nr. 5431, duminică 1 aprilie 1962, p. 2.
  69. ^ ***, „Spectacolele săptâmînii de la 8-14 ianuarie 1962”, în Dobrogea nouă, Constanța, anul XV, nr. 4176, duminică 7 ianuarie 1962, p. 2.
  70. ^ ***, „Pe ecranele cinematografelor din regiune. În săptămîna de la 5 la 11 februarie a.c.”, în Secera și ciocanul, Pitești, anul XII, nr. 2413, sâmbătă 3 februarie 1962, p. 2.
  71. ^ ***, „Spectacole”, în Flacăra Iașului, Iași, anul XVIII, nr. 4798, miercuri 7 februarie 1962, p. 3.
  72. ^ ***, „Agenda zilei. Cinema”, în Steagul roșu, Bacău, anul XVII, nr. 2.812 (4.291), marți 13 februarie 1962, p. 3.
  73. ^ ***, „Spectacolele săptâmînii”, în Dobrogea nouă, Constanța, anul XV, nr. 4212, duminică 18 februarie 1962, p. 3.
  74. ^ ***, „Unde mergem azi? Cinema”, în Înainte, Craiova, anul XVII, nr. 5.285, marți 20 februarie 1962, p. 2.
  75. ^ ***, „Spectacole”, în Flacăra Iașului, Iași, anul XVIII, nr. 4809, marți 20 februarie 1962, p. 2.
  76. ^ ***, „Azi pe scene și ecrane”, în Viața nouă, Galați, anul XVIII, nr. 5.378, miercuri 21 martie 1962, p. 3.
  77. ^ ***, „Filmele săptămînii”, în Zori noi, Suceava, anul XVI, nr. 4446, duminică 25 martie 1962, p. 2.
  78. ^ ***, „Unde mergem? Cinema”, în Steaua roșie, Târgu Mureș, anul XI, nr. 72 (1.257), marți 27 martie 1962, p. 2.
  79. ^ ***, „Cinema”, în Drum nou, Brașov, anul XIX, nr. 5364, marți 27 martie 1962, p. 3.
  80. ^ ***, „Spectacole”, în Flacăra Sibiului, Sibiu, anul XIX, nr. 3226, sâmbătă 7 aprilie 1962, p. 4.
  81. ^ ***, „Pe ecranele cinematografelor din regiune. În săptămîna de la 9 la 15 aprilie 1962”, în Secera și ciocanul, Pitești, anul XII, nr. 2468, duminica 8 aprilie 1962, p. 2.
  82. ^ ***, „Spectacole”, în Flacăra Iașului, Iași, anul XVIII, nr. 4851, marți 10 aprilie 1962, p. 2.
  83. ^ ***, „Spectacole”, în Flacăra Iașului, Iași, anul XVIII, nr. 4853, joi 12 aprilie 1962, p. 3.
  84. ^ ***, „Unde mergem astăzi? Cinematografe”, în Viața nouă, Galați, anul XVIII, nr. 5.401, marți 17 aprilie 1962, p. 3.
  85. ^ ***, „Spectacole. Cinematografe”, în Pentru socialism, Baia Mare, anul XIII, nr. 2585, miercuri 9 mai 1962, p. 2.
  86. ^ ***, „Informații. Cinema”, în Crișana, Oradea, anul XVII, nr. 113, duminică 13 mai 1962, p. 4.
  87. ^ ***, „Spectacole. Cinematografe”, în Pentru socialism, Baia Mare, anul XIII, nr. 2598, joi 24 mai 1962, p. 2.
  88. ^ ***, „Unde mergem? Cinema”, în Steaua roșie, Târgu Mureș, anul XI, nr. 146 (1.331), joi 21 iunie 1962, p. 2.
  89. ^ ***, „Cinematografe”, în Viața nouă, Galați, anul XVIII, nr. 5.461, marți 26 iunie 1962, p. 3.
  90. ^ ***, „Pe scene și ecrane”, în Drapelul roșu, Timișoara, anul XVIII, nr. 5.455, duminică 15 iulie 1962, p. 5.
  91. ^ ***, „Agenda. Cinema”, în Steagul roșu, Bacău, anul XVII, nr. 2.976 (4.455), joi 23 august 1962, p. 3.
  92. ^ ***, „Filmele săptămânii”, în Steagul roșu, Bacău, anul XVII, nr. 3.009 (4.488), marți 2 octombrie 1962, p. 3.
  93. ^ ***, „Unde mergem? Cinema”, în Steaua roșie, Târgu Mureș, anul XI, nr. 259 (1.444), joi 1 noiembrie 1962, p. 2.
  94. ^ ***, „Filmele săptămînii”, în Zori noi, Suceava, anul XVII, nr. 4701, sâmbătă 19 ianuarie 1963, p. 3.
  95. ^ ***, „Unde mergem? Cinema”, în Steaua roșie, Târgu Mureș, anul XII, nr. 56 (1.552), vineri 8 martie 1963, p. 2.
  96. ^ ***, „Unde mergem azi? Cinematografe”, în Înainte, Craiova, anul XIX, nr. 5.735, sâmbătă 3 august 1963, p. 2.
  97. ^ ***, „Televiziune”, în Munca, anul XVIII, nr. 4450, duminică 25 februarie 1962, p. 2.
  98. ^ ***, „Radioteleviziune”, în Apărarea patriei, anul XVIII, nr. 47 (4820), duminică 25 februarie 1962, p. 3.
  99. ^ ***, „Televiziune”, în Drum nou, Brașov, anul XIX, nr. 5339, duminică 25 februarie 1962, p. 3.
  100. ^ ***, „Televiziune”, în Secera și ciocanul, Pitești, anul XII, nr. 2432, duminică 25 februarie 1962, p. 2.
  101. ^ ***, „Cinema. Televiziune”, în Scînteia, anul XXXI, nr. 5451, luni 26 februarie 1962, p. 2.
  102. ^ ***, „La Palatul Pionierilor. În timpul vacanței”, în Informația Bucureștiului, anul IX, nr. 2689, marți 27 martie 1962, p. 1.
  103. ^ a b ru „Фильм «Дерсу Узала» покажут во Владивостоке 11 сентября”, Новости Mail.ru, , accesat în  
  104. ^ a b ru „Фильм "Дерсу Узала" покажут под открытым небом в честь дня рождения Арсеньева”, PrimaMedia, , accesat în  
  105. ^ Richie (1996), p. 196.
  106. ^ a b Zhang (2015), p. 327.
  107. ^ zh „反华电影剧本《德尔苏•乌扎拉》”(„Scenariul cinematografic antichinez Dersu Uzala”), Ed. Literatura Populară, Beijing, 1975, p. 163.
  108. ^ Richie (1996), pp. 196–197.
  109. ^ a b c d e en Paco Martínez Abarca-Sánchez, „About Human Nature. „The Hunter" (Dersu Uzala) Analysis. Akira Kurosawa, 1976”, Educar la mirada – Puntos focales de la historia audiovisual, accesat în  

Bibliografie

modificare

Vezi și

modificare

Legături externe

modificare


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Flăcări_în_taiga&oldid=16688791