Deschide meniul principal

Gad, Timiș

sat în comuna Ghilad, județul Timiș, România
Gad
Гад
—  Sat  —
Conacul Gudenul din Gad
Conacul Gudenul din Gad
Gad se află în România
Gad
Gad
Gad (România)
Poziția geografică
Coordonate: 45°28′3″N 20°59′27″E45°28′3″N 20°59′27″E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețROU Timis County CoA 2.png Timiș
Comună Ghilad

SIRUTA156384
Prima atestare1333

Altitudine77 m.d.m.

Populație (2011)
 - Total146 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal307112

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Poziția localității Gad
Poziția localității Gad

Gad (română Gureni - 1924, sârbă Gad, germană Fodorhausen, maghiară Gáad, Gád sau Fodorháza) este un sat în comuna Ghilad din județul Timiș, Banat, România.

Cuprins

IstorieModificare

 
Gad în Harta Iosefină a Banatului, 1769-72

Pe teritoriul satului s-au descoperit urme ale locuirii din epoca bronzului. Tradiția orală susține că pe acest loc s-a înfruntat principele Glad cu ungurii, pe la 895. Satul s-ar fi înființat după retragerea armatelor, fiind numit în cinstea principelui.

Primele mențiuni documentare despre localitate sunt evidențele dijmelor papale care datează din perioada 1332 - 1337. În perioada ocupației turcești a Banatului, a fost locuită, pentru ca la conscripția din 1717 - anul cuceririi Banatului de către austrieci - să apară menționată cu 30 de case. Atunci aparținea districtului Ciacovei. Pe harta contelui Mercy, din 1723, Gadul este menționat ca sat locuit de români.

Un eveniment important pentru sat a avut loc în 1788, atunci când împăratul Iosif al II-lea și principele Francisc, aflați în drum spre Belgrad (cu ocazia asediului acestuia), au poposit în Gad, în casa lui Petru Miloș. Pentru ospitalitatea de care a dat dovadă, lui Petru Miloș i-a fost dăruit un armăsar de rasă de la Mezohegyes.

În secolul XIX a avut mai mulți proprietari. Ultimii dintre aceștia au fost Hugo și Bela Gudenus. Conacul Gudenus s-a păstrat până azi.

Clădiri istoriceModificare

În Gad se găsește conacul „Gudenus” care datează de la începutul secolului XIX. Acesta face parte din patrimoniul istoric național.

NoteModificare


BibliografieModificare

  • Ioan Lotreanu, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Țara”, Timișoara, 1935

Legături externeModificare