Gad, Timiș
Gad (română Gureni - 1924, sârbă Gad, germană Gad, maghiară Gáad, Gád) este un sat în comuna Ghilad din județul Timiș, Banat, România.
Gad | |
Гад | |
— sat — | |
Conacul Gudenus din Gad | |
Poziția geografică | |
Coordonate: 45°28′3″N 20°59′27″E / 45.46750°N 20.99083°E | |
---|---|
Țară | România |
Județ | Timiș |
Comună | Ghilad |
SIRUTA | 156384 |
Prima atestare | 1333 |
Altitudine | 77 m.d.m. |
Populație (2021) | |
- Total | 125 locuitori |
Fus orar | EET (+2) |
- Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
Cod poștal | 307112 |
Prezență online | |
GeoNames | |
Poziția localității Gad | |
Modifică date / text |
Istorie
modificarePe teritoriul satului s-au descoperit urme ale locuirii din epoca bronzului. Tradiția orală susține că pe acest loc s-a înfruntat principele Glad cu ungurii, pe la 895. Satul s-ar fi înființat după retragerea armatelor, fiind numit în cinstea principelui.
Primele mențiuni documentare despre localitate sunt evidențele dijmelor papale care datează din perioada 1332 - 1337. În perioada ocupației turcești a Banatului, a fost locuită, pentru ca la conscripția din 1717 - anul cuceririi Banatului de către austrieci - să apară menționată cu 30 de case. Atunci aparținea districtului Ciacovei. Pe harta contelui Mercy, din 1723, Gadul este menționat ca sat locuit de români.
Un eveniment important pentru sat a avut loc în 1788, atunci când împăratul Iosif al II-lea și principele Francisc, aflați în drum spre Belgrad (cu ocazia asediului acestuia), au poposit în Gad, în casa lui Petru Miloș. Pentru ospitalitatea de care a dat dovadă, lui Petru Miloș i-a fost dăruit un armăsar de rasă de la Mezőhegyes.
În secolul XIX a avut mai mulți proprietari. Ultimii dintre aceștia au fost Hugo și Bela Gudenus. Conacul Gudenus s-a păstrat până azi.
După inundațiile din 1966, satului i-a fost alipit și teritoriul fostei localități, Fodorhăz, care nu a mai fost reconstruită.
Clădiri istorice
modificareÎn Gad se găsește conacul „Gudenus” care datează de la începutul secolului XIX. Acesta face parte din patrimoniul istoric național.
Note
modificare
Bibliografie
modificare- Ioan Lotreanu, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Țara”, Timișoara, 1935