Gottlob, Timiș
sat în comuna Gottlob, județul Timiș, România
(Redirecționat de la Gottlob)
Gottlob | |
(germană Gottlob maghiară Kisösz) | |
— sat și reședință de comună — | |
Poziția geografică | |
Coordonate: 45°56′9″N 20°42′42″E / 45.93583°N 20.71167°E | |
---|---|
Țară | România |
Județ | Timiș |
Comună | Gottlob |
SIRUTA | 157558 |
Altitudine | 85 m.d.m. |
Populație (2021) | |
- Total | 1.557 locuitori |
Fus orar | EET (+2) |
- Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
Cod poștal | 307251 |
Prezență online | |
GeoNames | |
Modifică date / text |
Gottlob (germană Gottlob, în trad. "Laudă lui Dumnezeu", maghiară Kisősz) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Timiș, Banat, România.
Istoric
modificareSatul a fost întemeiat în 1770-71 de niște coloniști germani. În memoriile sale, Eugénie Odescalchi a consemnat anecdota că, atunci când membrii primului grup de germani au ajuns la granița viitoarei așezări după o călătorie obositoare, au exclamat cu bucurie „Gottlob!” adică „Slavă Domnului!”, de unde și numele așezării.[1]
Istoricul maghiar Samu Borovszky scrie despre așezare în lucrarea sa intitulată Magyarország vármegyéi és városai. Torontál vármegye (Comitatele și orașele Ungariei. Comitatul Torontal):
„Kisősz, un sat mare de-a lungul liniei de cale ferată Kikinda-Arad. ... Acest loc a fost întemeiat în 1770-71 de către Hildebrand, un consilier din Timișoara, cu niște germani, pentru care au fost construite 203 de case. Numele localității nou formate a fost Gottlob. În 1771 a fost creată deja o școală. Localitatea a fost cumpărată în 1781 de baronul general Antal Lipthay, după care fiul său, baronul Frigyes Lipthay, a devenit proprietarul satului. În 1836 și 1873, holera a devastat locuitorii. Pentru a comemora sfârșitul epidemiei din 1836, locuitorii au ridicat o coloană de imagine sacră, care a fost renovată în 1911. Biserica Romano-Catolică a fost reconstruită în 1866-67.”
Surse
modificareLegături externe
modificare- Pepenii de Gottlob au făcut înconjurul Europei și i-au îmbogățit pe țărani, 16 august 2012, Georgeta Petrovici, Evenimentul zilei
Note
modificare- ^ Odescalchi Eugénie: Egy hercegnő emlékezik. Gondolat, Budapest, 1987. 138 oldal.