Ioan Popescu (Sanitarul)
| Ioan I. Popescu (Sanitarul) | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 27 aprilie 1866 |
| Decedat | 1954, 88 ani Făgăraș, Brașov, România  |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | ofițer |
| Limbi vorbite | limba română |
| comandant al Diviziei 13 Infanterie | |
| În funcție | |
| 1916 - 1918 | |
| Monarh | Ferdinand I |
| Prim-ministru | Ion I. C. Brătianu |
| Studii | Școala Militară de Infanterie și Cavalerie, din București (1887 - 1889) Școala Superioară de Război |
| Activitate | |
| Gradul | Sublocotenent (1889) Locotenent (1893) Căpitan (1898) Maior (1909) Locotenent-colonel (1913) Colonel (1916) General de brigadă (1917)[2] |
| A comandat | 1916-1918 - comandant al Diviziei 13 Infanterie |
| Bătălii / Războaie | Al Doilea Război Balcanic (1913) Primul război mondial (1916-1918) |
| Decorații și distincții | |
| Decorații | Medalia „Avântul Țării” () Ordinul Coroana României () Ordinul național „Steaua României” () Ordinul Mihai Viteazul () |
Modifică date / text  | |
Ioan I. Popescu - numit și „Sanitarul” pentru a fi diferențiat de alți ofițeri cu același nume - (n. 27 aprilie 1866 - d. 1954, Penitenciarul Făgăraș) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.
A îndeplinit funcția de comandant de divizie în campaniile anilor 1916 1917, și 1918.[3]
A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a condus Divizia 13 Infanterie în Bătălia de la Mărășești.
- „Pentru vitejia, destoinicia și îndârjirea cu care a condus operațiile Diviziei sale în ziua de 6 august 1917, pe frontul căii ferate sud-Mărășești, pădurea la Răzoare, unde fiind atacată de Diviziile 12 bavareză, 115 germană și o brigadă din Divizia13 austriacă, după 6 ore de luptă inamicul s-a retras în dezordine, cu imense pierderi, capturând 160 prizonieri, 19 mitraliere și un bogat material de răsboiu, lăsându-i și un imens număr de morți.”
- Înalt Decret no. 1137 din 3 octombrie 1917[4]:p. 99
După război, generalul Ioan Popescu a fost ministru de finanțe în anul 1919 în guvernul condus de generalul Arthur Văitoianu.
Cariera militară
modificareDupă absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Ioan Popescu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cea mai importantă fiind cea de șef de stat major a Direcței 6 Sanitare din Ministerul de Război, de unde a provenit și numele de „Sanitarul”.[5][6][7][8]
În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcțiile de comandant al Diviziei 13 Infanterie, în perioada 24 decembrie 1916 - 30 august 1917, distingându-se în mod special în cursul Bătăliei de la Mărășești din anul 1917, când a condus divizia în cea mai grea luptă de pe frontul românesc din campania anului 1917.[3]
Lucrări
modificare- Cartea grănicerului, [de] Căpitanul Popescu I. Ion, (Clemența Stabilimentul grafic Țaranu & Co., București, 1908
- Noțiuni de tactica sanitară militară cu aplicațiuni pe hartă, de Locot. Colonel I. I. Popescu, Șef de Stat Major al Serviciului Sanitar, și Medic Căpitan Dr. Diamandescu Gh. din Reg. de Escortă Regală. Scrisoarea întâia 1916. București (Tipografia Iliescu), 1916[9]
Decorații
modificare
Ordinul „Steaua României”, în grad de ofițer (1912)
Ordinul „Coroana României”, în grad de ofițer (1907)
Medalia „Avântul Țării”, (1914)[2]:p. 437
Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, 30 februarie 1917[4]:p. 99
Note
modificare- ^ Gheorghe Constantin Nistoroiu, Temnița comunistă, ultimul domiciliu al multor eroi români ai celui de-Al Doilea Război Mondial, accesat la 8 mai 2015
- ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia „Universala” Iancu Ionescu, București, 1916
- ^ a b Alexandru Ioanițiu (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
- ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul ofițerilor și drapelelor Armatei Române cărora li s-au conferit ordinul „Mihai Viteazul”, Atelierele grafice „Socec & Co”, București, 1930
- ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1905, Lito-Tipografia L. Motzătzeanu, București, 1905
- ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1910, Tipografia Albert Baer, București, 1910
- ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1914, Tipografia F. Gobl și Fiii, București, 1914
- ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1915, Tipografia și Stabilimentul de Arte Grafice George Ionescu, București, 1915
- ^ Biblioteca Academiei Române, Bibliografia românească modernă. Autori - Litera P, accesat la 14 aprilie 2015
Bibliografie
modificare- Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
- Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
- ***, România în războiul mondial 1916-1919, Documente, Anexe, Volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934
- ***, Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920, Editura Machiavelli, București, 1996
- ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
- ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987
- ***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979
Vezi și
modificare- Participarea României la Primul Război Mondial
- Ordinea de bătaie a Armatei României (1916)
- Ordinea de bătaie a Armatei României (1917)
- Comandanți de mari unități ale Armatei României
- Bătălia de la Mărășești
| Predecesor: Oscar Kiriacescu |
Ministrul de finanțe 27 septembrie 1919 – 6 octombrie 1919 |
Succesor: Ion Angelescu |
_-_detaliu_pictural_al_cupolei.JPG){kind=small}
