Iosif Popovici

lingvist, folclorist, publicist
Iosif Popovici
Date personale
Născut16 februarie 1876
Cliciova, județul Timiș
Decedat26 august 1928
Cluj
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațielingvist, folclorist, publicist

Iosif Popovici (n. 16 februarie 1876, Cliciova județul Timiș - d. 26 august 1928, Cluj) a fost un deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918.[1]:p. 77[2]

BiografieModificare

Iosif Popovici a studiat inițial la Lugoj și la Brașov, iar ulterior a studiat la Gratz, Leipzig, Viena, Zagreb. În final, a urmat cursurile Facultății de Filologie de la Sorbona, Paris, unde s-a specializat în fonetica experimentală și a studiat și limbile slave. Acesta a încercat să integreze vocalele românești într-un sistem fonetic. În anul 1902 a predat cursuri de limba română la Viena, iar în anul 1905 a fost numit docent în Filologie română, la Universitatea din Budapesta. După Marea Unire, Iosif Popovici s-a mutat la Cluj, unde a predat Fonetică experimentală la Universitate, din 1919 și până la sfârșitul vieții sale.[3]

OperăModificare

Iosif Popovici a urmărit să realizeze un proiect de înregistrare și de analiză lingvistică a dialectelor române. Deși și-a propus să publice douăsprezece volume, doar două cărți au apărut, acestea fiind însă semnificative: prima intitulată Die Dialekte der Munteni und Padureni in Hunyader Komitat (apărută la Halle în 1905), iar a doua Dialectele din Istria (apărute în 1909 și 1914). Acesta a constituit și o lucrare despre graiul bănățean, numită Recherches experimentales sur une pronunciation en Banat, apărută în revista "Le parole" în 1902. În perioada în care a activat la Cluj, a publicat mai multe articole de specialitate, dintre care cele mai importante sunt Fiziologia vocalelor românești ă și î, apărut în 1921, Despre ortoepie și fonetică, editat în 1923 și Vocalele românești, din 1927. A publicat și câteva studii dedicate folclorului.[3]

Activitatea politicăModificare

 
Credențional

A fost ales delegat al Învățământului superior universitar al Comitatului Caraș-Severin la Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia, unde a votat unirea Ardealului cu România, la 1 decembrie 1918. A fost membru al Partidului Național Român.[4]

NoteModificare

  1. ^ Ioan I. Șerban (coord.), Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia, 2003
  2. ^ Rezoluțiunea Adunării Naționale de la Alba Iulia, pe site-ul Institutului Național al Patrimoniului, accesat la 6 mai 2018
  3. ^ a b http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Iosif_Popovici, accesat la 9 iunie 2018
  4. ^ https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_delegaților_la_Marea_Adunare_Națională_de_la_Alba_Iulia, accesat la 9 iunie 2018

BibliografieModificare

Lectură suplimentarăModificare

  • Daniela Comșa, Eugenia Glodariu, Maria M. Jude, Clujenii și Marea Unire, Muzeul Național Transilvania, Cluj-Napoca, 1998
  • Florea Marin, Medicii și Marea Unire, Editura Tipomur, Târgu Mureș, 1993
  • Silviu Borș, Alexiu Tatu, Bogdan Andriescu, (coord.), Participanți din localități sibiene la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, Editura Armanis, Sibiu, 2015
  • Gelu Neamțu, Mircea Vaida-Voevod, 1 decembrie 1918. Mărturii ale participanților, vol. I-II, Editura Academiei Române, București, 2005

Legături externeModificare

Vezi șiModificare