Wikipedia

Juventus Torino

club de fotbal italian
(Redirecționat de la Juventus F.C.)
Juventus
Informații generale
Nume completJuventus Fotball club
PoreclăOld Lady (Bătrâna doamnă)
La Fidanzata d'Italia (Iubita Italiei)
I bianconeri (Alb-negrii)
Le zebre (Zebrele)
Data fondăriinoiembrie 1, 1897; acum 127 ani, 1 lună și 29 zile (1897-11-01) (ca Sport Club Juventus)
Culori 
StadionJuventus Stadium
(41.507 de locuri)
CampionatSerie A  Modificați la Wikidata
ProprietarExor (companie)[1]  Modificați la Wikidata
FinanțatorFamilia Agnelli (prin Exor S.p.A)
PreședinteItalia Gianluca Ferrero
AntrenorThiago Motta[2]  Modificați la Wikidata
Prezență online
juventus.com
Palmares
NaționalCampionatul Italiei (36)
Coppa Italia (15)
Supercoppa Italiana (9)
InternaționalLiga Campionilor (2)
Cupa Cupelor (1)
Cupa UEFA (3)
Supercupa Europei (2)
Cupa Intercontinentală (2)
Echipament
Acasă
Deplasare
Alternativ
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Juventus Torino (din latină: iuventus – tânăr, AFI pronunție în italiană: /juˈvɛntus/), cunoscut ca Juventus și în limbajul cotidian ca Juve (pronunție în italiană: /ˈjuːve/),[3] este un club de fotbal profesionist cu sediul în Torino, Piemont, Italia. Clubul este al treilea cel mai vechi din țară, iar cea mai mare parte a istoriei sale, cu excepția sezonulului 2006–07 a jucat în prima divizie italiană (cunoscută sub numele de Serie A din 1929).

Fondat în 1897 ca Sport Club Juventus de un grup de tineri studenți torinezi,[4] printre care era și primul lor președinte, Eugenio Canfari, și fratele său Enrico;[5][6][7] echipa este condusă de Familia industriașă Agnelli din 1923, acesta constituind cel mai vechi parteneriat sportiv din Italia, făcând astfel Juventus primul club profesionist din țară.[8][9]

De-a lungul timpului, clubul a devenit un simbol al italianità pentru națiune („Italienitate”),[10][11][12], datorită tradiției lor de succes, dintre care unele au avut un impact semnificativ în societatea italiană, în special în 1930 și primul deceniu de după război;[13] și politica ideologică și originea socio-economică a simpatizanților clubului.[14] Acest lucru se reflectă, printre altele, în contribuția clubului la echipa națională, neîntreruptă din a doua jumătate a anilor 1920 și recunoscută ca una dintre cele mai influente din fotbalul internațional, care a avut un rol decisiv în triumful la Campionatul Mondial din 1934, 1982 și 2006.[15][16]

Numărul de suporteri este mai mare decât al oricărui club de fotbal italian și unul dintre cele mai mari la nivel mondial. Susținerea pentru Juventus este larg răspândită în întreaga țară și în străinătate, în special în țările cu o prezență semnificativă a imigranților italieni.[17][18]

Istorie

modificare

Fondarea

modificare

Juventus a fost fondată sub numele Sport Club Juventus în 1897 de către elevii liceului Massimo D'Azeglio din Torino, însă a fost redenumit Football Club Juventus doi ani mai târziu. Bianconeri au luat naștere de la o idee a unor tineri de 14-17 ani. Cei 12 copii care au format Juventus sunt: Gioacchino Armano, Alfredo Armano, Enrico Canfari, Eugenio Canfari, Francesco Daprà, Domenico Donna, Carlo Ferrero, Luigi Forlano, Luigi Gibezzi, Umberto Malvano, Enrico Piero Molinatti, Umberto Savoia și Vittorio Varetti.[necesită citare]

Clubul s-a alăturat Campionatului Italian în 1900 purtând tricouri roz și șorturi negre[19], echipamentul inițial al echipei. Juventus a câștigat primul campionat în 1905, perioadă în care jucau pe stadionul Velodromo Umberto purtând un echipament cu dungi albe și negre, echipament pe care clubul îl folosește și în prezent.

În urma unor neînțelegeri s-a produs o ruptură în clubul Juventus, o parte din staff dorea mutarea echipei în afara orașului Torino. Președintele Alfredo Dick a fost nemulțumit și astfel a luat decizia de a pleca și astfel a fondat un nou club, intitulat AC Torino.[20]

Numele

modificare
  • 1897 - Sport Club Juventus
  • 1899 - Foot-Ball Club Juventus
  • 1936 - Juventus
  • 1943 - Juventus-Cisitalia
  • 1945 - Juventus Football Club

Dominația din campionat

modificare

Edoardo Agnelli, deținătorul Fiat, a ajuns conducătorul clubului în 1923. Acesta a contribuit la câștigarea celui de-al doilea campionat în 1925–26, echipa învingând pe Alba Roma cu scorul final 12-1.[necesită citare] Marcatorul principal al sezonului a fost Antonio Vojak. Anii 30 s-au dovedit a fi o perioadă de glorie a clubului Juventus, acesta câștigând 5 titluri consecutive din 1930 până în 1935. Cele mai multe din ele au fost câștigate atunci când era antrenor Carlo Carcano. Tot în această perioadă au activat la club jucători ca: Raimundo Orsi, Luigi Bertolini, Giovanni Ferrari și Luis Monti.[necesită citare]

După aceasta Juventus a avut un nou stadion, Stadio Comunale, deși din 1935 până în 1940 nu au reușit să redevină echipa dominantă din Italia, necâștigând niciun campionat în această perioadă. În 1958, Juve a devenit primul club din Italia care a câștigat 10 titluri și a început să poarte o stea pe emblemă. În acelasi sezon Omar Sivori a devenit și primul jucător de la club care a reușit să câștige titlul de Cel mai bun jucător european al anului.[necesită citare] În sezonul următor Juventus a înfrânt pe Fiorentina și astfel a reușit prima dublă din istoria clubului câștigând atât campionatul cât și cupa. Boniperti s-a retras în 1961, devenind cel mai bun marcator al clubului cu 182 de goluri în toate competițiile, record care a rămas nedoborât timp de 45 de ani.[necesită citare] În deceniul următor, Juventus a câștigat titlul doar o singură dată în 1966-1967. Însă în anii 70 clubul torinez și-a consolidat statutul de mare putere a fotbalului italian câștigând campionatul în sezoanele 1971–72 și 1972–73 cu jucători ca Roberto Bettega, Franco Causio, José Altafini. De-a lungul deceniului au mai câștigat campionatul de 2 ori.

Stagiul european

modificare

Perioada antrenoratului lui Giovanni Trapattoni a fost o perioadă de succes, Bătrâna Doamnă câștigând titlul de 3 ori până în 1984. Aceasta a adus numărul de titluri naționale din palmaresul clubului la 20, clubul adăugându-și încă o stea pe emblemă, fiind singura echipă italiană care a realizat acest lucru.

În această perioadă jucătorii clubului au atras atenția pe scară internațională. Paolo Rossi a câștigat titlul de Cel mai bun jucător european al anului și a devenit cunoscut ca principal artizan al titlului mondial obținut de Italia în 1982. Francezul Michel Platini a câștigat și el titlul de Cel mai bun jucător european al anului de 3 ori consecutiv între 1983 și 1985. Juventus este singurul club ai cărui jucători au obținut acest titlu 4 ani la rând. Platini a înscris golul victoriei în Finala Cupei Campionilor Europeni din 1985 împotriva celor de la Liverpool F.C, însă victoria lui Juventus a fost umbrită de tragedia de pe Stadionul Heysel, dezastru în care au murit 39 de persoane.

Cu excepția câștigării campionatului din sezonul 1985–86, restul anilor 80 nu au fost cu succes pentru clubul din Torino. În anul 1990 Juventus s-a mutat pe noul stadion, denumit Stadio delle Alpi. Acest stadion, cu aproape 68.000 de locuri a fost construit din cauza micșorării capacității fostului stadion al echipei, dar și pentru Campionatul Mondial din 1990 organizat de Italia. Deși Juventus este una din cele mai populare echipe de club din Italia, ea deține totuși niște recorduri negative la capitolul audiență, înregistrând în câteva rânduri niște numere de spectatori prezenți extrem de reduse (237, 399, 561).[necesită citare]

Juventus Stadium

modificare

Înainte de retrogradare, Juve își propusese să construiască în interiorul stadionului un muzeu, un magazin și alte facilități, toate fiind însă abandonate. Noul plan este reducerea numărului de locuri la 50.000 și îndepărtarea pistei de atletism. În sezonul 2006-2007 torinezii vor împărți Stadio Grande Torino pentru meciurile la care sunt așteptați spectatori puțini, iar în cazul în care se așteaptă un public numeros, ambele echipe vor juca pe Delle Alpi. Pe 18 martie 2008 Consiliul de Administrație al lui Juventus Football Club SpA aprobă proiectul pentru noul stadion, proiectat pentru a se ridica în locul lui Delle Alpi, investițiile totale pentru construcție au fost de 105 de milioane de euro. Inaugurarea noului stadion Juventus a avut loc la 8 septembrie 2011, pentru a coincide cu festivitățile de aniversare a 150 de ani de la Unirea din Italia, și este folosit din sezonul 2011-12.

Lotul actual de jucători

modificare
La 3 septembrie 2024[21]
Nr. Poziție Jucător
1   P Mattia Perin
3   F Bremer
4   F Federico Gatti
5   M Manuel Locatelli
6   F Danilo (căpitan)
7   A Francisco Conceição (împrumutat de la FC Porto)
8   M Teun Koopmeiners
9   A Dušan Vlahović
10   A Kenan Yıldız
11   A Nicolás González (împrumutat de la Fiorentina)
14   A Arkadiusz Milik
15   F Pierre Kalulu (împrumutat de la AC Milan)
16   M Weston McKennie
17   M Vasilije Adžić
Nr. Poziție Jucător
18   M Arthur Melo
19   M Khéphren Thuram
21   M Nicolò Fagioli
22   M Timothy Weah
23   P Carlo Pinsoglio
26   M Douglas Luiz
27   F Andrea Cambiaso
29   P Michele Di Gregorio (împrumutat de la Monza)
32   F Juan Cabal
37   F Nicolò Savona
40   F Jonas Rouhi
51   A Samuel Mbangula

Juventus Next Gen și Sectorul Tineret

modificare
La 3 septembrie.
Nr. Poziție Jucător
36   A Lorenzo Anghelè

Alți jucători aflați sub contract

modificare
La 3 septembrie 2024.
Nr. Poziție Jucător
  M Paul Pogba (suspendat)

Jucători împrumutați

modificare
La 9 septembrie 2024.
Nr. Poziție Jucător
  P Giovanni Garofani (la Monopoli până pe 30 iunie 2025)
  P Stefano Gori (la Spezia până pe 30 iunie 2025)
  F Mattia De Sciglio (la Empoli până pe 30 iunie 2025)
  F Tiago Djaló (la Porto până pe 30 iunie 2025)
  F Facundo González (la Feyenoord până pe 30 iunie 2025)
  F Tarik Muharemović (at Sassuolo până pe 30 iunie 2025)
  F Jean-Claude Ntenda (at SPAL până pe 30 iunie 2025)
  F Daniele Rugani (la Ajax până pe 30 iunie 2025)
  F Luca Pellegrini (la Lazio până pe 30 iunie 2025)
  F Riccardo Turicchia (la Catanzaro până pe 30 iunie 2025)
  M Fabio Miretti (la Genoa până pe 30 iunie 2025)
Nr. Poziție Jucător
  M Hans Nicolussi Caviglia (la Venezia până pe 30 iunie 2025)
  M Joseph Nonge (la Troyes până pe 30 iunie 2025)
  M Nicolò Rovella (la Lazio până pe 30 iunie 2025)
  M Nikola Sekulov (la Sampdoria până pe 30 iunie 2025)
  M Alessandro Sersanti (la Reggiana până pe 30 iunie 2025)
  A Leonardo Cerri (la Carrarese până pe 30 iunie 2025)
  A Mattia Compagnon (la Catanzaro până pe 30 iunie 2025)
  A Andriy Firman (la Sion până pe 30 iunie 2025)
  A Emanuele Pecorino (la Frosinone până pe 30 iunie 2025)
  M Filip Kostić (la Fenerbahçe până pe 30 iunie 2025)

Palmares

modificare
Articol principal: Lista recordurilor și statisticilor Juventus FC.

Titluri naționale

modificare
1905, 1925–26,[23] 1930–31, 1931–32, 1932–33, 1933–34, 1934–35, 1949–50, 1951–52, 1957–58, 1959–60, 1960–61, 1966–67, 1971–72, 1972–73, 1974–75, 1976–77, 1977–78, 1980–81, 1981–82, 1983–84, 1985–86, 1994–95, 1996–97, 1997–98, 2001–02, 2002–03, 2011–12, 2012–13, 2013-14, 2014-15, 2015-16, 2016–17, 2017-18, 2018-19, 2019-20
  • Locul doi (20): 1903, 1904, 1906, 1937–38, 1945–46, 1946–47, 1952–53, 1953–54, 1962–63, 1973–74, 1975–76, 1979–80, 1982–83, 1986–87, 1991–92, 1993–94, 1995–96, 1999–00, 2000–01, 2008–09
1937–38, 1941–42, 1958–59, 1959–60, 1964–65, 1978–79, 1982–83, 1989–90, 1994–95, 2014–15, 2015–16, 2016–17, 2017-18, 2020-21, 2023-24
  • Finalistă (4): 1972–73, 1991–92, 2001–02, 2003–04, 2011–12
1995, 1997, 2002, 2003, 2012, 2013, 2015, 2018, 2020
  • Finalistă (3): 1990, 1998, 2005
2006–07

Titluri europene

modificare
1984–85, 1995–96
1983–84
1976–77, 1989–90, 1992–93
1999
1984, 1996

Titluri internaționale

modificare
1985, 1996

Istoric antrenori

modificare

Lista antrenorilor lui Juventus din 1923 până în prezent.[39]

 
Nume Țara Perioada
Jenő Károly   1923–1926
József Viola   1926[nb 1]
József Viola   1926–1928
William Aitken   1928–1930
Carlo Carcano   1930–1935
Carlo Bigatto Iº/Benedetto Gola   1935[nb 1]
Virginio Rosetta   1935–1939
Umberto Caligaris   1939–1941
Federico Munerati   1941[nb 1]
Giovanni Ferrari   1941–1942
Luis Monti   /   1942[nb 1]
Felice Placido Borel IIº   1942–1946
Renato Cesarini   1946–1948
William Chalmers   1948–1949
Jesse Carver   1949–1951
Luigi Bertolini   1951[nb 1]
György Sárosi   1951–1953
Aldo Olivieri   1953–1955
Sandro Puppo   1955–1957
Ljubiša Broćić   1957–1959
Teobaldo Depetrini   1959[nb 1]
Renato Cesarini   1959–1961
Carlo Parola   1961[nb 1]
Gunnar Gren / Július Korostelev   /   1961[nb 1]
Carlo Parola   1961–1962
Paulo Lima Amaral   1962–1964
Eraldo Monzeglio   1964[nb 1]
 
Nume Țara Perioada
Heriberto Herrera   1964–1969
Luis Carniglia   1969–1970
Ercole Rabitti   1970[nb 1]
Armando Picchi   1970–1971
Čestmír Vycpálek   1971–1974
Carlo Parola   1974–1976
Giovanni Trapattoni   1976–1986
Rino Marchesi   1986–1988
Dino Zoff   1988–1990
Luigi Maifredi   1990–1991
Giovanni Trapattoni   1991–1994
Marcello Lippi   1994–1999
Carlo Ancelotti   1999–2001
Marcello Lippi   2001–2004
Fabio Capello   2004–2006
Didier Deschamps   2006–2007
Giancarlo Corradini   2007[nb 1]
Claudio Ranieri   2007–2009
Ciro Ferrara   2009–2010
Alberto Zaccheroni   2010
Luigi Delneri   2010–2011
Antonio Conte   2011–2014
Massimiliano Allegri   2014-2019
Maurizio Sarri   2019–2020
Andrea Pirlo   2020–2021
Massimiliano Allegri   2021–2024

Note

modificare
  1. ^ a b c d e f g h i j k Managers on interim charge.

Referințe

modificare
  1. ^ (PDF) https://www.juventus.com/media/native/investor-relations-docs/Relazione%20finanziaria%20annuale%20al%2030%20giugno%202019_web.pdf  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ https://www.transfermarkt.com/-/mitarbeiterhistorie/verein/506  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ Aidan Fitzmaurice (). „Juve tie the 'stuff of dreams' for Rovers”. Union des Associations Européennes de Football. Accesat în . 
  4. ^ „Juventus Football Club: The History”. Juventus Football Club S.p.A. official website. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  5. ^ „Andrea Agnelli: the 25th chairman of Juventus”. Juventus F.C. S.p.A. official website. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ (Dolci & Janz 2003, p. 124)
  7. ^ (Canfari 1915)
  8. ^ (Hazard & Gould 2005, pp. 209, 215)
  9. ^ (Tranfaglia & Zunino 1998, p. 193)
  10. ^ (Sappino et al. 2000, pp. 712–713, 1491–1492)
  11. ^ Armando Maglie (). „Inter-Juve, resto del mondo contro il made in Italy” (în Italian). Corriere dello Sport. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ Giovanni Arpino (). „Quando si dice Juventus..” (în Italian). La Stampa. p. 19. Accesat în . 
  13. ^ During the 1930s, period which Juventus won a record of five consecutive league championships, the club experienced a sharp increace in its number of supporters, thus becoming the first in Italy to have a fan base decentralised. Also, Juventus were identified by the people at the time as "the team that represented the entire population" or "the team of Italy"—an appellative that still identifies the club mainly outside Italy,— allowing they to perform the leading role in the formation of a national identity through sport, encouraging the phenomenon of nationalisation in the country; and a symbol against the fascist government oppression due to the policy adopted by the Agnelli family in the Torinese club and FIAT, the family-owned company. Subsequently, another increase of the club's fan base as a result of the Southern migration to Turin, massive in the late 1950s and early 1960s, and the team successes at the time, became Juventus the team-symbol of the Italian economic miracle and the postwar Italian society. Cf. (Hazard & Gould 2005, pp. 208–209)
    (Clark 1996, pp. 125 ss.)
    (Sappino et al. 2000, p. 914)
    (Kuper & Szymanski 2010, p. 136)
    Giovanni Bechelloni (). „Torino, città delle 'sfide'” (în Italian). La Stampa. p. 2. Accesat în . 
  14. ^ According to a report of Italian State Police in 2003, the Juventus' supporters were mainly settled at the right-wings positions. However, outside the organised fan groups, the political orientation of club's fan base, due to its social and territorial heterogeneity, it does not deviate significantly from the more broadly distributed at the level of the Italian national population: it is what emerged from a survey conducted by ACNielsen institute in 2004 cited by Diario magazine, in which it was determined that the Juventus' supporters constitutes one of the few fan groups in Italy to express themselves electorally perhaps quite equally in right and left-wings; cf. (Papi 2004)
  15. ^ Peter Staunton (). „Ten World Cup teams influenced by one club”. NBC Sports. Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ (Graziano 2011:2–6)
  17. ^ (Demos & Pi 2010:3; 9–10)
  18. ^ „Juventus F.C.: nasce l'Associazione Piccoli Azionisti” (în Italian). Borsa Italiana S.p.A. . Accesat în . 
  19. ^ Juventus.com. „The story of a legend | Juventus History” (în engleză). Juventus.com. Accesat în . 
  20. ^ „FIFA Classic Rivalries: Torino vs Juventus”. Fédération Internationale de Football Association. Arhivat din original la . Accesat în . 
  21. ^ „Juventus Football Club 2010–11: Prima squadra”. Juventus Football Club S.p.A official website (în Italian). Accesat în . 
  22. ^ „Albo d'oro Serie A TIM”. Lega Nazionale Professionisti Serie A (în Italian). Arhivat din original la . Accesat în . 
  23. ^ Până în 1921, prima divizie a fotbalului italian s-a nunit Campionatul Italian de Fotbal, ulterior a purtat numele Prima Divisione, Divisione Nazionale și Serie A.
  24. ^ „Albo d'oro TIM Cup”. Lega Nazionale Professionisti Serie A (în Italian). Arhivat din original la . Accesat în . 
  25. ^ „Supercoppa TIM: Albo d'oro”. Lega Nazionale Professionisti (în Italian). Accesat în . 
  26. ^ „Italy – List of Second Division (Serie B) Champions”. The Record Sport Soccer Statistics Foundation. Accesat în . 
  27. ^ „European Champions' Cup”. The Record Sport Soccer Statistics Foundation. Accesat în . 
  28. ^ Până în 1992, principala competiție UEFA pentru echipe de club s-a numit Cupa Campionilor Europeni; ulterior a devenit UEFA Champions League.
  29. ^ „UEFA Cup Winners' Cup: All-time finals”. Union des Associations Européennes de Football. Arhivat din original la . Accesat în . 
  30. ^ „UEFA Cup: All-time finals”. Union des Associations Européennes de Football. Arhivat din original la . Accesat în . 
  31. ^ Cupa Orașelor Târguri (1958–1971) a fost o competiție de fotbal organizată de comitetele de comerț exterior ale șapte orașe europene (Londra, Barcelona, Copenhaga și altele) inițial disputându-se doar între echipe de amatori. Astfel, primele ediții nu sunt recunoscute de Union of European Football Associations ca fiind competiții organizate de UEFA. Cf. „UEFA Europa League: History”. Union des Associations Européennes de Football. Accesat în . 
  32. ^ „Football Europe: Juventus F.C”. Union des Associations Européennes de Football. Accesat în . 
  33. ^ „UEFA Intertoto Cup winners since 1995” (PDF). European Football Pool. p. 2. Accesat în . 
  34. ^ „1999: Juve add illustrious name to trophy”. Union des Associations Européennes de Football. Accesat în 1 august 1999.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  35. ^ „UEFA Super Cup: All-time finals”. Union des Associations Européennes de Football. Accesat în . [nefuncțională]
  36. ^ The UEFA Super Cup 1985 final between the Old Lady and Everton, 1984–85 Cup Winners' Cup winners not played due to the Heysel Stadium disaster. Cf. „UEFA Super Cup: History”. Union des Associations Européennes de Football. Accesat în . 
  37. ^ Up until 2004, the main world-wide football club competition was the Intercontinental Champions Clubs' Cup (so called European / South American Cup or Toyota Cup); since then, it has been replaced by the FIFA Club World Cup.
  38. ^ „Intercontinental Cup: All-time finals”. Union des Associations Européennes de Football. Accesat în . [nefuncțională]
  39. ^ „List of Juventus F.C. managers”. MyJuve.it (în Italian). Accesat în . 

Bibliografie

modificare
Cărți
  • Arpino, Giovanni; Bàrberi Squarotti, Giorgio; Romano, Massimo (). Opere (în Italian și Piedmontese). Milan: Rusconi Editore. ISBN 88-18-06084-8. 
  • Canfari, Enrico (). Storia del Foot-Ball Club Juventus di Torino (în Italian). Tipografia Artale. 
  • Clark, Martin () [1995]. Modern Italy; 1871–1995. 2. Milan: Longman. ISBN 0-582-05126-6. 
  • Dolci, Fabrizio; Janz, Oliver (). Non omnis moriar: gli opuscoli di necrologio per i caduti Italiani nella Grande Guerra; bibliografia analitica (în Italian). Edizioni di Storia e Letteratura. ISBN 88-8498-152-2. 
  • Glanville, Brian (). The Story of the World Cup. London: Faber and Faber. ISBN 0-571-22944-1. 
  • Goldblatt, David (). The Ball is Round: A Global History of Football. London: Penguin. ISBN 978-0-14-101582-8. 
  • Hazzard, Patrick; Gould, David (). Fear and loathing in world football. Berg Publishers. ISBN 1-85973-463-4. 
  • Kuper, Simon; Szymanski, Stefan (). Calcionomica. Meraviglie, segreti e stranezze del calcio mondiale (în Italian). ISBN Edizioni. ISBN 88-7638-176-7. 
  • Papa, Antonio; Panico, Guido (). Storia sociale del calcio in Italia (în Italian). Bologna: Il Mulino. p. 271. ISBN 88-15-08764-8. 
  • Sappino, Marco (by) (). Dizionario biografico enciclopedico di un secolo del calcio italiano (în Italian). 2. Milan: Baldini Castoldi Dalai Editore. ISBN 88-8089-862-0. 
  • Tranfaglia, Nicola; Zunino, Pier Giorgio (). Guida all'Italia contemporanea, 1861–1997 (în Italian). 4. Garzanti. ISBN 88-11-34204-X. 
Alte publicații

Legături externe

modificare


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Juventus_Torino&oldid=16722465