Wikipedia

LGBT în mitologie

perspective religioase antice asupra LGBT

Temele LGBT apar în mitologiile și narațiunile religioase care includ povești de afecțiune romantică sau acte sexuale între personaje de același sex, sau care prezintă acțiuni divine care au ca rezultat schimbări de gen. Aceste mituri sunt considerate de unii cercetători queer moderni ca fiind forme de exprimare lesbiană, gay, bisexuală sau transsexuală (LGBT), iar concepțiile moderne despre sexualitate și gen au fost aplicate retroactiv acestora. Multe mitologii atribuie homosexualitatea și fluiditatea de gen la oameni acțiunii zeilor sau a altor intervenții supranaturale.

Prezența temelor LGBT în mitologie constituie subiectul unor studii intense. Aplicarea studiilor de gen și a teoriei queer la tradiția mitică non-occidentală este mai puțin dezvoltată, dar a crescut de la sfârșitul secolului XX.[1] Miturile includ adesea homosexualitatea, bisexualitatea sau transsexualitatea ca simboluri pentru experiențe sacre sau mitice.[2] Scriitorul Devdutt Pattanaik susține că miturile „captează inconștientul colectiv al unui popor”, și că acest lucru înseamnă că ele reflectă credințe adânc înrădăcinate despre sexualitățile variate, care pot fi în contradicție cu moravurile sociale represive.[3][4]

Egiptul Antic

modificare

Homosexualitatea în Egiptul Antic este un subiect disputat în cadrul egiptologiei. Istoricii și egiptologii dezbat ce fel de opinii avea societatea egipteană antică despre homosexualitate. Doar o mână de indicii directe au supraviețuit, iar multe dintre posibilele indicii sunt vagi și supuse speculațiilor.[5]

Horus și Seth

modificare

Un punct de vedere comun în zona bazinului mediteranean era acela că sexul cu penetrare însemna un act agresiv de dominație și putere, rușinos pentru cel care îl primea.[6] Această viziune se reflectă și în mitul lui Horus și Seth.

Încercările lui Seth de a-și dovedi superioritatea față de Horus includ scheme de seducție, în care îl complimentează pe zeul cerului pentru fesele sale, și încearcă să-l penetreze anal. Seth ejaculează între coapsele lui Horus, permițându-i acestuia să îi colecteze sperma pentru a o folosi împotriva lui. Seth crede că l-a învins pe Horus prin faptul că „a efectuat acest act agresiv împotriva lui”.[6] Horus aruncă ulterior sperma în Nil, pentru a nu se putea spune că a fost inseminat de Seth. Horus își împrăștie apoi în mod deliberat propria sămânță pe niște salată, care era mâncarea preferată a lui Seth (egiptenii considerau salata ca fiind falică). După ce Seth mănâncă salata, cei doi se duc la zei pentru a încerca să rezolve disputa privind conducerea Egiptului. Zeii ascultă mai întâi dorința lui Seth de dominare asupra lui Horus, și îi cheamă sămânța, dar aceasta răspunde dintre ape, invalidându-i pretenția. Apoi, zeii ascultă pretenția lui Horus de a-l fi dominat pe Seth, și îi cheamă sperma, iar aceasta răspunde din interiorul lui Seth.[7]

Asocierea cu un zeu malefic precum Seth întărește negativitatea față de toți participanții la relațiile homosexuale.[6]

Mitologia greco-romană

modificare
 
Zephyr și Hyacinth.
Vas din Attica (circa 480 î.Hr.)

Mitologia greacă prezintă dragostea între bărbați de același sex în multe dintre miturile care o compun. Aceste povești au fost descrise ca având o influență crucială asupra literaturii LGBT occidentale, miturile originale fiind în mod constant reeditate și rescrise, iar relațiile și personajele servind drept imagini-emblemă.[8] În comparație, lesbianismul este rar întâlnit în miturile clasice.[9]

 
Afrodita, protectoare a lesbienelor în scrierile lui Sappho.[10]

Apolo, zeul luminii și al muzicii, este considerat patronul iubirii între persoane de același sex, deoarece a avut mulți iubiți de sex masculin, și era adesea invocat pentru a binecuvânta uniunile homosexuale.[11] El este numit și „campionul iubirii masculine” de către scriitorul Andrew Callimach.[12] Uneori, și alți zei erau considerați patroni ai iubirii homosexuale între bărbați, cum ar fi Afrodita, și zeii din suita ei, Erotes (Eros, Himeros și Pothos).[13] Eros formează, alături de Heracle și Hermes, o trinitate de zei care au fost parte a unor relații homoerotice, în care au acordat calități precum frumusețea, loialitatea, forța și, respectiv, elocvența, iubiților de sex masculin.[14] În poezia lui Sappho, Afrodita este identificată ca fiind patroana lesbienelor.[15]

Se spune că Tamiras, cântărețul trac care a manifestat o pasiune pentru Hyacinth, ar fi fost primul bărbat care s-a îndrăgostit de un alt bărbat.[16] În Metamorfoze lui Ovidiu, personajele Iphis și Caeneus își schimbă sexul.[17]

Hermaphroditus, fiul lui Hermes și al Afroditei, este considerat zeul hermafrodiților și al persoanelor intersexuale. Hermaphroditus a fost reprezentat ca un tânăr înaripat, cu trăsături atât masculine, cât și feminine, cu sâni, coafură și coapse feminine, precum și organe genitale masculine.

Ahile și Patroclu

modificare

În epopeea Iliada, Homer descrie o relație profundă și semnificativă între Ahile și Patroclu, în care Ahile este tandru cu Patroclu, dar insensibil și arogant cu ceilalți soldați. Natura sa exactă - fie că este homosexuală, o prietenie profundă non-sexuală sau cu totul altceva - a fost un subiect de dispută atât în perioada clasică, cât și în epoca modernă. Homer nu îi prezintă niciodată în mod explicit pe cei doi ca amanți,[18][19] dar au fost descriși ca iubiți în perioadele arhaică și clasică ale literaturii grecești, în special în operele lui Eschil, Eschine și Platon.[20][21]

În Atena, relația era adesea văzută ca fiind amoroasă și pederastică.[22] Obiceiul grecesc al paiderasteia între membrii de același sex, de obicei bărbați, reprezenta o relație politică, intelectuală și, uneori, sexuală.[23] Structura sa ideală era formată dintr-un erastes (iubit, protector) mai în vârstă și un eromenos (cel iubit) mai tânăr. Diferența de vârstă dintre parteneri și rolurile lor respective (active sau pasive) erau considerate a fi o trăsătură esențială.[24] Scriitorii care au presupus o relație pederastică între Ahile și Patrocle, cum ar fi Platon și Eschil, s-au confruntat apoi cu problema de a decide cine trebuie să fie mai în vârstă și să joace rolul de erastes.[25]

Mitologia inuită

modificare

În șamanismul inuit, primii doi oameni au fost Aakulujjuusi și Uumarnituq, ambii de sex masculin. Acest cuplu de același sex își dorea companie, și a decis să se împerecheze. Această experiență sexuală a dus la o sarcină pentru Uumarnituq. Deoarece nu era echipat fizic pentru a naște, a fost făcută o vrajă care i-a schimbat sexul, oferindu-i un vagin capabil să nască copilul. Uumarnituq, devenită femeie, a fost de asemenea responsabilă pentru introducerea războiului în lume, prin magie, pentru a limita suprapopularea.[26]

Zeița Sedna este o divinitate creatoare inuită, cu stăpânire asupra animalelor marine. Ea este descrisă în unele mituri ca fiind hermafrodită, fiind slujită de șamani cu două spirite. Alte mituri o prezintă pe Sedna ca fiind bisexuală sau lesbiană, trăind cu partenera sa pe fundul oceanului.[27]

Mitologia japoneză

modificare

Potrivit folclorului și mitologiei japoneze, homosexualitatea a fost introdusă în lume de Shinu No Hafuri (小竹祝) și de iubitul său Ama No Hafuri (天野祝). Aceștia erau slujitorii unei zeițe primordiale, posibil zeița soarelui Amaterasu. La moartea lui Shinu, Ama s-a sinucis din cauza durerii, iar cei doi au fost îngropați împreună în același mormânt.[28][29] În unele relatări ale poveștii, soarele nu a strălucit pe locul de înmormântare până când îndrăgostiții nu au fost deshumați și îngropați separat, deși nu se precizează dacă ofensa adusă soarelui s-a datorat relației homosexuale.[30]

Zeii șintoiști sunt implicați în toate aspectele vieții, inclusiv în practica shudo (pederastia tradițională). O divinitate protectoare supremă a iubirii și sexului între bărbați, Shudō Daimyōjin, există în unele secte populare Shinto, dar nu face parte din panteonul standard.[31]

Religiile avraamice

modificare

Creștinism

modificare
 
Sfântul Sebastian (1474) de Sandro Botticelli

Confesiunile creștine au o varietate de convingeri cu privire la orientarea sexuală, inclusiv cu privire la practicile sexuale între persoane de același sex și asexualitate. Confesiunile diferă în ceea ce privește modul în care tratează persoanele lesbiene, bisexuale și homosexuale; în funcție de confesiune, aceste persoane pot fi excluse din rândul membrilor, pot fi acceptate ca laici sau pot fi hirotonite ca membri ai clerului. Deoarece asexualitatea este relativ nouă în discursul public, puține confesiuni creștine o discută.[32][33]

Istoria creștinismului și a homosexualității a fost mult dezbătută.[34] Biblia ebraică și interpretările sale tradiționale în iudaism și creștinism au afirmat și susținut istoric o abordare patriarhală și heteronormativă față de sexualitatea umană,[35][36] favorizând exclusiv actul sexual vaginal între bărbați și femei, în limitele căsătoriei, în detrimentul tuturor celorlalte forme de activitate sexuală umană, inclusiv autoerotismul, masturbarea, sexul oral, actul sexual nepenetrativ și neheterosexual (toate acestea fiind etichetate ca fiind „sodomie” în diferite momente),[37] crezând și transmițând că astfel de comportamente sunt interzise deoarece sunt considerate păcătoase, și, în plus, comparate sau derivate din comportamentul presupușilor locuitori ai Sodomei și Gomorei.[38][39][40][41]

Cu toate acestea, statutul persoanelor LGBT în creștinismul timpuriu este dezbătut.[42][43][44] De-a lungul majorității istoriei creștine, majoritatea teologilor și confesiunilor creștine au considerat comportamentul homosexual ca fiind imoral sau păcătos.[38][45]

Sfântul Sebastian este o icoană gay cu tradiție.[46] Combinația dintre fizicul său robust, fără armură, simbolismul săgeților care îi pătrund în corp, și privirea de durere extaziată de pe chipul său au intrigat artiștii (gay sau nu) timp de secole și au început primul cult explicit gay în secolul al XIX-lea. Richard A. Kaye a scris: „homosexualii contemporani au văzut în Sebastian o reclamă uimitoare pentru dorința homosexuală (într-adevăr, un ideal homoerotic) și un portret prototipic al unui caz de persoană closeted”.[47][48]

Sfinții Serghie și Vah: Relația strânsă dintre Serghie și Vah i-a făcut pe mulți comentatori moderni să creadă că erau iubiți. Cea mai populară dovadă pentru această opinie este faptul că cel mai vechi text al martirologului lor, în limba greacă, îi descrie ca fiind „erastai”, sau iubiți.[49] Istoricul John Boswell a considerat că relația lor este un exemplu de uniune între persoane de același sex din creștinismul timpuriu, reflectând opinia sa contestată despre atitudinile tolerante ale creștinismului timpuriu față de homosexualitate.[49] Poziția oficială a Bisericii Ortodoxe este că vechea tradiție răsăriteană a adelphopoiesis, care se făcea pentru a forma o „frăție” în numele lui Dumnezeu, și care este asociată în mod tradițional cu acești doi sfinți, nu avea implicații sexuale. Într-o chestiune similară cu privire la sfinții de sex masculin împerecheați, Sfinții Cosma și Damian au fost menționați ca având la origine o potențială conotație homoerotică și că tradițiile creștine ulterioare au adăugat faptul că ei sunt frați pentru a ascunde acest lucru.[50]

Islam

modificare

Credințele populare islamice rămân comune, cum ar fi miturile din jurul Djinnilor, spirite care își schimbă formele și care trăiesc mult timp, create din „focul fără fum” (Coran 15:27), și care corespund celui de-al doilea grup de îngeri ce au fost creați în a cincea zi a Creației în textul cabalistic evreiesc Bahir (Iluminarea). Unii cred că abilitățile lor de schimbare a formei le permit să își schimbe sexul după bunul plac, dar acest lucru nu este consecvent în întreaga lume islamică, deși capacitatea lor de a zbura și de a călători extrem de repede sunt trăsături consecvente ale djinnilor. Cuvântul Djinn înseamnă „ascuns vederii”,[51] și uneori se consideră că sunt conduși de Shaytaan (în arabă Satana), reprezentând puteri de magie și rebeliune și pozând în aducători de bogăție, așa cum aclamă diavolul.[52]

Mitologia arabă conține, de asemenea, izvoare sau fântâni magice care schimbă sexul, cum ar fi Al-Zahra. După ce face baie în sau bea din Al-Zahra, o persoană își va schimba sexul.[53] Folclorul din Swat, în nordul Pakistanului, include adesea relații între persoane de același sex în care „iubitul” este un bărbat sau un băiat tânăr și chipeș.[54]

Iudaism

modificare
 
David și Ionatan îmbrățișați. (La Somme le Roy, 1290)

Povestea lui David și a lui Ionatan a fost descrisă ca fiind „cea mai influentă justificare a iubirii homoerotice din iudeo-creștinismul biblic”.[55] Relația dintre David și Ionatan este abordată în principal în Cartea întâi a lui Samuel din Vechiul Testament, ca parte a poveștii ascensiunii lui David la putere. Punctul de vedere majoritar întâlnit în exegeza biblică modernă susține că relația dintre cei doi este doar o prietenie platonică strânsă.[56][57] Cu toate acestea, a existat recent o tradiție de interpretare a iubirii dintre David și Ionatan ca fiind romantică sau sexuală.[58]

Un alt erou biblic, Noe, cunoscut mai ales pentru că a construit o arcă pentru a salva animalele și oamenii vrednici de un potop provocat de divinitate, a devenit mai târziu un vinificator. Într-o zi, el bea prea mult vin și adoarme gol în cortul său. Când fiul său Ham intră în cort, își vede tatăl gol, iar Canaan, unul dintre fiii lui Ham, este blestemat cu izgonirea. În tradiția evreiască, se sugerează, de asemenea, că Ham a făcut sex anal cu Noe sau l-a castrat.[59]

Zoroastrism

modificare

Conform unor cercetători, zoroastrismul ar avea o „ură față de actul sexual anal între bărbați”. Acest lucru se reflectă în mitologia sa: Atunci când Angra Maynu, „Spiritul aridității și al morții” și „Lordul minciunii”, caută să distrugă lumea, se angajează în auto-sodomie. Acest act sexual homosexual provoacă o „explozie de putere malefică”, și duce la nașterea unei mulțimi de slujitori și demoni malefici.[60] Angra Maynu a fost, de asemenea, considerat patronul bărbaților care practică sexul homosexual.[61] Cu toate acestea, această reprezentare negativă a homosexualității în zoroastrism nu se regăsește în Gatha, cartea lor sfântă originală, despre care se spune că ar fi spusele directe ale profetului Zarathustra.

Note

modificare
  1. ^ Cabezón (1992), p. vii, "Introduction"
  2. ^ Conner, Sparks & Sparks (1998), p. ix, "Introduction"
  3. ^ Pattanaik (2002), p. 4: "Myths, legend, and lore capture the collective unconscious of a people. [...] To understand the unexpressed worlds of a people, to decipher coping skills of a culture, an unraveling of myth, a decoding of lore is essential."
  4. ^ Pattanaik (2002), p. 3
  5. ^ Murray & Roscoe (1997), p. 61
  6. ^ a b c Haggerty (2000), p. 423
  7. ^ „Theology website: The 80 Years of Contention Between Horus and Seth”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ Pequigney (2002), p. 1
  9. ^ Crompton (2006), p. 97, "Rome and Greece: Lesbianism"
  10. ^ Conner, Sparks & Sparks (1998), p. 64, "Aphrodite"
  11. ^ Christine Downing, Myths and mysteries of same sex love
  12. ^ Andrew Callimach, Lovers' Legends: The Gay Greek Myths
  13. ^ Conner, Sparks & Sparks (1998), p. 64, "Aphrodite"; p.133, "Erotes"
  14. ^ Conner, Sparks & Sparks (1998), p. 132, "Eros"
  15. ^ Conner, Sparks & Sparks (1998), p. 64, "Aphrodite"
  16. ^ Pseudo-Apollodorus, 1. 3.3.
  17. ^ „OVID, METAMORPHOSES 12 - Theoi Classical Texts Library”. www.theoi.com (în engleză). Accesat în . 
  18. ^ Fox, Robin (). The Tribal Imagination: Civilization and the Savage Mind. Harvard University Press. p. 223. ISBN 9780674060944. There is certainly no evidence in the text of the Iliad that Achilles and Patroclus were lovers. [...] Those contemporary critics who see all literary instances of male affection for males as proof of "repressed homosexuality" have the same problem as other conspiracy theorists: their hypothesis is invulnerable to disproof; we have no way of knowing if they are wrong. 
  19. ^ Martin, Thomas R (). Alexander the Great : the story of an ancient life. Cambridge University Press. pp. 99–100. ISBN 978-0521148443. The ancient sources do not report, however, what modern scholars have asserted: that Alexander and his very close friend Hephaestion were lovers. Achilles and his equally close friend Patroclus provided the legendary model for this friendship, but Homer in the Iliad never suggested that they had sex with each other. (That came from later authors.) 
  20. ^ Fantuzzi, M. (). Achilles in Love: Intertextual Studies. OUP Oxford. p. 227. ISBN 978-0-19-162611-1. 
  21. ^ Aeschines. "Against Timarchus", Section 133
  22. ^ Clarke, W. M. (). „Achilles and Patroclus in Love”. Hermes. 106 (3): 381–396. JSTOR 4476069. 
  23. ^ Holmen, Nicole (). „Examining Greek Pederastic Relationships”. Inquiries Journal. 2 (2): 1. 
  24. ^ Marguerite, Johnson; Ryan, Terry (). Sexuality in Greek and Roman Society and Literature: A Sourcebook . New York: Routledge. pp. 3. ISBN 9780415173315 – via Google Books. 
  25. ^ Percy, William A. (). Pederasty and Pedagogy in Archaic Greece. Chicago: University of Illinois Press. pp. 39. ISBN 9780252067402 – via Google Books. 
  26. ^ Penczak (2003), p. 39, "Aakulujjuusi and Uumarnituq"
  27. ^ Penczak (2003), p. 51, "Sedna"
  28. ^ Conner, Sparks & Sparks (1998), p. 305, "Shinu No Hafuri"
  29. ^ Murray, Stephen O. (). Homosexualities. US: University of Chicago Press. p. 72. ISBN 978-0-226-55194-4. 
  30. ^ Long (2004), p. 67
  31. ^ Pflugfelder, Gregory (). Cartographies of Desire: Male-Male Sexuality in Japanese Discourse, 1600–1950. Chicago: University of Chicago Press. ISBN 0-520-20909-5. 
  32. ^ Smith, SE (). „Asexuality always existed, you just didn't notice it”. The Guardian. Accesat în . 
  33. ^ „Ace Week”. Ace Week. 
  34. ^ Frontain, Raymond-Jean (). „Introduction”. În Frontain, Raymond-Jean. Reclaiming the Sacred: The Bible in Gay and Lesbian Culture (ed. 2nd). New York and London: Harrington Park Press. pp. 1–24. ISBN 9781560233558. LCCN 2002068889. 
  35. ^ Mbuwayesango, Dora R. (). „Part III: The Bible and Bodies – Sex and Sexuality in Biblical Narrative”. În Fewell, Danna N. The Oxford Handbook of Biblical Narrative. Oxford and New York: Oxford University Press. pp. 456–465. doi:10.1093/oxfordhb/9780199967728.013.39. ISBN 9780199967728. LCCN 2015033360.  Parametru necunoscut |orig-date= ignorat (ajutor)
  36. ^ Leeming, David A. (iunie 2003). Carey, Lindsay B., ed. „Religion and Sexuality: The Perversion of a Natural Marriage”. Journal of Religion and Health. Springer Verlag. 42 (2): 101–109. doi:10.1023/A:1023621612061. ISSN 1573-6571. JSTOR 27511667. 
  37. ^ Sauer, Michelle M. (). „The Unexpected Actuality: "Deviance" and Transgression”. Gender in Medieval Culture. London: Bloomsbury Academic. pp. 74–78. doi:10.5040/9781474210683.ch-003. ISBN 978-1-4411-2160-8. 
  38. ^ a b Gnuse, Robert K. (mai 2015). „Seven Gay Texts: Biblical Passages Used to Condemn Homosexuality”. Biblical Theology Bulletin. SAGE Publications on behalf of Biblical Theology Bulletin Inc. 45 (2): 68–87. doi:10.1177/0146107915577097. ISSN 1945-7596. 
  39. ^ Gilbert, Kathleen (). „Bishop Soto tells NACDLGM: 'Homosexuality is Sinful'”. Catholic Online. Arhivat din original la . 
  40. ^ Robinson, Gene; Krehely, Jeff; Steenland, Sally (). „What are Religious Texts Really Saying about Gay and Transgender Rights?”. Center for American Progress. Accesat în . 
  41. ^ Modisane, Cameron (). „The Story of Sodom and Gomorrah was NOT About Homosexuality”. News24. Accesat în . 
  42. ^ Doerfler, Maria E. (). „Coming Apart at the Seams: Cross-dressing, Masculinity, and the Social Body in Late Antiquity”. În Upson-Saia, Kristi; Daniel-Hughes, Carly; Batten, Alicia J. Dressing Judeans and Christians in Antiquity (ed. 1st). London and New York: Routledge. pp. 37–51. doi:10.4324/9781315578125-9. ISBN 9780367879334. LCCN 2014000554. OCLC 921583924.  Parametru necunoscut |orig-date= ignorat (ajutor)
  43. ^ Hunter, David G. (). „Celibacy Was "Queer": Rethinking Early Christianity”. În Talvacchia, Kathleen T.; Pettinger, Michael F.; Larrimore, Mark. Queer Christianities: Lived Religion in Transgressive Forms. New York and London: NYU Press. pp. 13–24. ISBN 9781479851812. JSTOR j.ctt13x0q0q.6. LCCN 2014025201. 
  44. ^ Frost, Natasha (). „A Modern Controversy Over Ancient Homosexuality”. Atlas Obscura (în engleză). Accesat în . 
  45. ^ Koenig, Harold G.; Dykman, Jackson (). Religion and Spirituality in Psychiatry. Cambridge: Cambridge University Press. p. 43. ISBN 9780521889520. the overwhelming majority of Christian churches have maintained their positions that homosexual behavior is sinful 
  46. ^ „Subjects of the Visual Arts: St. Sebastian”. glbtq.com. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  47. ^ Kaye, Richard A. (). „Losing His Religion: Saint Sebastian as Contemporary Gay Martyr”. Outlooks: Lesbian and Gay Sexualities and Visual Cultures. Peter Horne and Reina Lewis, Eds. New York: Routledge. 86: 105. doi:10.4324/9780203432433_chapter_five. 
  48. ^ „Arrows of desire: How did St Sebastian become an enduring, homo-erotic icon? – Features, Art”. The Independent. . Accesat în . 
  49. ^ a b Boswell, p. 154[referință neconformată]
  50. ^ Jordan, Mark D. (). The silence of Sodom: homosexuality in modern Catholicism. Chicago: University of Chicago Press. ISBN 0-226-41041-2.  on the nature of "brotherly love", p.174
  51. ^ Wehr, Hans (). Dictionary of Modern Written Arabic (ed. 4). Urbana, Illinois: Spoken Language Services. p. 164. ISBN 978-0-87950-003-0. 
  52. ^ Conner, Sparks & Sparks (1998), p. 191, "Jinn"
  53. ^ Conner, Sparks & Sparks (1998), p. 51, "Al-Zahra"
  54. ^ Murray & Roscoe (1997), p. 36
  55. ^ Haggerty (2000), p. 380
  56. ^ DeYoung, p. 290[referință neconformată]
  57. ^ Martti Nissinen, Kirsi Stjerna, Homoeroticism in the Biblical World, p. 56
  58. ^ Boswell (1994), pp. 135–137
    Halperin, David M. (). One Hundred Years of Homosexuality . New York: Routledge. p. 83. 
    When Heroes Love: The Ambiguity of Eros in the Stories of Gilgamesh and David. New York & Chichester: Columbia University Press. . pp. 165–231. 
    Homosexuality and Liminality in the Gilgamesh and Samuel. Amsterdam: Hakkert. . pp. 28–63. 
  59. ^ Conner, Sparks & Sparks (1998), p. 250, "Noah"
  60. ^ Long (2004), p. 68
  61. ^ Conner, Sparks & Sparks (1998), pp. 45, "Ahriman"

Legături externe

modificare
  Portal LGBT
  Portal Mitologie
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=LGBT_în_mitologie&oldid=16302211