Colegiul Național de Artă din Târgu Mureș

(Redirecționat de la Liceul de Artă din Târgu Mureș)
Colegiul Național de Artă din Târgu Mureș
AdresăStr. Revoluției 9, municipiul Târgu Mureș[1]
Țară România
Coordonate46°32′51″N 24°33′50″E / 46.5474136°N 24.5638017°E ({{PAGENAME}})
Monument istoric
AdresaStr. Revoluției 9, municipiul Târgu Mureș[1]
Clasificare
Cod LMIMS-II-m-B-15533

Colegiul Național de Artă, mai demult Liceul de Artă, apoi Liceul Vocațional de Artă (în maghiară Művészeti Főgimnázium, mai demult Művészeti Líceum) este un liceu vocațional multicultural, cu profil arte din Târgu Mureș, în care educația se desfășoară atât în limba română, cât și în limba maghiară. Clădirea a fost construită pentru Liceul Romano-Catolic de Fete și se află pe lista monumentelor istorice sub codul MS-II-m-B-15533 și este datată din 1860[2].

Clădirea

modificare

Clădirea cu două etaje din strada Revoluției (pe atunci Szentgyörgy utca) a fost construită după planurile arhitectului Antal Jelinek în stilul barocului clasicizant, între anii 1890-1892 din averea lăsată prin testament de episcopul Mihály Fogarassy și de prepozitul Károly Weszely. Liceul romano-catolic de fete a fost mutat din Casa cu Arcade în 1890 în noua clădire, iar din 1892 conducerea școlii fost preluată de surorile franciscane. Noua instituție se numea Școala de Fete Romano-Catolică „Sancta Maria” (în maghiară Sancta Maria Római Katolikus Leányiskola) și funcționa până în 1948, când s-au naționalizat instituțile de educație aflate în proprietatea cultelor religioase din România. În 20 august 1949, de ziua Regelui Sfântul Ștefan, conventul surorilor a fost închis de autorități. [3] După 56 de ani de la naționalizarea, în 2004 clădirea liceului a fost retrocedat bisericii romano-catolice. Pe 23 septembrie 2005 instanța supremă a respins recursul primăriei și a mentinut hotărârea a Curții de Apel prin care bisericii i-au fost retrocedate de către Comisia Specială de Retrocedare de pe lângă Guvern spațiile care i-au fost confiscate abuziv de statul român. [4]

Predecesorul Liceului de Artă a fost Școala Orășenească de Muzică înființată în anul 1908 din inițiativa primarului György Bernády în clădirea Palatului Culturii. Instituția a devenit în 1922 Conservator de Muzică și a fost condus de Albert Metz, urmat de Costin Maximilian. Prin înființarea în 1932 a Cursului Liber de Artă Plastică s-a creat o pregătire instituționalizată a celor care doreau o carieră în arta plastică. Liceul Vocațional de Artă în forma de organizare actuală, s-a înființat în anul 1949, ca o instituție de învățământ artistic și a continuat tradițiile celor două instituți predecesoare. [5]

Ministerului Educației a decis în 26 iunie 2023 să acorde titlul de „colegiu național” unității de învățământ Liceul Vocațional de Artă din Târgu Mureș. Astfel, începând cu anul școlar 2023-2024, unitatea de învățământ liceal se numește Colegiul Național de Artă.[6] .

Profesori renumiți

modificare
László Hunyadi (1933)
Márton Izsák (1913-2004)
Éva Barabás (1943)

Absolvenți renumiți

modificare
În ordine: Katalin Bandi, Boldizsár Csíky, István Gergely, Mária Miklóssy, István Petrovits, Péter Tuzson-Berczeli
  1. ^ a b Monuments database,  
  2. ^ „Lista monumentelor istorice din județul Mureș” (PDF). 
  3. ^ Szentgyörgy utca épületei (Clădirile din strada Szentgyörgy), dr. Flórián Csaba, Erdélyweb (accesat în 21.04.2020)
  4. ^ Adrian Giurgea. „Liceul de Arta din Targu-Mures, la mila Bisericii Romano-Catolice”. România liberă. Accesat în . 
  5. ^ Istoric, Liceul Vocațional de Artă din Târgu Mureș (accesat în 12 noiembrie 2020)
  6. ^ Liceul de Artă din Târgu Mureș devine Colegiu Național de Artă, Margareta Apetri, Radio Târgu Mureș (accesat în 18 august 2024)
  7. ^ Szilárd Horváth-Kovács. „Őszinte búcsú Bordi Gézától (1937-2023)” (în maghiară). Marosvásárhelyi Rádió. Accesat în . 
  8. ^ Katolikus napok Marosvásárhely Arhivat în , la Wayback Machine., Éva Máthé, Új Magyar Szó, București, 26.06.2002 (accesat în 22 noiembrie 2020)
  9. ^ Piskolti Gábor, Magyar Életrajzi Lexikon, Arcanum (accesat în 12 noiembrie 2020)
  10. ^ Ágnes Kenyeres. „Trózner József” (în maghiară). Magyar Életrajzi Lexikon, Arcanum. Accesat în . 
  11. ^ Csaba Csíky. „Trózner Erkel Sára emlékplakettje alá” (în maghiară). Népújság. Accesat în . 

Legături externe

modificare