Lindenfeld, Caraș-Severin
| Lindenfeld | |
| — sat — | |
 | |
  Lindenfeld Lindenfeld (România) | |
 Lindenfeld Lindenfeld (Județul Caraș-Severin) | |
| Coordonate: 45°18′49″N 22°6′44″E / 45.31361°N 22.11222°E | |
|---|---|
| Țară |  România |
| Județ |  Caraș-Severin |
| Comună |  Buchin |
| SIRUTA | 51715 |
| Prima atestare | 1827 |
| Populație (2002)[1] | |
| - Total | 0 locuitori |
| Fus orar | EET (+2) |
| - Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
| Cod poștal | 327056 |
| Prezență online | |
GeoNames  | |
Modifică date / text  | |
Lindenfeld (în traducere „Câmpul cu Tei”) (maghiară Karánberek) este un sat în comuna Buchin din județul Caraș-Severin, Banat, România.
Este depopulat din 1998, odată cu moartea ultimului său locuitor, Paul Schwarzenbeck/Schwirzenbeck.[2][3]
Localizare
modificare
Lindenfeld este situat la o altitudine de 788 de metri, în Munții Banatului, mai precis în Munții Semenic, în valea vârfului Cracu Teiului (germana Lindenkamm). Până la Lindenfeld nu a fost construit niciodată un drum accesibil, distanța până în cea mai apropiată localitate, Poiana, fiind de 7 kilometri.[4]
Istoric
modificare
Lindenfeld a fost întemeiat în anul 1828 de către coloniști germani veniți din Boemia împreună cu localitățile Gărâna, Brebu Nou și Wolfswiese, dar și cu localitățile colonizate de cehi care includeau Bigăr, Eibenthal, Frauenwiese, Ravensca, Șumița, Jupalnic, Poneasca și Gârnic. Un alt sat care trebuia sa fie colonizat in acea perioada a fost Weidenheim, amplasat in apropiere de Brebu Nou, către Slatina-Timiș.[5][6] Autoritățile au investit 5670 de florini, construind 65 de căsuțe din lemn pentru 140 de familii de coloniști germani și cehi, localitatea rămânând nepopulată din cauza condițiilor de trai inadecvate.[7]
Întâii coloniști au fost recrutați în perioada 1827-28 pentru apărarea Banatului împotriva turcilor pe linia de comandă a graniței militare bănăteană. Primele 56 de familii boeme, cu care urma să se stabilească cinci localităti, au ajuns în toamna târzie din 1827 la Slatina-Timiș. Aici au iernat în casele de frontieră ale Regimentului de granită valaho-ilir nr. 13. Al doilea val, care a constat din 506 de familii, a sosit în primăvara anului 1828.[4]
Lindenfeld a fost întemeiat în toamna anului 1828 cu 36 de familii, dar, după o scurtă perioadă de timp, au existat o mulțime de nemulțumiri în această așezare. Pentru construirea caselor lor, coloniștii au trebuit mai întâi să taie copacii necesari, pentru pământul promis padurea trebuia tăiată, autoritățile militare nu își ofereau sprijinul, iar climatul era aspru. Astfel, în toamna anului 1833, toate așezările nou așezate au fost abandonate. Germanii aveau de ales fie să se întoarcă în Boemia, fie să se stabilească într-un alt loc în Imperiul Austriac. 268 de familii s-au stabilit în principal în: Lugoj, Bacova, Darova, Recaș, Măureni, Liebling, Nițchidorf, Ciacova și Jimbolia. În același an, 18 familii din Wolfswiese s-au mutat în casele abandonate din Lindenfeld. Din primele 36 de familii, niciuna nu a mai revenit în Lindenfeld, acesta fiind motivul pentru care locuitorii Lindenfeldului sărbătoreau anul 1833 ca an de fondare al localității lor.[4]
În 1878, Frigyes Pesty descria localitatea astfel:[8]
„Lindenfeld, situat sub Caransebeș, la sud-vest de Poiana, la marginea comitatul Caraș. Acest sat a fost colonizat în anul 1827, dar cehii aduși aici s-au mutat în altă parte în anul 1833, iar locurile lor au fost ocupate de locuitorii din Wolfswiese, care s-a desființat tot în anul 1833 și a fost înființat în același timp cu Lindenfeld. Locuitorii vorbesc limba germană și sunt de religie romano-catolică. Deoarece nu au biserică proprie, sunt integrați în parohia din Caransebeș. Cu bani strânși din donații generoase, s-a construit aici în anul 1857 o capelă, în care preotul paroh din Caransebeș ține slujbe religioase atunci când vizitează așezarea. Populația Lindenfeldului în anul 1858 era de 148 de persoane, care însă se adaptează cu dificultate la climatul de aici. Dicționarul localităților menționează 182 de locuitori. Mica așezare are o suprafață de 3293 de iugăre și 1466 de stânjeni; și este formată doar din 22 de case. Satul este înconjurat de păduri aparținând statului, iar numele său provine de la teiul care se găsește frecvent în zonă. A aparținut Regimentului din Caransebeș, iar acum este unul dintre satele districtului pretorului din Caransebeș.”—Frigyes Pesty - A Szörényi bánság és Szörény vármegye története, vol. II
Până în 1960 Lindenfeld avea propria structură a satului, cu școală, casă comunitară, propria electricitate și alimentare cu apă. În cele din urmă, locuitorii s-au mutat în Caransebeș, Buchin sau Brebu Nou.[9]
Demografie
modificarePână a fi depopulat, Lindenfeld a fost întotdeauna locuit de către etnici germani.[4]
| Recensământ[10] | Etnie | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| An | Populație | Români | Maghiari | Germani | Alte etnii | |||
| 1880 | 153 | - | - | 146 | 7 | |||
| 1910 | 230 | - | - | 230 | - | |||
| 1930 | 314 | - | - | 314 | - | |||
| 1977 | 93 | 11 | - | 82 | - | |||
| 2002 | - | - | - | - | - | |||
Galerie
modificare
Vezi și
modificare- Lindenfeld, o poveste de dragoste, film românesc din 2013
Note
modificare- ^ „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Un meșter misterios a salvat de la dispariție biserica romano-catolică din satul fantomă Lindenfeld, 22 mai 2016, Stefan Both, Adevărul, accesat la 16 iunie 2016
- ^ Fotografie istorică cu ultimul locuitor al satului Lindenfend. Paul Schwirzenbeck a fost călcat de o mașină la Caransebeș, 8 mai 2016, Stefan Both, Adevărul, accesat la 16 iunie 2016
- ^ a b c d banater-aktualitaet.de Arhivat în , la Wayback Machine., Anton Zollner: Durch gewesene deutsche Ortschaften des Banats. Lindenfeld
- ^ Pesty, Frigyes (). A Szörényi bánság és Szörény vármegye története. I. p. 213.
- ^ „Mircea Rusnac – De la Gărâna la Lindenfeld”. Istoria Banatului. . Accesat în .
- ^ Albert Zsolt Jakab, Lehel Peti. Cehii din Banat. Colecția Minorități. p. 55. ISBN 978-606-8377-58-2.
- ^ Pesty, Frigyes (). A Szörényi bánság és Szörény vármegye története. II. p. 296-297.
- ^ brebu-nou.de, Lindenfeld; das verlassene Böhmendorf
- ^ kia.hu Arhivat în , la Wayback Machine. (PDF; 858 kB), E. Varga: Statistik der Einwohnerzahlen nach Ethnie im Kreis Caraș-Severin laut Volkszählungen von 1880 - 2002
Bibliografie
modificare- Ioan T. Morar, Lindenfeld, Editura Polirom, 2005, ISBN 973-681-978-7
Legături externe
modificare- Secretele României: satul-fantoma Lindenfeld, cu case inca mobilate si lucruri parasite
- Locul în care timpul a murit odată cu satul[nefuncțională], 25 octombrie 2010, Vali Popovici, România liberă
- REPORTAJ Satul Lindenfeld, care nu mai are locuitori din 1998, renaște din propria-i cenușă GALERIE FOTO, 10 septembrie 2012, Stefan Both, Adevărul
- Cum arată satul fantomă din Banat. Era locuit exclusiv de nemți, 20 octombrie 2014, Corina Vârlan, Gândul
- Lindenfeld, satul părăsit, 18 iulie 2014, Alexandra Palconi, Prin Banat
- Atelier LiterNet: Lindenfeld - tărâmul care se ascunde
- de Brebu-Nou.de Lindenfeld; das verlassene Böhmendorf
- Anuarul Socec al României Mari, 1924-1925 - de la Biblioteca Congresului S.U.A.
- http://www.banaterra.eu/romana/rusnac-mircea-impotriva-falsificarilor-comuniste-ale-istoriei-banatului Arhivat în , la Wayback Machine.
- banaterra.eu Arhivat în , la Wayback Machine., Lindenfeld
- kulturraum-banat.de, Lindenfeld
- youtube.com/, Reschitza und Lindenfeld
- istoriabanatului.wordpress.com, Mircea Rusnac: Un sat bănățean recent dispărut: Lindenfeld