Max Eisikovits

compozitor evreu din Transilvania
(Redirecționat de la Mihály Eisikovits)
Mihai Max Eisikovits
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Blaj, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Decedat (74 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Cluj-Napoca, RS România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1965-1989).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor
dirijor Modificați la Wikidata
Activitate
PremiiPremiul de Stat al Republicii Populare Române  Modificați la Wikidata

Mihai Max Eisikovits, în maghiară Mihály Miksa Eisikovits, (n. ,[1] Blaj, Austro-Ungaria – d. ,[1] Cluj-Napoca, RS România) a fost un compozitor, muzicolog, profesor evreu din Transilvania, culegător și exeget de folclor idiș, din România.[2]

A urmat studiile muzicale la Conservatorul din Cluj (1928-1933) cu Marțian Negrea (armonie, contrapunct, compoziție), Gheorghe Ciolac (pian), Augustin Bena (dirijat coral) și George Simonis (istoria muzicii). A urmat în paralel și Facultatea de Drept din Cluj, unde a obținut doctoratul (1933), dar nu profesat ca avocat.[2]

Între anii 1948-1949, Max Eisikovits a fost director al Operei Maghiare de Stat din Cluj.

BiografieModificare

Înainte de 1948 a fost profesor la Liceul Israelit din Timișoara, până la desființarea acestuia. La Timișoara l-a avut ca elev pe viitorul compozitor György Kurtág. După îndepărtarea sa de la conducerea Operei Maghiare din Cluj, Max Eisikovits a fost profesor de armonie și contrapunct la Conservatorul din Cluj. La Cluj i-a avut drept elevi, între alții, pe viitorii profesori Ferdinand Weiss și Dan Voiculescu. În 1957, Max Eisikovits a fost decorat cu Premiul de Stat al Republicii Populare Române.[3] În 1977, Max Eisikovits a fost decorat cu Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor.[4]

ScrieriModificare

  • Polifonia vocală a Renașterii. Stilul palestrinian, Editura Muzicală, București, 1966;
  • Polifonia barocului, Editura Muzicală, București, 1980;
  • Moshe Carmilly-Weinberger, Songs of the Martyrs. Hassidic Melodies of Maramures, Sepher-Hermon Press, New York, 1980.
  • Unele elemente și aspecte moderne anticipate în creația lui Gesualdo di Venosa, în „Lucrări muzicologice”, supliment nr. 3, Cluj Napoca,1956
  • Elemente ale limbajului muzical baehian în lumina muzicii din prima parte a secolului XX, în „Lucrări muzicologice”, Cluj Napoca, nr. 2, 1966
  • Contribuții la studiul tratării disonanței în creația lui J.S. Bach, în „Lucrări muzicologice” nr. 4,Cluj Napoca, 1968• Polifonia barocului, vol. I, Cluj Napoca, litografia Conservatorului, 1969; idem București, 1973 (Stilul baehian)
  • Contribuții la geneza unor elemente de stil ale creației lui Bela Bartok, în „Muzica” nr. 9,București, 1975
  • Introducere în polifonia vocală a secolului XX, București, 1976.

NoteModificare

  1. ^ a b c d Eisikovits Mihály, accesat în  
  2. ^ a b Max Eisikovits
  3. ^ http://www.bjt2006.org/GN_mini_Max_Eisikovits_3515.pdf
  4. ^ ibid

Legătură externăModificare