Mircea Diaconu

Date personale
Mircea Diaconu

Născut	24 decembrie 1949 (70 de ani)^[1] Vlădești, Muscel, România^[2]
Căsătorit cu	Diana Lupescu, actriță
Cetățenie	România
Ocupație	politician actor actor de teatru[*] actor de film
Activitate
Alma mater	Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București

Cariera politică
Europarlamentar
În funcție 1 iulie 2014 – 1 iulie 2019
Circumscripția	România[*]
Ministru al culturii
În funcție 7 mai 2012 – 29 iunie 2012
Precedat de	Hunor Kelemen
Succedat de	Puiu Hașotti
Senator al României
În funcție decembrie 2008 – decembrie 2012
Circumscripția	Argeș

Partid politic	PNL
Prezență online
facebook Twitter Internet Movie Database
Modifică date / text

Mircea Diaconu (n. 24 decembrie 1949,^[1] Vlădești, Muscel, România^[2]) este un actor, om politic și fost profesor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică Ion Luca Caragiale din București, fost director al Teatrului „Nottara” din București (a demisionat în noiembrie 2011, fiind declarat în conflict de interese în urma acțiunii penale a Agenției Naționale de Integritate, deoarece cumula două funcții publice). El a fost membru în Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) până în 2004 din partea PD, senator din partea PNL din 2008 până în 2012, europarlamentar independent, membru al Grupului ALDE și vice-președinte al Comisiei pentru Cultură și Educație din 2014 până în 2019.^[3]

TeatruModificare

A absolvit Liceul la Câmpulung Muscel în 1967 și IATC I.L. Caragiale din București în 1971. A debutat în 1970, la Teatrul Bulandra, cu Harfa de iarbă de Truman Capote.

Debutul în cinematografie a avut loc în 1971, cu filmul Nunta de piatră, după Ion Agârbiceanu, în regia lui Dan Pița. În 1972, a fost angajat, de către Liviu Ciulei, la Teatrul Bulandra, unde a rămas pâna în 1982, când a devenit actorul Teatrului Nottara. A fost primul actor din România care și-a dat demisia, devenind liber profesionist (1990), pentru ca apoi să revină în teatru ca angajat în 2001.

În calitate de manager al Teatrului Nottara, a fost implicat într-un scandal de nepotism, întrucât și-a angajat acolo propria soție (pe Diana Lupescu), pe post de regizor artistic gradul I,^[4] și a remunerat-o din fondurile Teatrului pe contracte ce implică drepturi de autor.^[5] Totuși, după un proces îndelungat, a fost găsit nevinovat.

FilmografieModificare

Actorul și sălbaticii (1975)
Cuibul salamandrelor (1977)
Profetul, aurul și ardelenii (1978)
Artista, dolarii și ardelenii (1980)
Pruncul, petrolul și ardelenii (1981)
Semnul șarpelui (1982)
O scrisoare pierdută (spectacol TV, 1982)
Buletin de București (1983)
O lumină la etajul zece (1984)
Horea (1984)
Căsătorie cu repetiție (1985)
Telefonul (1992)
Legături bolnăvicioase (2006)
Happy End (2006)
Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii (2006)
Ticăloșii (2007)
Tache (2008)
Doar cu buletinul la Paris (2015)

Aventurile unei zile (2004)
Filantropica (2002)
Corul pompierilor (2000)
Față în față (1999)
Dănilă Prepeleac (1996)
Dublaj memorabil de voce, în seria Noile Aventuri ale lui Winnie de Pluș (The New Adventures of Winnie de Pooh), în rolul lui Iepure, vocea în original aparținându-i lui Ken Sansom (1991)
Asfalt Tango (1993)
Campioana (1990)
Întâmplări cu Alexandra (1989)
Secretul armei secrete (1988)
O vară cu Mara (1988)
Zâmbet de soare (1987)
Promisiuni (1985)
Siciliana (1984)
Cumpărătorul de clopote (1984)
Amurgul fântânilor (1983)
Căruța cu mere (1983)
Așteptând un tren (1982)
Calculatorul mărturisește (1982)
Secvențe (1982)
Sfârșitul nopții (1982)
De ce trag clopotele, Mitică? (1981)
Casa dintre câmpuri (1980)
Audiența (1979)
Bietul Ioanide (1979)
Înainte de tăcere (1979)
Vacanță tragică (1979)
Din nou împreună (1978)
Împușcături sub clar de lună (1977)
Mere roșii (1976)
Filip cel Bun (1975)
Capcana (1974)
Explozia (1973)
Adio, dragă Nela! (1972)
Metamorfoze (1972) (TV)
Nunta de piatră (1972)

Roluri în teatruModificare

PublicațiiModificare

La noi, când vine iarna, Editura Polirom, 2013 ^[6]

Activitate politicăModificare

Mircea Diaconu vorbind în timpul Revoluției Române din 1989

A fost membru fondator al Aliantei Civice (din 7 noiembrie 1990)^[7].

Mircea Diaconu a fost membru al Partidului Național Liberal între 2008 și 2014 și a fost ales din partea acestei formațiuni (de pe locul 3 în circumscripția în care a candidat) ca senator de Argeș la alegerile din 2008. Din martie 2010 - Congresul ordinar PNL - vicepreședinte PNL. În trecut, a fost desemnat membru al CNA din partea Partidului Democrat. Iar mai înainte a cochetat politic cu Convenția Democratică, pentru ca mai apoi să se alăture lui Varujan Vosganian și să intenționeze să candideze (în 1996) la Primăria Capitalei. Din 1 mai 2012 a fost numit Ministru al Culturii.

În anul 2019 a candidat independent la președinția României susținut de ALDE și a ieșit pe locul al 4-lea în primul tur al alegerilor.

Ca director al Teatrului Nottara, Diaconu era însă incompatibil atât cu funcția de senator (funcții deținute concomitent timp de 3 ani), cât și cu cea de ministru, întrucât funcțiile politice i-ar fi permis să dirijeze subvenții publice către instituția pe care o conduce.^[8] Agenția Națională de Integritate, o instituție înființată în România pentru a combate asemenea cazuri de conflict de interese, i-a contestat de aceea mandatul în instanță. Diaconu nu s-a prezentat la termenele de judecată, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat și ea incompatibilitatea, el renunțând la locul din Guvern.^[9] Deși incompatibilitatea a fost decisă de instanța supremă încă din iunie, Senatul nu a luat act de ea până în decembrie, mandatul lui Diaconu încetând abia cu câteva zile înainte de expirarea lui,^[10] acțiune comentată de specialiști în drept ca o sfidare și o imixtiune din partea legislativului față de puterea judecătorească, întrucât organisme oficiale ale Senatului l-au asigurat pe Diaconu că nu este incompatibil.^[11]

La data de 28 august 2019 partidele ALDE și ProRomânia au format o alianță electorală pentru susținerea lui Mircea Diaconu, candidat independent, în alegerile prezidențiale din 10 noiembrie 2019.^[12]^[13]

DistincțiiModificare

Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”^[14]

NoteModificare

^ ^a ^b „Mircea Diaconu”, Internet Movie Database, accesat în 13 august 2015
^ ^a ^b „Mircea Diaconu”, Freebase Data Dumps[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ „Parlamentul European - Mircea Diaconu”.
^ „Diaconu și-a examinat soția și a angajat-o cu 10”. Adevărul. 7 septembrie 2011. Accesat în 15 februarie 2013.
^ Popescu, Andrei-Luca (31 mai 2012). „Anchetă extinsă în cazul lui Mircea Diaconu. Ministrul Culturii este acuzat de săvârșirea altor patru infracțiuni”. Gândul. Accesat în 15 februarie 2013.
^ Mircea Diaconu, de la actorie la literatură. Actorul va lansa la Gaudeamus primul său roman: "La noi, când vine iarna", 14 noiembrie 2013, Simona Chițan, Adevărul, accesat la 6 ianuarie 2014
^ Cf. Florin Mihai, Alianța Civică, nucleul "societății civile" din România, Jurnalul.ro, vizualizat la 24.03.2014
^ Pepine, Horațiu (18 septembrie 2012). „Cazul senatorului Mircea Diaconu și sistemul de incompatibilități”. Deutsche Welle. Accesat în 15 februarie 2013.
^ „Instanța supremă: Mircea Diaconu este INCOMPATIBIL. Actorul PIERDE scaunul de ministru al Culturii”. Realitatea.net. 19 iunie 2012. Accesat în 15 februarie 2013.
^ „Senatul a luat act, fără cvorum, de încetarea mandatului senatorului Mircea Diaconu”. Realitatea.net. 4 decembrie 2012. Accesat în 15 februarie 2013.
^ „Cazul Mircea Diaconu: Senatul ne aruncă în afara UE”. România liberă. 1 noiembrie 2012. Accesat în 15 februarie 2013.
^ [1], qmagazine.ro, accesat la 29 octombrie 2019
^ [2] mediafax.ro, accesat la 29 octombrie 2019
^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 3, anexa 3, d) 6.

Legături externeModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Mircea Diaconu

profilul lui Mircea Diaconu pe Harta politicii din România

Interviuri

Un leu in iarna: Mircea Diaconu, Corina Pavel, Formula AS - anul 2005, numărul 649
"Eu unde ma asez plantez un mesteacan. Si trandafiri", Formula AS - anul 2006, numărul 721
Mircea Diaconu: "În primul an de studenție am avut cele mai proaste note", 20 iulie 2010, Simona Popa, Adevărul
Mircea Diaconu: Nu sunt deloc un om slab. Folosesc modestia ca arma, 27 aprilie 2012, Corina Stoica, Revista Tango
Mircea Diaconu: Ma retrag din politica si incep un nou film: “Cu buletinul la Paris”, 6 noiembrie 2012, Sonti, Revista Tango
Mircea Diaconu - "Unde să plecăm în vacanță, când avem raiul nostru de la Săftica?", Anul 2004, Numarul 629, Formula As

[5d3effbf2655aeff6b8f8280b39caedb-1] „Mircea Diaconu”, Internet Movie Database, accesat în 13 august 2015

[cdc7118d631843c6cf09817203fe883e-2] „Mircea Diaconu”, Freebase Data Dumps[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

[3] „Parlamentul European - Mircea Diaconu”.

[4] „Diaconu și-a examinat soția și a angajat-o cu 10”. Adevărul. 7 septembrie 2011. Accesat în 15 februarie 2013.

[5] Popescu, Andrei-Luca (31 mai 2012). „Anchetă extinsă în cazul lui Mircea Diaconu. Ministrul Culturii este acuzat de săvârșirea altor patru infracțiuni”. Gândul. Accesat în 15 februarie 2013.

[adev2014-01-06-6] Mircea Diaconu, de la actorie la literatură. Actorul va lansa la Gaudeamus primul său roman: "La noi, când vine iarna", 14 noiembrie 2013, Simona Chițan, Adevărul, accesat la 6 ianuarie 2014

[7] Cf. Florin Mihai, Alianța Civică, nucleul "societății civile" din România, Jurnalul.ro, vizualizat la 24.03.2014

[dw_20120918-8] Pepine, Horațiu (18 septembrie 2012). „Cazul senatorului Mircea Diaconu și sistemul de incompatibilități”. Deutsche Welle. Accesat în 15 februarie 2013.

[9] „Instanța supremă: Mircea Diaconu este INCOMPATIBIL. Actorul PIERDE scaunul de ministru al Culturii”. Realitatea.net. 19 iunie 2012. Accesat în 15 februarie 2013.

[10] „Senatul a luat act, fără cvorum, de încetarea mandatului senatorului Mircea Diaconu”. Realitatea.net. 4 decembrie 2012. Accesat în 15 februarie 2013.

[11] „Cazul Mircea Diaconu: Senatul ne aruncă în afara UE”. România liberă. 1 noiembrie 2012. Accesat în 15 februarie 2013.

[Două_partide_și_un_om._Alianța_1_OM-12] [1], qmagazine.ro, accesat la 29 octombrie 2019

[13] [2] mediafax.ro, accesat la 29 octombrie 2019

[14] Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 3, anexa 3, d) 6.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]