Mircea Diaconu

actor , europarlamentar independent român
Mircea Diaconu
Lansare-colectie-teatru-dilema-veche-notarra-23-09-2010.jpg
Date personale
Născut (71 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Vlădești, Argeș, România Modificați la Wikidata
Căsătorit cuDiana Lupescu, actriță
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
actor
actor de teatru[*]​
actor de film Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiStrasbourg
Bruxelles Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București
Cariera politică
Europarlamentar Modificați la Wikidata
În funcție
 – [1]
CircumscripțiaRomânia
LegislaturăAl optulea Parlament European[*]​
Ministru al culturii Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deHunor Kelemen
Succedat dePuiu Hașotti
Senator al României Modificați la Wikidata
În funcție
decembrie 2008 – decembrie 2012
Circumscripția Argeș[*]​
Legislaturălegislatura 2008–2012
Partid politic PNL
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Mircea Diaconu (n. ,[2] Vlădești, Argeș, România) este un actor, om politic și fost profesor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică Ion Luca Caragiale din București, fost director al Teatrului „Nottara” din București (a demisionat în noiembrie 2011, fiind declarat în conflict de interese în urma acțiunii penale a Agenției Naționale de Integritate, deoarece cumula două funcții publice). El a fost membru în Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) până în 2004 din partea PD, senator din partea PNL din 2008 până în 2012, europarlamentar independent, membru al Grupului ALDE și vice-președinte al Comisiei pentru Cultură și Educație din 2014 până în 2019.[3]

TeatruModificare

A absolvit Liceul la Câmpulung Muscel în 1967 și IATC I.L. Caragiale din București în 1971. A debutat în 1970, la Teatrul Bulandra, cu Harfa de iarbă de Truman Capote.

Debutul în cinematografie a avut loc în 1971, cu filmul Nunta de piatră, după Ion Agârbiceanu, în regia lui Dan Pița. În 1972, a fost angajat, de către Liviu Ciulei, la Teatrul Bulandra, unde a rămas până în 1982, când a devenit actorul Teatrului Nottara. A fost primul actor din România care și-a dat demisia, devenind liber profesionist (1990), pentru ca apoi să revină în teatru ca angajat în 2001.

În calitate de manager al Teatrului Nottara, a fost implicat într-un scandal de nepotism, întrucât și-a angajat acolo propria soție (pe Diana Lupescu), pe post de regizor artistic gradul I,[4] și a remunerat-o din fondurile Teatrului pe contracte ce implică drepturi de autor.[5] Totuși, după un proces îndelungat, a fost găsit nevinovat.

FilmografieModificare

Roluri în teatruModificare

Teatrul BulandraModificare

Teatrul C.I. NottaraModificare

Teatrul Național I.L. CaragialeModificare

PublicațiiModificare

  • La noi, când vine iarna, Editura Polirom, 2013 [6]

Activitate politicăModificare

 
Mircea Diaconu vorbind în timpul Revoluției Române din 1989

A fost membru fondator al Alianței Civice (din 7 noiembrie 1990)[7].

Mircea Diaconu a fost membru al Partidului Național Liberal între 2008 și 2014 și a fost ales din partea acestei formațiuni (de pe locul 3 în circumscripția în care a candidat) ca senator de Argeș la alegerile din 2008. Din martie 2010 - Congresul ordinar PNL - vicepreședinte PNL. În trecut, a fost desemnat membru al CNA din partea Partidului Democrat. Iar mai înainte a cochetat politic cu Convenția Democratică, pentru ca mai apoi să se alăture lui Varujan Vosganian și să intenționeze să candideze (în 1996) la Primăria Capitalei. Din 1 mai 2012 a fost numit Ministru al Culturii.

În anul 2019 a candidat independent la președinția României susținut de ALDE și a ieșit pe locul al 4-lea în primul tur al alegerilor.

Ca director al Teatrului Nottara, Diaconu era însă incompatibil atât cu funcția de senator (funcții deținute concomitent timp de 3 ani), cât și cu cea de ministru, întrucât funcțiile politice i-ar fi permis să dirijeze subvenții publice către instituția pe care o conduce.[8] Agenția Națională de Integritate, o instituție înființată în România pentru a combate asemenea cazuri de conflict de interese, i-a contestat de aceea mandatul în instanță. Diaconu nu s-a prezentat la termenele de judecată, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat și ea incompatibilitatea, el renunțând la locul din Guvern.[9] Deși incompatibilitatea a fost decisă de instanța supremă încă din iunie, Senatul nu a luat act de ea până în decembrie, mandatul lui Diaconu încetând abia cu câteva zile înainte de expirarea lui,[10] acțiune comentată de specialiști în drept ca o sfidare și o imixtiune din partea legislativului față de puterea judecătorească, întrucât organisme oficiale ale Senatului l-au asigurat pe Diaconu că nu este incompatibil.[11]

La data de 28 august 2019 partidele ALDE și ProRomânia au format o alianță electorală pentru susținerea lui Mircea Diaconu, candidat independent, în alegerile prezidențiale din 10 noiembrie 2019.[12][13]

DistincțiiModificare

NoteModificare

  1. ^ http://www.europarl.europa.eu/meps/en/124805  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b „Mircea Diaconu”, Internet Movie Database, accesat în  
  3. ^ „Parlamentul European - Mircea Diaconu”. 
  4. ^ „Diaconu și-a examinat soția și a angajat-o cu 10”. Adevărul. . Accesat în . 
  5. ^ Popescu, Andrei-Luca (). „Anchetă extinsă în cazul lui Mircea Diaconu. Ministrul Culturii este acuzat de săvârșirea altor patru infracțiuni”. Gândul. Accesat în . 
  6. ^ Mircea Diaconu, de la actorie la literatură. Actorul va lansa la Gaudeamus primul său roman: "La noi, când vine iarna", 14 noiembrie 2013, Simona Chițan, Adevărul, accesat la 6 ianuarie 2014
  7. ^ Cf. Florin Mihai, Alianța Civică, nucleul "societății civile" din România, Jurnalul.ro, vizualizat la 24.03.2014
  8. ^ Pepine, Horațiu (). „Cazul senatorului Mircea Diaconu și sistemul de incompatibilități”. Deutsche Welle. Accesat în . 
  9. ^ „Instanța supremă: Mircea Diaconu este INCOMPATIBIL. Actorul PIERDE scaunul de ministru al Culturii”. Realitatea.net. . Accesat în . 
  10. ^ „Senatul a luat act, fără cvorum, de încetarea mandatului senatorului Mircea Diaconu”. Realitatea.net. . Accesat în . 
  11. ^ „Cazul Mircea Diaconu: Senatul ne aruncă în afara UE”. România liberă. . Accesat în . 
  12. ^ [1], qmagazine.ro, accesat la 29 octombrie 2019
  13. ^ [2] mediafax.ro, accesat la 29 octombrie 2019
  14. ^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 3, anexa 3, d) 6.

Legături externeModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Mircea Diaconu

Interviuri



Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Diaconu&oldid=14269596