Ion Agârbiceanu

Pentru fizicianul Ion I. Agârbiceanu, fiul lui Ion Agârbiceanu, vedeți Ion I. Agârbiceanu.

Date personale
Ion Agârbiceanu
Ion Agârbiceanu în 1962
Născut	12 septembrie 1882^[2]^[3] Cenade, Comitatul Alba de Jos, Austro-Ungaria^[1]
Decedat	28 mai 1963 (80 de ani)^[2]^[3] Cluj, România^[4]
Înmormântat	Cimitirul Hajongard din Cluj
Căsătorit cu	Maria Agârbiceanu
Copii	Ion I. Agârbiceanu Nicolae Agârbiceanu
Cetățenie	România
Religie	Biserica Română Unită cu Roma
Ocupație	scriitor jurnalist scriitor de literatură pentru copii[] poet politician preot[]
Limbi vorbite	limba română
Pseudonim	Alfius^[1], Potcoava^[1], Agarbi^[1], Octavian^[1]
Partid politic	Partidul Național Român din Ungaria și Transilvania, Partidul Poporului, Partidul Țărănesc, Partidul Național-Țărănesc, Partidul Național Agrar, Frontul Renașterii Naționale, Partidul Națiunii
Studii	Facultatea de Teologie a Universității din Budapesta, Facultatea de Litere a Universității din Budapesta
Pregătire	Liceul „Sfântul Vasile cel Mare” din Blaj
Activitatea literară
Limbi	limba română
Mișcare/curent literar	sămănătorism
Specie literară	roman
Note
Premii	Ordinul Muncii Ordinul Steaua Republicii Socialiste România
Semnătură

Modifică date / text

Ion Agârbiceanu (n. 12 septembrie 1882, Cenade, Comitatul Alba de Jos, Austro-Ungaria – d. 28 mai 1963, Cluj, România) a fost un scriitor, ziarist și prozator român, adept al sămănătorismului, parlamentar, academician, canonic și protopop unit al Clujului. A fost tatăl fizicianului Ion I. Agârbiceanu.

Biografie

Casa din Cluj în care a locuit și a lucrat Ion Agârbiceanu între 1924-1963

Statuia lui Ion Agârbiceanu din Cluj

A urmat studiile medii la Gimnaziul din Blaj (1892-1900), iar pe cele superioare la Facultatea de Teologie din Budapesta (1900-1904). Din 1901-1902 a început să colaboreze cu poezii la „Tribuna” din Sibiu, „Gazeta Transilvaniei” (Brașov), „Familia” (Oradea), „Drapelul” (Lugoj), „Cultura creștină (Blaj). În anul 1903 a început colaborarea la revista „Sămănătorul” cu Legendă în versuri. Între anii 1904-1905 a fost sub-prefect la internatul de băieți din Blaj.

În septembrie 1905 s-a înscris la Facultatea de Litere a Universității din Budapesta, secția de limbi clasice, română și istorie; audiază frecvent și activează la toate cursurile organizate de Societatea „Petru Maior”. Spre sfârșitul anului, revista Luceafărul îi tipărește primul său volum de schițe și povestiri intitulat De la țară.

În anul 1906, aflând despre vacantarea unei parohii de lângă Abrud, i-a scris prepozitului Ioan Micu Moldovan despre intenția sa de a „aplica”. După numirea sa ca preot paroh în Bucium-Șasa a renunțat la studiile de limbi clasice la Budapesta. A renovat casa parohială din Șasa, s-a mutat cu familia sa acolo, unde i s-a născut primul fiu, Ion I. Agârbiceanu.^[5] A rămas lângă Abrud din 1906 până în 1910, când a primit o parohie în Orlat, județul Sibiu (1910-1916). În timpul Primului Război Mondial a ajuns în Moldova, de unde a fost evacuat în Rusia, fiind pentru un timp preot militar în corpul voluntarilor ardeleni (1917-1918).

După 1918 a fost director al ziarului „Patria” din Cluj (1919-1927), apoi al ziarului „Tribuna” din Cluj (1938-1940).
A deținut mai multe funcții politice în Parlamentul României întregite (prima dată în 1919, apoi în 1922-1926), mai târziu a fost senator și vicepreședinte al Senatului.
A fost membru în Comitetul Executiv al Partidului Național Român din Transilvania (1919).
A fost preot și protopop în Cluj (din 1930), canonic al Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla (din 1931).
Pentru activitatea sa literară, ales membru corespondent (1912), apoi activ (1925) al Astrei, secretar general al secțiilor literare-științifice ale Astrei (1925 - 1940), cu un rol însemnat în Adunările generale anuale ale acesteia, fiind un timp redactor al revistei „Transilvania”.
A fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1919, apoi membru titular al aceleiași Academii în 1955 la Secția de științe istorice, știința limbii, literatură și artă.
A fost membru în Comitetul de conducere al Societății Scriitorilor, până la moarte a fost și președinte al Sindicatului presei române din Ardeal și Banat (începând cu 1921).
A primit premiul național pentru proză în 1927, Ordinul Muncii, pentru merite deosebite „în domeniul creației literare”, în 1954, Ordinul Steaua Republicii clasa I în 1962, a fost sărbătorit oficial cu ocazia a 80 ani de viață.
La 28 mai 1963 se stinge din viață la Clinica Medicală din Cluj, în urma unui infarct miocardic. Necrologul semnat de Academie și de Uniunea Scriitorilor evidențiază bogata și îndelungata sa activitate - peste șase decenii - pe tărâm literar. La mitingul de doliu, ținut la Cluj, la 31 mai, îi omagiază personalitatea Iorgu Iordan, Zaharia Stancu, Mihai Beniuc, Mircea Zaciu.

A fost înmormântat în cimitirul Hajongard din Cluj. Mormântul său a fost declarat monument istoric în anul 2012.

Opera literară

Volume publicate

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ion Agârbiceanu

De la țară, Budapesta,1905
În clasa cultă, Vălenii de Munte, 1909
Două iubiri , Vălenii de Munte, 1909
În întuneric, București 1910
Arhanghelii. Roman din viața românilor ardeleni, Sibiu, 1914 (apărut în foileton în 1913 în revista „Luceafărul”)
Luncușoara în Păresemi, București, 1920
Popa Man. Povestire după o legendă, București, 1920
Ceasuri de seară, București, 1921
Trăsurica verde, București, 1921
Chipuri de ceară, București, 1921
Spaima, Craiova, 1922
Dezamăgire, București, 1924
Legea trupului. Povestea unei vieți, București, 1926
Legea minții. Povestea altei vieți, București, 1927
Stana, Cluj, 1929
Biruința, București, 1930
Dolor. Zbuciumul lui Ilarie Bogdan, Craiova, 1930
Răbojul lui Sfântu Petru, București, 1934
Sectarii, București, 1938
Licean...odinioară, București, 1939
Amintirile, București, 1940
Jandarmul. O mare dramă în Maramureș, București, 1941
Domnișoara Ana, București, 1942
În pragul vieții, București, 1942
Vremuri și oameni. Lumea nouă, București, 1943
Vâltoarea, Sibiu, 1944
Din copilărie. Chipuri și povestiri, București, 1956
Din munți și din câmpii, București, 1957
File din cartea naturii, București, 1959
Faraonii, București, 1961
Strigoiul, București, 1968 (postum)
Din pragul marei treceri, Cluj, 1978 (postum)
Fața de lumină a creștinismului, Cluj-Napoca, Eikon, 2006.
Intâiul Drum
Nepoata lui moș Mitruț
Opere, studiu introductiv de Mircea Zaciu, vol. I-XVIII, București, 1962-2002

Note

^ ^a ^b ^c ^d ^e (PDF) http://www.bibliotecadeva.eu/periodice/romlit/1970/10/romania_literara_1970_10_40.pdf Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ ^a ^b „Ion Agârbiceanu”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 16 octombrie 2015
^ ^a ^b Ion Agârbiceanu, Internet Speculative Fiction Database, accesat în 9 octombrie 2017
^ „Ion Agârbiceanu”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 24 iunie 2015
^ La Bucium-Șasa, pe urmele lui Ion Agârbiceanu

Bibliografie

Mircea Zaciu, Ion Agârbiceanu, București, Editura Minerva, 1972
Mircea Zaciu, Ceasuri de seară cu Ion Agârbiceanu (mărturii, comentarii, arhivă), Cluj, Editura Dacia, 1982
Dimitrie Vatamaniuc, Ion Agârbiceanu. Biobliografie, București, Editura Enciclopedică, 1974
Dicționarul scriitorilor români, coordonatori Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, A-C, București, Editura Fundației Culturale Române, 1995
Dicționarul general al literaturii române, coordonator general Eugen Simion, A-B, București, Editura Univers Enciclopedic, 2004
Ion Agârbiceanu. Viața și opera (i)
Ion Agârbiceanu. Viața și opera (ii)
Gheorghe Perian, Scriitori care au fost, Cluj-Napoca, Editura Dacia XXI, 2011