Deschide meniul principal
Modest Isopescu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Frătăuții Vechi, Frătăuții Vechi, Suceava, România Modificați la Wikidata
Decedat (52 de ani) Modificați la Wikidata
Penitenciarul Aiud, România Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiboală de ficat[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1948-1952).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiepersonal militar[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Gradullocotenent-colonel  Modificați la Wikidata

Modest E. Isopescu (n. 30 noiembrie[1] 1895, comuna Frătăuții Vechi, Bucovina, astăzi în județul Suceava – d. 17 octombrie 1948, Aiud)[2] a fost un locotenent-colonel român de jandarmi, care a îndeplinit funcția de prefect al județului Golta din Transnistria. A fost condamnat la muncă silnică pe viață, fiind considerat criminal de război și a murit de cancer și abces al ficatului în Penitenciarul Aiud.

BiografieModificare

Isopescu a fost ofițer activ de jandarmi. El a făcut parte din batalionul care a intrat în Chișinău după eliberarea orașului în iulie 1941. La 15 august 1941, batalionul de jandarmi din care făcea parte a fost trimis la Balta pentru a stabili acolo un prim post de jandarmi. La sfârșitul lunii septembrie, Isopescu era la Golta, raportându-i guvernatorului Gheorghe Alexianu că 1.000 evrei basarabeni și bucovineni, din primul convoi care a ajuns pe malul Bugului, au fost uciși de germani la Pervomaisk (pe malul estic al râului) cu ajutorul ucrainenilor înarmați. [3]

El a fost numit prefect al județului Golta din Transnistria, unde a organizat lagăre de concentrare pentru evrei și țigani.

În legătură cu ocuparea Odesei în 1941, după o încercare nereușită a trupelor românești de evacuare a evreilor din oraș înspre zona ucraineană administrată de germani, Isopescu, care era comandant regional, este acuzat că ar fi ordonat omorârea prin înfometare a 14.000 de evrei care erau închiși în grajdurile de porci de la Akmecetka.[4]

A fost arestat în mai 1945 și judecat în procesul "criminalilor de război", alături de gen. Nicolae Macici, gen. Constantin Trestioreanu, Mihail Niculescu, Radu Ionescu, Eugen Bălăceanu, gen. Corneliu Calotescu (fost guvernator al Bucovinei), col. Stere Marinescu (fost șef de cabinet al guvernatorului Bucovinei), Gheorghe Zlătescu, Ion Georgescu (funcționar), Beniamin Finkelstein (informator evreu în lagărele din Transnistria), Sever Buradescu, Cristodor Popescu, Dumitru Cichir, Aristide Pădure (subprefect de Golta), Vasile Mănescu (pretorul raionului Domanevca din Transnistria), Avram Creștinu, Romulus Ambruș (comandantul jandarmeriei din județul Golta), slt. Florin Ghineraru (șef sector jandarmi în județul Balta din Transnistria), lt.col Ștefan Gavăț (jandarm), Alfred Wilentz, Serghie Cuveta, Dumitru Bulatu, Gh. Grigorescu, M. Dumitrescu, col. Nicolae Pătrășcoiu, Ștefan Solomon, Constantin Mihailiuc și Ion Haranga.

Colonelul Isopescu a fost condamnat la 22 mai 1945[2] la muncă silnică pe viață. A murit în timpul detenției, la penitenciarul Aiud, în 1948.[1]

NoteModificare

  1. ^ a b Cicerone Ionițoiu - "Victimele terorii comuniste. Arestați, torturați, întemnițați, uciși. Dicționar". Vol. 5, Ed. Mașina de scris, București, 2003, p. 203
  2. ^ a b MORȚII PENITENCIARULUI AIUD 1945-1965, Autori: Virgiliu Țârău, Ioan Ciupea, accesat la 11 aprilie 2015
  3. ^ Jean Ancel - Transnistria, vol. 1, Ed. Atlas, București, 1998, pp. 135–36.
  4. ^ Richard J. Evans,The Third Reich at War, 1939-1945, Penguin Books, Londra, 2008, p. 232,