Ion Georgescu

Ion Georgescu
Ion Georgescu (1).jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
București, Țara Românească Modificați la Wikidata
Decedat (42 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor
sculptor Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea Națională de Arte București  Modificați la Wikidata
PregătireKarl Storck,  Auguste Dumont[*][[Auguste Dumont (sculptor francez)|​]],  Eugène Delaplanche[*][[Eugène Delaplanche (sculptor francez)|​]],  Pierre Auguste Cot[*][[Pierre Auguste Cot (pictor francez)|​]]  Modificați la Wikidata
Profesor pentruDimitrie D. Mirea, Frederic Storck, Dumitru Pavelescu-Dimo, Ion Theodorescu-Sion, Constantin Brâncuși  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăneoclasicism, Societatea „Cercul artistic”  Modificați la Wikidata

Ion Georgescu (n. , București, Țara Românească – d. , București, România) a fost un sculptor, pictor și acuarelist român.

A studiat la Școala de arte frumoase din București, cu Karl Storck, apoi la Paris, unde a ținut o legătură strânsă cu intelectualii români progresiști. A fost și profesor la Școala de arte frumoase din București, unde i-a avut ca elevi pe Frederic Storck, Dimitrie D. Mirea, Dumitru Pavelescu-Dimo etc.

OperaModificare

În lucrările lui Georgescu se regăsește puternica sa formație clasică. Aceasta se observă din primele sale lucrări: „Izvorul” (1879), „Aruncătorul de lance” (1882, turnat în bronz, posibil cea mai importantă lucrare a sa).

Izvorul, o sculptură modelată din ghips patinat, a fost achiziționată de Pinacoteca Statului din București și lucrarea originală, semnată și datată lateral stânga pe plintă Georgesco 1879, a intrat în 1949 la Galeria Națională. Din dorința de a proteja sculptura realizată dintr-un material fragil, în 1961 muzeul a turnat după original o copie în bronz, la Combinatul Fondului Plastic din București.[1]

Viziunea sa realistă apare mai ales în seria de portrete dedicate unor personalități din cultura română:

Simțul monumentalității se regăsește în statui precum Gheorghe Lazăr (1886) sau Statuia lui Gheorghe Asachi din Iași (1887). A executat de asemenea statuile alegorice „Agricultura” și „Justiția”, care împodobesc fațada Băncii Naționale.[5]

Ion Georgescu s-a ocupat și de pictură și desen, lăsând o serie de remarcabile acuarele. A mai realizat busturile lui Matei Basarab, Vasile Lupu, I.C. Brătianu, C.A. Rosetti, monumente precum cel dedicat Domniței Bălașa (1883), creații precum „Răpirea Proserpinei”, „Endymion”.

Ion Georgescu a realizat mulajul basoreliefului aflat pe piatra tombală a lui Mihai Eminescu, din Cimitirul Bellu din București. Schițele originale ale monumentului i-au fost puse la dispoziție de André Lecomte du Noüy, care fusese desemnat inițial să edifice acest monument. Basorelieful reproduce chipul lui Eminescu, așa cum a fost inclus în tabloul ”Junimii”, iar mai târziu în primele ediții Maiorescu, de la editura Soccec. Mihai Tican Rumano a recuperat mai târziu mulajul din ghips, după care s-a turnat basorelieful de la Bellu, piesa aflându-se expusă la Muzeul de Artă Pastică din Câmpulung–Muscel.[3]

Monumentul funerar al generalului Alexandru Cernat înmormântat în Cimitirul Bellu, din București, fig. 34/7, este altă lucrare a lui Ion Georgescu.

IzvorulModificare

Aruncătorul de lanceModificare

Aruncătorul de lance / Endymion la vânătoare (1884/1886), bronz, 1.52m, de la Muzeul Național de Artă al României
Imagine publicată în Literatură și artă română
(aprilie 1899)
Aruncătorul de lance / Endymion la vânătoare (1884/1886), bronz, 1.52m, de la Muzeul Național de Artă al României

Copilă rugându-seModificare

Copilă rugându-se (1881), bronz, 88.5m, de la Muzeul Național de Artă al României

ExpozițiiModificare

 
Monumentul dedicat Generalului Alexandru Cernat, dezvelit în București în anul 1894, este creația sculptorului Ion Georgescu. Bustul cu o înălțime de 0,9 m este turnat în bronz, și îl înfățișează pe general în uniformă militară. Pe latura din față a piedestalului se află o placă din bronz bogat ornată cu elemente simbolice, constând din vulturi, arme și frunze de laur. Monumentul se află în curtea clădirii de pe strada Știrbei Vodă, unde a funcționat Comandamentul Armei Geniului, în prezent sediul Direcției Naționale Anticorupție (DNA).[6]. Monument istoric, cod LMI B-III-m-B-20056.
 
„Întristarea“ - Monumentul funerar al domniţei Bălaşa din Biserica Domnița Bălașa (1884)

Expoziții persoanle:

  • 1882 - Sala Stavropoleos (împreună cu G.D. Mirea), București;
  • 1956 - Expoziție retrospectivă, Muzeul Național de Artă al României, București.

Expoziții de grup:

  • 1879, 1880, 1882, 1883 - Salonul din Paris, Franța;
  • 1880 - Expoziția Societății „Concordia română”, București;
  • 1881, 1894, 1895, 1896, 1897, 1898 - Expoziția Artiștilor în Viață, București;
  • 1906 - Expoziția Generală Română, București;
  • 1928 - Expoziția retospectivă a artiștilor români pictori și sculptori din ultimii 50 de ani, Ateneul Român, București;
  • 1930 - Expoziția de artă românească, Haga, Olanda;
  • 1982 - Expoziția Între norma clasică și inspirația romantică, Muzeul Național de Artă al României, București.
Ion Georgescu - Sculptură reprezentativă - Portret de femeie, teracotă, de la Muzeul Național de Artă al României

Galerie de imaginiModificare

BibliografieModificare

  • Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
  • Saur, Saur Allegemaine Kunstlerlexikon. Die Bildenden Kunstler aller Zeiten un Volker, 51, K.G. Saur München-Leipzig, 2006.
  • Vlasiu, Ioana (coord.), Dicționarul sculptorilor din România. Secolele XIX-XX, vol. I, lit. A-G, Editura Academiei Române, București, 2011, pp. 228 - 230.
  • Ionescu, Grigore, București (ghid artistic și turistic), București, 1938.

Legături externeModificare

NoteModificare