Deschide meniul principal
Ion Georgescu
Ion Georgescu (1).jpg
ION GEORGESCU
Date personale
Născut1856
București, Țara Românească
Decedat1898 (42de ani)
București, România
Naționalitate România
Ocupațiepictor
sculptor[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticSculptură, Pictură, Acuarelist
StudiiȘcoala de arte frumoase din București, École des Beaux-Arts din Paris, Academia Julian
PregătireKarl Storck, Auguste-Alexandre Dumon, Eugène Delaplanche, Pierre-Auguste Cot
Profesor pentruFrederic Storck, Dimitrie D. Mirea, Dumitru Pavelescu-Dimo, Ion Theodorescu-Sion, Constantin Brâncuși
Mișcare artisticăSocietatea Cercul artistic
Monumentul dedicat Generalului Alexandru Cernat, dezvelit în București în anul 1894, este creația sculptorului Ion Georgescu. Bustul cu o înălțime de 0,9 m este turnat în bronz, și îl înfățișează pe general în uniformă militară. Pe latura din față a piedestalului se află o placă din bronz bogat ornată cu elemente simbolice, constând din vulturi, arme și frunze de laur. Monumentul se află în curtea clădirii de pe strada Știrbei Vodă, unde a funcționat Comandamentul Armei Geniului, în prezent sediul Direcției Naționale Anticorupție (DNA).[1]. Monument istoric, cod LMI B-III-m-B-20056.

Ion Georgescu (n. 1856, București - d. 1898, București) a fost un sculptor, pictor și acuarelist român.

A studiat la Școala de arte frumoase din București, cu Karl Storck, apoi la Paris, unde a ținut o legătură strânsă cu intelectualii români progresiști. A fost și profesor la Școala de arte frumoase din București, unde i-a avut ca elevi pe Frederic Storck, Dimitrie D. Mirea, Dumitru Pavelescu-Dimo etc.

OperaModificare

În lucrările lui Georgescu se regăsește puternica sa formație clasică. Aceasta se observă din primele sale lucrări: „Izvorul” (1879), „Aruncătorul de lance” (1882, turnat în bronz, posibil cea mai importantă lucrare a sa).

Izvorul, o sculptură modelată din ghips patinat, a fost achiziționată de Pinacoteca Statului din București și lucrarea originală, semnată și datată lateral stânga pe plintă Georgesco 1879, a intrat în 1949 la Galeria Națională. Din dorința de a proteja sculptura realizată dintr-un material fragil, în 1961 muzeul a turnat după original o copie în bronz, la Combinatul Fondului Plastic din București.[2]

Viziunea sa realistă apare mai ales în seria de portrete dedicate unor personalități din cultura română:

 
„Întristarea“ - Monumentul funerar al domniţei Bălaşa din Biserica Domnița Bălașa (1884)

Simțul monumentalității se regăsește în statui precum Gheorghe Lazăr (1886) sau Statuia lui Gheorghe Asachi din Iași (1887). A executat de asemenea statuile alegorice „Agricultura” și „Justiția”, care împodobesc fațada Băncii Naționale. Ion Georgescu s-a ocupat și de pictură și desen, lăsând o serie de remarcabile acuarele. A mai realizat busturile lui Matei Basarab, Vasile Lupu, I.C. Brătianu, C.A. Rosetti, monumente precum cel dedicat Domniței Bălașa (1883), creații precum „Răpirea Proserpinei”, „Endymion”.

Ion Georgescu a realizat mulajul basoreliefului aflat pe piatra tombală a lui Mihai Eminescu, din Cimitirul Bellu din București. Schițele originale ale monumentului i-au fost puse la dispoziție de André Lecomte du Noüy, care fusese desemnat inițial să edifice acest monument. Basorelieful reproduce chipul lui Eminescu, așa cum a fost inclus în tabloul ”Junimii”, iar mai târziu în primele ediții Maiorescu, de la editura Soccec. Mihai Tican Rumano a recuperat mai târziu mulajul din ghips, după care s-a turnat basorelieful de la Bellu, piesa aflându-se expusă la Muzeul de Artă Pastică din Câmpulung–Muscel.[4]

Monumentul funerar al generalului Alexandru Cernat înmormântat în Cimitirul Bellu, din București, fig. 34/7, este altă lucrare a lui Ion Georgescu.

ExpozițiiModificare

Expoziții persoanle:

  • 1882 - Sala Stavropoleos (împreună cu G.D. Mirea), București;
  • 1956 - Expoziție retrospectivă, Muzeul Național de Artă al României, București.

Expoziții de grup:

  • 1879, 1880, 1882, 1883 - Salonul din Paris, Franța;
  • 1880 - Expoziția Societății „Concordia română”, București;
  • 1881, 1894, 1895, 1896, 1897, 1898 - Expoziția Artiștilor în Viață, București;
  • 1906 - Expoziția Generală Română, București;
  • 1928 - Expoziția retospectivă a artiștilor români pictori și sculptori din ultimii 50 de ani, Ateneul Român, București;
  • 1930 - Expoziția de artă românească, Haga, Olanda;
  • 1982 - Expoziția Între norma clasică și inspirația romantică, Muzeul Național de Artă al României, București.

BibliografieModificare

  • Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
  • Saur, Saur Allegemaine Kunstlerlexikon. Die Bildenden Kunstler aller Zeiten un Volker, 51, K.G. Saur München-Leipzig, 2006.
  • Vlasiu, Ioana (coord.), Dicționarul sculptorilor din România. Secolele XIX-XX, vol. I, lit. A-G, Editura Academiei Române, București, 2011, pp. 228 - 230.
  • Ionescu, Grigore, București (ghid artistic și turistic), București, 1938.

Legături externeModificare

NoteModificare