Wikipedia

Oclanda, Soroca

sat din raionul Soroca, Republica Moldova
(Redirecționat de la Oclanda)
Oclanda
—  Sat  —
Oclanda se află în Moldova
Oclanda
Oclanda
Oclanda (Moldova)
Poziția geografică
Coordonate: 48°17′21″N 28°03′37″E ({{PAGENAME}}) / 48.2891666667°N 28.0602777778°E
Țară Republica Moldova
RaionSoroca
Prima atestare documentară1729[1][2]
Guvernare
 - PrimarVladislav Cebotari (PSRM[3], 2023)
Suprafață
 - Total28,88 km²
Altitudine123 m.d.m.
Populație (2014)[4]
 - Total505 locuitori
 - Densitate17,3 loc./km²
Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștalMD-3027
Prefix telefonic230
Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Oclanda este un sat din raionul Soroca, Republica Moldova, situat la distanța de 31 km de orașul Soroca și 190 km de capitala țării, mun. Chișinău. Satul este traversat de râulețul Murguleț care se revarsă în fluviu Nistru.

Etimologie

modificare

Cel mai probabil, denumirea satului provine de la cuvântul rusesc „ocladnye” [окладные] - cu referire la statutul țăranilor așezați pe această moșie care plăteau un anumit impozit numit oclad [оклад] (răspândit în stânga Nistrului).

Dar nu este exclus ca denumirea să fi luat naștere de la un nume de persoană – Oclea, Oclin, Oclindă, toate având la temelie un prenume străvechi - Oclan.

Geografie

modificare

Pe teritoriul comunei se extrage piatră de construcție.[5]

Sunt răspândite tipurile de sol: cenușiu tipic, cernoziom argiloiluvial, cernoziom levigat, cernoziom tipic, cernoziom carbonatic, rendzină carbonatică, aluvial molic, cernoziomoid tipic și cernoziomoid levigat.

Istorie

modificare

Prima atestare a satul Oclanda apare în felul următor:[6]

„Carte de la 130-131, din 1786, iunie 27, de la Divan, în pricina lui Ioan Buzne cu Timofti Blinarul, pentru părțile de moșii Crimenciucul, Oclanda, Balinții, de la ținutul Soroca, ce au cerut blănariul să aibă în părtășire ... 1). ispisoc de la Grigore Ghica Vodă, din 7237 <1729>.”

După încorporarea Moldovei dintre Prut și Nistru în Imperiul Rus, în moșia Oclanda se stabilesc familii de ruși și ucraineni.[7][8]

La mijlocul secolul XIX, în anii 1850-60 locuiai 281 oameni de etnie ucraineană.[9]

Istoria apartenenței statale  
  Moldova 1991–
  URSS 1944–1991
  România 1941–1944
  URSS 1940–1941
  România 1918–1940
  Republica Democratică Moldovenească 1917–1918
  Republica Rusă 1917
  Imperiul Rus 1812–1917
  Moldova 1729–1812

În 1859 în Oclanda erau 48 de gospodării, 144 bărbați, 141 femei, biserică ortodoxă, heleșteu.[10]

În 1870, numărul de case constituia 46 case (gospodării), populație – 157 bărbați și 157 femei, cai – 15 capete, vite cornute mari – 180 capete, ovine și caprine – 110 capete. Peste 5 ani, erau deja 57 case, 162 bărbați și 153 femei; cai – 50 capete, vite cornute mari – 65 capete, ovine și caprine – 230 capete.[11]

Zamfir Arbore, în Dicționarul Geografic din 1904, descrie satul Oclanda din județul So­roca, volostea Arionești, în felul următor: așezat în valea Havani, aproape de malul Nistrului. Lângă sat începe un mic val care merge până aproape de satul Balinți. Dealul dinspre sud are o înălțime de 69 stânjeni d-asupra nivelului mării. Are 72 case, cu o populațiune de 897 suflete; 1162 vite mari cornute, 48 cai, 210 oi.[12]

În anul 1909, în Oclanda erau 663 de locuitori, inclusiv 66 copii 8-11 ani.[13]

Anuarul Eparhiei Chișinăului și Hotinului din 1922 indică în Oclanda 563 gospodării de țărani ucraineni și români supuși Bisericii „Sfântul Ioan Teologul” din Cremenciug.[14]

Datele statistice din 1923 consemnează în Oclanda din județul Soroca, 180 clădiri, 265 bărbați, 289 femei, școală primară mixtă, poștă rurală și primărie.[15] În 1924, primar al satului era Beila Domente, notar - Mihail Vataman, preot paroh - Antohi Grigore. De asemenea, activau 2 băcănii și cârciumi (Nichiforov Tarasiuc, Teodorov Grigore), 1 moară cu abur, 1 fabrică de săpun (Moiseev Didac) și Cooperativa de consum „Oclanda”.[16]

La 14 iunie 1924 a fost aprobată Legea pentru unificarea administrativă a României, intrată în vigoare la 01.01.1925, conform căreia Oclanda este inclusă în comuna Iarova, plasa Bădiceni, județul Soroca.[17][18]




 

Limba maternă a populației, 1930

     Limba română (13,5%)

     Limba ucraineană (66,4%)

     Limba rusă (19,1%)

     Alte limbi (1%)

La recensământul general al populație din 1930, în satul Oclanda au fost numărați 925 de oameni, inclusiv: 126 români, 732 ruși, 59 ucraineni, 6 evrei și 1 rom. Din punct de vedere lingvistic, 126 persoane au indicat limba română, 177 pers. - limba rusă, 614 pers. - limba ucraineană, 6 pers. - limba idiș, 1 pers. - limba germană și 1 persoană - limba țigănească.[19]

În perioada interbelică activau 3 băcănii (Candel Ghidale, Hait Moșcu, Tarasiuc Toader) 2 cârciumi (Ignatiuc Grigorie, Ignatiuc Eftimie), 2 cizmari (Liahciuc Grigore, Usovschi Andrei), 2 fierari (Văcariu Gheorghe, Văcariu Ion), 1 frânghier (Rudac Leonte); 2 rotari (Ciubotaru Petre, Rudac Constantin) 1 sobar (Haraba Petre). Tribunalul se afla în Soroca, Judecătoria de Ocol - Visoca, primărie la Iarova, 1 școală primară.[20]

După implementarea reformei administrativă din anul 1929, satul rămâne în componența comunei Iarova din plasa Bădiceni, județul Soroca. Pe lângă Oclanda, în comună erau incluse satele Balinți, Cremenciuc, Iarova, Regele Decebal, Slobozia-Nouă, Tatărușii-Noui și Tatărușii-Vechi.[21]

În 1938, după instaurarea dictaturii regelui Carol al II-lea, se modifică organizarea administrativ-teritorială a țării și se înființează ținuturile. Satul Oclanda, asemenea întregului județ Soroca, este inclus în ținutul Prut.

În anul 1941, au fost deportați în regiunea Novosibirsk, Vacari Ion (n. 1882), fost membru al Partidului Național-Liberal, primar, împreună cu soția Eufrosinia (n. 1883) și fiica Ana (n. 1922).

Conform datelor din recensământul din 1941, în Oclanda (inclusiv Bujeni) locuiau 1.055 de oameni și au fost numărate 276 de case.[22]

Între 1941 și 1944, satul Oclanda făcea parte din comuna Iarova, alături de satele Balinți, Cremenciuc, Iarova, din plasa Soroca, județul Soroca.[23]

În 1945, au fost condamnate și represate, din motiv de „colaboraționism”, 4 persoane: Rudac Leontie (n. 1885), Rudac Safronie (n. 1907), Trelciuc Petru (n. 1892) și Vacari Nicolae (n. 1907).

În cadrul Operației Sud, au fost deportați Rudac Feodora A. (n. 1894) și fiica Rudac Pânzari Pelaghia (n. 1924), ginerele Pânzari Efim (n. 1914) și nepotul Pânzari Ștefan (n. 1942) din motiv că făceau parte din familia unui „colaboraționist” și Vacari Ion (n. 1881) cu soția Domnica (n. 1900) - în calitate de „chiaburi”. Toți au fost exilați în regiunea Kurgan din Siberia.[24]

În perioada sovietică, în Oclanda se afla sediul colhozului „Komsomoleț”. Produl intern brut în anul 1979 constituia 3,0 mln ruble, a fost comercializată producție agricolă în valoare de 3,97 mln ruble, inclusiv: culturi tehnice - 278,4 mii ruble, produse animaliere - 767 mii ruble, cerealiere - 247 mii ruble, fructe - 126 mii ruble. Venitul însuma 1,2 mln ruble. Colhozul depunea de 25 autocamioane.




 

Structura etnică a populației, 1989

     Moldoveni/români (35,9%)

     Ucraineni (63,7%)

     Ruși (0,2%)

     Alte etnii (0,2%)

La recensământul populației din anul 1989, în satul Oclanda au fost numărați 808 locuitori, inclusiv 290 moldoveni/români, 515 ucraineni, 2 ruși și 1 ucrainean.[25]

La finele perioadei sovietice, în Oclanda erau 373 case, dintre care 20 fără stăpân; 280 gospodării erau asigurate cu gaza lichefiat; existau 44 fântâni lungimea totală a conductelor de apă constituia 7 km, lungimea drumurilor – 8 km, inclusive acoperire rigidă – 6 km; 4 magazine, 1 unitate de prestare a serviciilor sociale, 1 frizerie, 1 baie socială, 1 punct felcerobstetrician, 1 grădiniță, 1 școală medie de cultură generală, 1 casă de cultură, 1 bibliotecă, 1 oficiu de telecomunicații.

Pe parcursul perioadei sovietice, Oclanda a făcut parte din comuna Iarova, raionul Zgurița,[26] apoi comuna Cremenciug, raionul Soroca.[27][28] În 1998 teritoriul Moldovei este divizat în județe formate prin comasarea a mai multor raioane, astfel Oclanda este inclus în județul Soroca.[29] În decembrie 2001 Parlamentul Republicii Moldova a aprobat Legea privind organizarea administrativ-teritorială în care, județele sunt desființate și satul Oclanda este individualizat ca comună aparte în raionul Soroca.[30]

Demografie

modificare

Conform datelor recensământului din 2014 în Oclanda au fost înregistrați 505 de locuitori, semnalându-se reducerea efectivului populației față de recensământul din 2004 de 1,8 ori.[31]

În structura pe sexe predomină femeile - 274 pers. urmate de bărbați - 231 pers.

Din punct de vedere a grupelor de vârstă, numărul persoanelor cu vârsta de sub 15 ani constituia 63 locuitori; 15-29 ani - 72 loc.: 30-49 ani - 130 loc., 50-64 ani - 126 loc.; 65-84 ani - 103 loc.; peste 85 ani - 11 loc.

Majoritatea locuitorilor aparțin cultului ortodox - 469 pers.; bisericii Creștine Evanghelic Baptistă - 14 pers.; biserici Adventiste de Ziua a șaptea - 11 pers., și 11 locuitori sunt adepții altor confesiuni, inclusiv penticostali, martori ai lui Iehova, musulmani.

Dinamica populației
An Populație
1855
281
1859
285
1870
314
1875
315
1909
663
1923
554
1930
925
1941
1,055
1989
808
2004
689
2014
505

Structura etno-lingvistică

modificare




 

Limba maternă a populației, 2014

     Limba română (33,9%)

     Limba ucraineană (59%)

     Limba rusă (6,7%)

     Alte limbi (0,4%)

Structura etnică a satului conform recensământului populației din 2004[32]:

Grup etnic Recensământ 2004 Recensământ 2014
Persoane, loc. Ponderea, % Persoane, loc. Ponderea, %
Ucraineni 429 62,26 231 45,74
Moldoveni/Români 235 34,11 253 50,9
Ruși 17 2,47 15 2,97
Bulgari 2 0,29
Găgăuzi 1 0,15
Alții 5 0,73 6 1,18
Total 689 100 505 100

La recensământul din 2014, în calitate de limbă maternă, 298 de locuitori au indicat limba ucraineană, 171 loc. - limba română și 34 loc. - limba rusă.

Limba vorbită de obicei printre membrii familiei sau prieteni numără 98 pers. vorbitori de română, 364 pers. - vorbitori de ucraineană; 42 pers. - vorbitori limba rusă.

Administrație și politică

modificare

Componența Consiliului local Oclanda (9 consilieri), ales la 5 noiembrie 2023,[33] este următoarea:

  Partid Consilieri Componență
  Partidul Socialiștilor din Republica Moldova 8                
  Candidat independent LIDIA VACARI 1                

Economie

modificare

Principala ocupație locuitorilor constituie agricultura. Una din cele mai mari întreprinderi este SRL „Oclanda-Agro”,[34] gestionată de Pavel Cebotari, la care activează 60 de angajați și deține o suprafață de peste 1000 de ha pe care cultivă cereale – grâu, orz, porumb, floarea-soarelui, rapiță, dar mai întreține și o livadă de mere cu o suprafață de 20 de ha.[35]

Educație

modificare

În 2015 gimnaziul a fost lichidat, iar cei 25 de elevi au fost transferați în gimnaziul din satul apropiat Cremenciug.[36]

În 2020 a fost înființată Școala primară-grădiniță Oclanda, destinată copiilor de vârstă preșcolară (3-7 ani) și școlari miсi (clasele I-IV), învățământul se efectuează în limba română.[37][38]

Cultură și religie

modificare

Biserica „Nașterea Maicii Domnului” a fost construită în 1992, hramul satului se sărbătorește pe 21 septembrie.

Infrastructură

modificare

Satul este alimentat cu apă potabilă centralizat.[5]

Referințe

modificare
  1. ^ Nicu, Vladimir. Localitățile Moldovei în documente și cărți vechi: Îndreptar bibliografic. Volumul 2: M-Z. Chișinău: Universitas, 1991, p. 88. ISBN 5-362-00842-0
  2. ^ Eremia, Anatol; Răileanu, Viorica. Localitățile Republicii Moldova. Ghid informativ documentar, istorico-geografic administrativ-teritorial, normativ-ortografic. Chișinău: „Litera AVN“ SRL, 2009, p. 167. ISBN 978-9975-74-064-7
  3. ^ „Alegerea Primarului Local. 05.11.2023. Circumscripția electorală sătească Oclanda”. Comisia Electorală Centrală. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ Rezultatele Recensămîntului Populației și al Locuințelor din 2014: „Caracteristici - Populație (populația pe comune, religie, cetățenie)” (XLS). Biroul Național de Statistică. . Accesat în . 
  5. ^ a b Strategia de dezvoltare socio-economică a raionului Soroca 2016 - 2022. Soroca: S.n., 2016, 123 p.
  6. ^ Codrescu, Theodor. Uricariul. Tomul al IV-lea. Iași: Tipografia Buciumului Românu, 1875, p. 264.
  7. ^ Constantinescu N. M. Soroca. Descriere istorică, geografică, economică, socială și culturală. Soroca: Tiparul D. Moldoveanu, 1943, p. 26,
  8. ^ Gaja V. et. al. Soroca – ținut la margine de Țară: Antologie de texte, poezii, esee, amintiri, note de călătorie. Soroca: CRDI „M. Sadoveanu”, 2014, p. 50.
  9. ^ Кабузан В. М. Народонаселение Бессарабской области и левобережных районов Приднестровья, конец XVIII-первая половина XIX в. Кишинев: Штиинца, 1974, c. 136.
  10. ^ Бессарабская область. Список населённых мест по сведениям 1859 года. Санкт-Петербург: Типография Карла Вульфа, 1861, c. 44.
  11. ^ Егуновым, Александр Н. Бессарабская губерния в 1870-1875 годах. Перечень населенных мест. Кишинев: Бессарабский статистический комитет, 1878, стр. 69.
  12. ^ Zamfir C. Arbore. Dicționarele geografice ale provinciilor române în afară de regat. Vol. 1: Dicționarul geografic al Basarabiei. Ediția I, văzut, îndreptat și aprobat de comitetul de redacție Grigore Tocilescu, Iannescu și Gion. București: Atelierele grafice I.V. Socecu, 1904.
  13. ^ Bulat, Nicolae. Județul Soroca: File de istorie. Chișinău: ARC, 2000, p. 180. ISBN 9975-61-139-7
  14. ^ Anuarul Eparhiei Chișinăului și Hotinului (Basarabia). Chișinău: Tipografie Eparhială, 1922, pp. 175.
  15. ^ Dicționarul statistic al Basarabiei. Chișinău: Tipografia societății anonime „Glasul Poporului”, 1923, pp. 496-497.
  16. ^ Anuarul „Socec” al României-Mari = "Socec" Annuary of the Great-Roumania. Volume II, (Provincia). București: Editura „Socec & Co.” Soc. Anon, pp. 222, 223.
  17. ^ Monitorul Oficial al României nr. 220 din 7 octombrie 1925.
  18. ^ Monitorul Oficial al României nr. 223 din 10 octombrie 1925.
  19. ^ Recensământul General al Populației României din 29 Decemvrie 1930. Vol. II: Neam, limbă maternă, religie. Partea 1:Neam, limbă maternă. București: 1938.
  20. ^ Anuarul României pentru comerț, industrie, meserii și agricultura. București: Rudolf Mosse S.A. 1928, p. 782, 183.
  21. ^ Tablou de regruparea comunelor rurale. Întocmit conform legii pentru modificarea unor dispozițiuni din legea pentru Organizarea administrațiunii locale (publicata in monitorul oficial nr. 161 din 15 iulie 1931). Cu un supliment de tablou de municipiile, comunele urbane reședință, nereședință și suburbane din întreaga țară. București: Imprimeria Centrală (Monitorul oficial și imprimeriile statului), 1931, p. 381.
  22. ^ Indicatorul localităților din România. Datele recensământului general din 6 aprilie 1941. București: Imprimeria Institutului Statistic, 1943, p. 581.
  23. ^ Ordonanța nr. 19. Buletinul provinciei Basarabia, nr. 2, 1 februarie 1942, p. 42.
  24. ^ Postică, Elena; et. al. Cartea Memoriei: Catalog al victimelor totalitarismului comunist. Volumul 3. Chișinău: Î.E.P. Știința, 2003. ISBN 9975–67–369–4
  25. ^ Итоги Всесоюзной переписи населения 1989 г. Государственный Комитет СССР по Статистике. Численность наличного и постоянного населения по каждому сельскому населенному пункту по Молдавской ССР. Таблица 2с. Москва: 1989, С. 55-60.
  26. ^ Молдавская ССР. Административно-территориальное деление на 1 января 1955. Кишинев: Государственное издательство Молдавии, pag. 38.
  27. ^ РССМ Молдовеняскэ. Орындуире административ-териториалэ ла дата де 1 априлие 1988. Кишинэу: Картя Молдовеняскэ. 1988. p. 71. ISBN 5-362-00294-5.
  28. ^ Legea nr. 306 din 07-12-1994 privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova. In: Monitorul Oficial, nr. 3-4 art. 40, 14-01-1995.
  29. ^ Legea nr. 191/1998 privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova. Monitorul Oficial, nr. 116 din 30.12.1998.
  30. ^ Legea nr. 764 cu privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova. Monitorul Oficial, nr. 16 art. 53, 29-01-2002.
  31. ^ Hachi M., et al. Situația geodemografică a localităților urbane și rurale din Regiunea de Dezvoltare Nord a Republicii Moldova. Chișinău: Institutul de Ecologie și Geografie, 2021 (Impressum SRL), p. 30 ISBN: 978-9975-62-442-8.
  32. ^ Recensământul populației din 2004. Caracteristici demografice, naționale, lingvistice, culturale statistica.md
  33. ^ „Alegerea Consiliului Local. 05.11.2023. Circumscripția electorală sătească Oclanda”. Comisia Electorală Centrală. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  34. ^ Vacarciuc, Mihaela. Analiza activității economico-financiare a întreprinderii agricole și rolul ei în dezvoltarea economiei naționale. In: Tezele celei de-a: 71-a conferință științifică a studenților, Ed. 71, 20 mai 2018, Chișinău. Chișinău: Universitatea Agrară, 2018, Ediția 71, T, pp. 86-87. ISBN 978-9975-64-283-5
  35. ^ Tatiana Caraman (). „Pavel Cebotari: Pe 60% din suprafețe am trecut la No-Till. Schimbările climaterice ne-au determinat”. AgrobiznesMD. Accesat în . 
  36. ^ Site-ul oficial al Gimnaziului Cremenciug, r-nul Soroca.
  37. ^ Dosar nr. 01-2D 3/21 "Cu privire la deschiderea Școlii рrimаrе grădiпiță îп s. Oclanda ". Raport de expertiză juridică nr. .0З-72/j din 27.05.2020.
  38. ^ Șterbate, Vadim. De ce este mai bine ca în satul Oclanda să se învețe în limba română? VIDEO. Observatorul de Nord, 27 ianuarie 2022.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Oclanda,_Soroca&oldid=16674436