Wikipedia

Oscar Späthe

sculptor român
(Redirecționat de la Oscar Spathe)
Oscar Späthe
Date personale
Născut1875[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat (69 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Buzău, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiesculptor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticsculptură  Modificați la Wikidata
StudiiAcademia de Arte Frumoase din München  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăacademism, Tinerimea artistică, Sindicatul Artelor Frumoase  Modificați la Wikidata
Opere importanteSfîntul Ioan Botezătorul, Sfîntă bizantină, Fiat lux, Florentina
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Oscar Späthe (grafiat și Spaethe) (n. 1875, București, România – d. , Buzău, România) a fost un sculptor român, membru fondator al societății Tinerimea artistică.

A studiat la Academia de arte frumoase din München[2], unde a debutat, în 1898, cu „Faun dansând”. Autor a numeroase portrete (printre care cel al lui Ștefan Luchian și al lui Alexandru Vlahuță), al câtorva monumente („Costache Negri”, la Galați, și „Mihai Viteazul”, la Călugăreni) și al mai multor sculpturi cu caracter alegoric și mitologic („Bacantă”, „Satir”, etc.). De formație și concepție academistă, arta sa se remarcă prin corectitudinea meșteșugului.

Oscar Spaethe a convins-o pe principesa Maria să accepte patronajul societății Tinerimea artistică, fiind cucerit, la rîndul său, de interesul prințesei pentru arta idealistă și mistică. De altfel, cîteva dintre operele sale cele mai reușite i-au fost comandate sau achiziționate de prințesă: Sfîntul Ioan Botezătorul, Sfîntă bizantină, Fiat lux, Florentina și bustul Prințesei Elisabeta.[3]

În 1932, prin scrisoarea înregistrată la Primărie la nr. 22777 din 25 octombrie, sculptorul Oscar Spaethe ofertează, la inițiativa primarului din Galați, Christache Teodoru, o machetă la scara 1/10 pentru un monument dedicat lui Alexandru Ioan Cuza. Monumentul se compunea „din figura în picioare a marelui Domn, așezată pe un soclu, și un basorelief reprezentând Unirea Principatelor”. Proiectul era gândit pentru Parcul Municipal. Deși oferta fusese acceptată, din păcate, ea a rămas numai la această fază. Lipsa fondurilor, ca și schimbarea în noiembrie 1933 a primarului Christache Teodoru, au împiedicat transpunerea ei la o altă scară și în material definitiv.[4]

Sculptorul Oscar Späthe a încetat din viață la 23 noiembrie 1944, la 69 de ani, într-un sat din județul Buzău unde se refugiase și el de bombardamentele care răvășeau Bucureștiul.[5][sursa nu confirmă]

Istorie insolită

modificare

În ziarul Rampa din 28 ianuarie 1929 a apărut un articol cu titlul Cu dl.Cincinat Pavelescu, despre el și despre alții, semnat de Romulus Dianu. În articol exista și următoarea relatare cu privire la sculptorul Oscar Späthe:

 
Dorobanț
 
Dorobanț
Cei prezenți la solemnitatea inaugurării monumentului poetului Mihail Eminescu de pe moșia Dumbrăveni a prințului Leon Ghica au rămas neplăcut surprinși de figura acestuia cu obrajii ciupiți ca de vărsat. Excepția o făceau doar invitații gazdei care cunoșteau cum de se realizase o atare bizară fizionomie. Ce se întâmplase? Sculptorul Oscar Spaethe se bucura în pragul secolului al XIX-lea de faima unui bun portretist, căci se număra printre puținii care reușeau să redea satisfăcător trăsăturile personajului cunoscut de el numai cu ajutorul fotografiilor. Aureolat de acest prestigiu, prințul Leon Ghica i-a comandat în 1899 un bust al lui Mihail Eminescu, pentru un monument ce urma să fie inaugurat la moșia lui din Dumbrăveni, județul Botoșani, cu prilejul comemorării a 10 ani de la moartea poetului. Pentru orientarea în redarea fizionomiei autorului Luceafărului i-a trimis sculptorului câteva fotografii ale unor unchi ai poetului cu care acesta semăna foarte mult. Sculptorul a lucrat cu sârg la portret, fără a mai face alte investigații documentare personale, dat fiind termenul scurt pentru predarea la timp a sculpturii. Cu o zi înainte de inaugurare s-a deplasat cu bustul la Dumbrăveni, pentru a-l monta personal pe soclu. Cei câțiva invitați care veniseră cu el de la București să asiste la inaugurare și gazdele au constatat cu stupoare când lucrarea a fost scoasă din lada în care era ambalată, ca Eminescu era redat cu o frumoasă și bogată barbă. La masa de seară, Oscar Spaethe află de la comesenii săi de gafa sa. Îngrozit de spectrul unei mari batjocuri la care va fi expus cert în curând, i-a părăsit imediat și înarmat cu un ciocan și o daltă, de la fierăria conacului, la lumina unui felinar, a dat jos barba, dar cioplind grabnic și nervos câteodată, dalta a pătruns mai adânc decât trebuia marmura. Așa s-au pricopsit botoșănenii cu o statuie a lui Eminescu pe care o priveau cam chiorâș[6].

Sculpturi

modificare
 
Bustul lui Barbu Știrbei
Se află în curtea Palatului Regal din București, care adăpostește, în prezent, Muzeul Național de Artă al României
  • Bustul poetului I.S. Nenițescu de la Tulcea, dezvelit în aprilie 1911, în grădina Carmen Sylva din fața Prefecturii. În timpul războiului din anii 1916-1918, pe timpul ocupației bulgaro-germane, monumentul dispărut.[7]
  • Statuia Regina Elisabeta a României, amplasată în curtea Castelului Peleș din Sinaia. Este realizată în bronz și o înfățișează pe regină șezând într-un fotoliu, lucrând la o dantelă și citind[8]. Statuia a fost dezvelită pe 26 septembrie 1933, după oficierea unui serviciu divin, și stropită cu agheasmă de patriarhul Miron Cristea[9].
  • Statuia Independenței din Adjud, realizată în 1916[10]
  • Bustul lui George Barițiu lucrare dezvelită la 13 octombrie 1912, în curtea școlii civile de fete a ASTREI[14]
 
Bustul lui Nicolae Filipescu expus în Palatul Cercului Militar Național
  • Statueta "Ciobănaș cu fluier (bronz) de află pe pianul compozitorului George Enescu din Palatul Cantacuzino[20]
  • Bustul lui Mihai Eminescu de la Dumbrăveni, județul Suceava. A fost realizat de sculptorul Oscar Spaethe și dezvelit în parcul conacului prințului Leon Ghika în anul 1902. Bustul era instalat „pe un postament de piatră în patru cornuri”, pe care era fixată o placă de bronz care avea înscrise versurile „Ne-nțeles rămâne gândul / Ce-ți străbate cânturile / Zboară numai, îngânându-l, / Valurile, vânturile”, a fost luat de pe soclu și ocrotit în perioada interbelică în casa unui gospodar, dar, după ce a fost reașezat la locul lui, a dispărut în primii ani ai regimului comunist.[23][24]
  • Monumentul Eroilor din Războiul de Independență din Craiova, ridicat în anul 1900, situat în curtea unei unități militare, fiind cunoscut și sub numele de „Monumentul dorobanțului”. Este compus dintr-un soclu de beton, de plan pătrat, în trei trepte, surmontat de un piedestal, pe care se sprijină statuia unui dorobanț în ținută de campanie[25]
  • Monumentul eroilor putneni din 1877 din Focșani[30], înscris în Lista monumentelor istorice 2004 cu codul LMI VN-III-m-B-06572 sub denumirea de Placă comemorativă Societatea Studenților municipiul Focșani, Str. Bolliac Cezar 15, 1921[31]
  • Bustul dr. Aristide Serfioti din Galați, monument istoric înscris în L.M. I. /2004 la pozitia 257, cu nr. de cod : GL-III-m-B-03139[32]. Bustul din bronz este așezat pe un soclu de piatră artificială, înalt de peste 3 m, în curtea Spitalului „Elena Doamna” (Municipal Nr. 1,strada Traian nr. 290), pe care doctorul Aristide Serfioti l-a administrat și condus mai mulți ani (pe atunci se numea Spitalul „Elena Doamna-Caritatea gălățeană”)[33].
  • Statueta ecvestră a lui Carol I, turnată în bronz, ca „dar jubiliar al cavaleriei“[34].
  • Monumentul lui Ion C. Brătianu din Galați a fost înălțat în 1926 în Piața „Sfinții Apostoli” (azi, cam pe lângă Liceul de Marină). Statuia, înaltă de 3,5 m, a fost turnată la Fabrica „V. V. Râșcanu” din București. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, statuia turnată în bronz a fost avariată, iar în 1947 regimul comunist venit la putere a dat-o jos de pe soclu. A fost adăpostită un timp în grajdul Primăriei, iar mai apoi în curtea Muzeului de Artă Vizuală. În 1992, Primăria Municipiului Galați a luat inițiativa reinstalării statuii în piața de pe Faleză.[35]

Note

modificare
  1. ^ a b RKDartists, accesat în  
  2. ^ de Bayerische Landesbibliothek Online - Matrikelbücher der Akademie der Bildenden Künste München, 1809-1920, registrat cu nr. 1237 ca Oskar Späthe din București, tatăl sculptor, religie evanghelică, la profesorul Eberle pe data de 5 aprilie 1894
  3. ^ Visuri și himere
  4. ^ „Monumentul domnitorului Al. I. Cuza”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Pierderi în oameni, pierderi în opere
  6. ^ D’ale cafenelei[nefuncțională]
  7. ^ Sculptura la Tulcea
  8. ^ Obiective turistice românești de prim rang: Castelul Peleș
  9. ^ „Castelul Peleș din Sinaia”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ „Adjud”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ „Grădina Cișmigiu”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ Statuia lui Ion Luca Caragiale[nefuncțională]
  13. ^ Despre cultura ramniceana (II)
  14. ^ George Baritiu
  15. ^ „Alexandru D. Moruzi (30 martie 1815, Constantinopol - 6 februarie 1878, Galați)”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ „Cimitirul Bellu, colectia de arta intinsa pe 30 de hectare”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  17. ^ Basorelief generalul Rașcu[nefuncțională]
  18. ^ Nicolae Filipescu Bust
  19. ^ Piața Sărindar (1). Cercul Militar
  20. ^ Palatul Cantacuzino
  21. ^ „Timișoara - Bustul lui Eremia Grigorescu”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  22. ^ Eremia-Teofil Grigorescu
  23. ^ Istoria se repetă. “Enigma” de la Dumbrăveni[nefuncțională]
  24. ^ „Mihai Eminescu în iconografia românilor” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  25. ^ Monumentul Eroilor din Războiul de Independență Craiova - Dolj[nefuncțională]
  26. ^ Crucea lui Mihai Viteazul
  27. ^ Mica evadare
  28. ^ Monumentul funerar Petre Liciu
  29. ^ Manastirea Sinaia - biserica cea mare
  30. ^ Focsani Vrancea[nefuncțională]
  31. ^ „Lista monumentelor istorice 2004 - Județul Vrancea” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  32. ^ „Bustul dr. Aristide Serfioti”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  33. ^ „Bust - Aristide Serfioti”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  34. ^ Dilema Veche, Nr. 292 / 17-23 septembrie 2009[nefuncțională – arhivă]
  35. ^ Statuia lui I. C. Brătianu
  36. ^ „Parcul Carol”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Bibliografie

modificare
  • Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Oscar_Späthe&oldid=16413686