Pasul Ciucea
Pasul Ciucea maghiară Király-hágó | |
Altitudine | 582 m |
---|---|
Munți | Plopiș & Munții Pădurea Craiului |
Coordonate | 46°58′09″N 22°40′26″E / 46.96924°N 22.67381°E |
Țară | România |
Văi | Crișul Repede Borod |
Ascensiune începând din | Cornițel Bucea |
Drum de acces | DN1 |
Perioadă de închidere | Deschis tot timpul anului |
Modifică date / text |
Pasul Ciucea sau Pasul Craiului (maghiară Király-hágó, germană Königssteig) este o trecătoare din Carpații Occidentali Românești[1] localizată la o altitudine de 582 m[2] și situată la limita dintre județele Bihor – aflat la vest și Cluj – situat la est. Este delimitat de Munții Pădurea Craiului – aflați la sud-vest și Munții Plopiș (Șes) – aflați la nord-est.[1]
Repere geografice
modificareTrecătoarea se află situată între localitățile Cornițel din județul Bihor – aflată la vest și Bucea din județul Cluj – aflată la est, unind văile Borodului și Crișului Repede.[3] La sud-vest de trecătoare se găsește dealul Craiului (614 m), iar la nord-est de aceasta vârful Măgura Mare (918 m).[3] Din punct de vedere al tipului geomorfologic, pasul este de captare.[4] Alte pasuri din apropiere sunt: Osteana la nord-est, Plopiș la nord-vest și Vârtop la sud.[1]
Actual în trecătoare se găsesc construite moteluri în stilul anilor 70, precum și cafenele pentru conducătorii auto.[5]
Rol
modificarePasul reprezintă un punct de trecere situat, între Depresiunea Vad-Borod,[3] și Depresiunea Ciucea-Negreni,[6], respectiv între Transilvania propriuzisă și Crișana.[5] Șoseaua care traversează pasul, DN1, face legatura între localitățiile Oradea și Cluj alături de magistrala CFR 300.[1]
În sens istoric și cultural, a reprezentat una dintre trecătorile majore prin care se realiza accesul în Transilvania medievală.[5] Timp de secole, a fost astfel cea mai folosită rută de trecere dintre Marea Câmpie Ungară și bazinul Transilvaniei [7] (provincie „de dincolo de Pasul Regelui”, a Imperiului Habsburgic).[8] Datorită faptului că primăvara Crișul Repede adesea inunda șoseaua situată de-a lungul văii, în anul 1780 a fost construit un nou drum care urca din Bucea. Împăratul Iosif al II-lea l-a traversat înainte de a prelua complet puterea în 1780, astfel că noua șosea a fost asociată cu numele său.[5]
Constituie în același timp o graniță dialectală în ce privește limba maghiară, separând populația care vorbește dialectul „de dincolo de Pasul Craiului" – altul decât dialectul secuiesc, ca urmare a conviețuirii prelungite cu etnicii români și a bilingvismului istoric.[9]
Oportunități turistice
modificareTrecătoarea în sine nu prea are calități potrivite care să merite o fotogrfie, în schimb din vârful muntelui se deschid perspective frumoase spre ținutul Bihorului și spre dealurile transilvănene.[5]
În apropiere există următoarele obiective:[10]
- Bisericile de lemn din Bezena, din Valea Crișului și Luncșoara, precum și biserica din zid din Vadu Crișului
- Cascada Boiului, Calcarele cu hippuriți din Valea Crișului, Locul fosilifer de la Cornițel, Peștera cu Apă din Valea Leșului, Valea Iadei cu Syringa josichaea, Peștera Bătrânului, Peștera Izbândiș
- Rezervațiile naturale Peștera Vântului, Peștera Unguru Mare, Defileul Crișului Repede (cu peșterile sale – printre care cea de la Vadu Crișului, cu Tăul fără fund, cu punctul de belvedere și cu Peretele zânelor).
- Castelul de vânătoare Zichy
-
Șoseaua spre Pasul Ciucea la începutul anilor 1940.
-
Spre Pasul Ciucea la începutul anilor 1940.
-
Perspectivă actuală
-
Regiunile etnografice româneşti din Transilvania
-
Regiunile etnografice maghiare din Transilvania
Note
modificare- ^ a b c d România – atlas rutier, Ed. Cartographia Ltd., Budapesta, 2008, ISBN 978-963-352-646-0
- ^ de De Birgitta Gabriela Hannover Moser; Siebenbürgen: Rund um Kronstadt, Schäßburg und Hermannstadt; Trescher Verlag; Berlin; 2015; ISBN-978-3-89794-314-8; p.22; accesat la 3 iunie 2018
- ^ a b c Bordea, Sever; Munții Pădurea Craiului. Colecția Munții noștri Nr. 19; Ed. pentru Turism; București; 1978; - împreună cu Harta; accesat la 05 iunie 2018
- ^ Geomorfologia României: reliefuri, tipuri, geneză, evoluție, regionare, Grigore Posea. Ediția a II-a – București, Editura Fundației România de Mâine, 2005, ISBN 973-725-213-6; p.88
- ^ a b c d e en Mallows, Lucy; Transylvania–The Bradt Travel Guide; The Globe Pequot Press; USA; 2008; ISBN 978-1-84162-230-9; pp. 3, 252-253; accesat la 05 iunie 2018
- ^ Csaba, Horváth; Studiul lacurilor de acumulare din bazinul superior al Crișului Repede; Casa Cărții de Știință; Cluj-Napoca; 2008; ISBN 978-973-133-419-6; p. 37; accesat la 05 iunie 2018
- ^ en Battishill Yolland, Arthur & ; Agorasztó, Tivadar & Fodor, Louis; View of Trianon's Hungary; „Turul” association; 1928; p. 283; accesat la 6 iunie 2018
- ^ en Karády, Viktor & Nagy, Péter Tibor; Educational Inequalities and Denominations, 1910, Volume 3 Database for Transylvania[nefuncțională]; John Wesley Publisher; Budapest; 2009; ISBN 978-963-9744-22-6; p. 10; accesat la 6 iunie 2018
- ^ Vilmos, Keszeg; Câmpia Transilvaniei[nefuncțională – arhivă]; 6 decembrie 2010; Enciclopedia Maghiară din România; accesat la 05 iunie 2018
- ^ Harta turistică a Județului Bihor; bihorinimagini.ro; accesat la 8 iunie 2018
Legături externe
modificare- Trasee turistice montane in Bihor; bihorinimagini.ro; accesat la 8 iunie 2018
Vezi și
modificare””