Scumpia, Fălești

sat din raionul Fălești, Republica Moldova
(Redirecționat de la Scumpia)
Scumpia
—  Sat-reședință  —
Cuib de cocostârci în localitate
Cuib de cocostârci în localitate
Scumpia se află în Moldova
Scumpia
Scumpia
Scumpia (Moldova)
Poziția geografică
Coordonate: 47°28′4″N 27°44′8″E ({{PAGENAME}}) / 47.46778°N 27.73556°E

ȚarăRepublica Moldova Republica Moldova
RaionFălești
ComunăScumpia
Atestare26 martie 1617

Suprafață
 - Total3,45 km²
Altitudine[1]62 m.d.m.

Populație (2004)
 - Total3,308 locuitori

Cod poștalMD-5949
Prefix telefonic259

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Scumpia este o localitate, centru de comună, în raionul Fălești, Republica Moldova. Se află la o distanță de 11 km de Fălești și 132 km de Chișinău.

IstorieModificare

Istoria apartenenței statale  
  Republica Moldova 1991–
  URSS 1944–1991
  Regatul României 1944–1991
  URSS 1940–1941
  Regatul României 1918–1940
  Imperiul Rus 1812–1918
  Moldova 1617–1812

Pe teritoriul comunei s-au păstrat 7 movile funerare, acestea fiind dovezi că materiale certe că aici au staționat în câteva rânduri cete de nomazi.[2]

Satul Scumpia este menționat documentar pentru prima dată într-un document emis la 26 martie 1617 de către domnitorul Radu Mihnea, prin care confirmă lui Enache postelnic satul Stolniceni cu cătunele sale, inclusiv Scumpia, cumpărate de la Pascalina, soția marelui logofăt Lupu Stroici, cu prețul de 450 galbeni ungurești:

„Io Radul Voevod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei. Am dat și am întărit credinciosului nostru boier, pan Enache postelnic, dreapta lui ocină și cumpărătură, satul anume Stolnicenii pe Gârla și cu loc de iaz la Gârlă și cu cătunele sale: Stroicenii și Vlașineasa și alt cătun, care se cheamă Scumpia, care este în ținutul Iași. Care acel sat Stolnicenii și cu cătunele sale mai sus scrise, i-a fost cumpărătură dela Păscălina, cneaghina lui Stroici logofăt și dela fiul ei, Ionașco, pentru patru sute și cincizeci ughi galbeni, din privilegiul de cumpărătură pe care l-a avut Stroici logofăt dela [loc liber] voevod.

...
Scris la Iași, în anul 7125 (1617) Martie 26
Marele logofăt a învățat
Eu, Ghianghea logofăt am iscălit

Nebojatco a scris”

[3]

În anul 1618, Radu Mihnea oferă scutiri de orice dări și prestații satului Scumpia din ținutul Iași, a lui Enache postelnicul, dar să plătească numai numai 100 taleri de argint pe an. Aceste privilegii sunt întărite și în actele semnate de domnitorii Gașpar Grațiani, în 1619, și Ștefan Tomșa al II-lea, în 1623.[4]

La începutul secolului XIX, după ce spațiu dintre râurile Prut și Nistru a fost anexată la Imperiul Rus, s-a efectuat o evaluare a patrimoniului bisericesc, stării economice și a populației de pe teritoriul revenit ei în urma tratatului de pace de la București din anul 1812 luna mai. Populația a fost evaluata în trei categorii: A- bogați; B- mijlocași și G- săraci.

În satul Scumpia, la categoria "A" au fost incluși: 2 preoți, 1 ponomar și 1 mazil; la categoria "G" au fost numărați: 84 gospodării, 7 vădane și 18 burlaci, în total 106 bărbați și 7 femei (enumerați erau numai partea bărbăteasca și femeile care trebuiau să plătească impozit)

Aici au fost incluse și cătunele din jur. În comparație cu satul vecin Sărata, cu 150 gospodarii, la acea vreme moșia s. Scumpia aparținea mănăstirii Sfântului Sava din Iași. Pământuri arabile, finețe și pășune erau în deajuns. Satul mai avea trei iazuri pentru adăpatul vitelor, cinci lanuri cu vița de vie și șase cu livezi țărănești.[5]

Biserica din satul Scumpia a fost construita in anul 1776, din lemn și având hramul "Marilor Mucenici voevozii Mihail și Gavril".

 
Stația feroviară Scumpia

La data de 21 decembrie 1775, la parohia Scumpia a fost hirotonit preotul blagocin Maxim, care a slujit și la biserica mai veche din sat.[6]

La începutul secolului XX ,Scumpia făcea parte din volostea Sculeni, ținutul Bălți. În 1904 erau 207 case, cu o populație de 1914 persoane; o biserică, cu hramul Sf. Mihail; școală elementară rusească. Țăranii au fost împroprietăriți pe pământul mănăstiresc și posedă 1422 desetine. Mănăstirea Sf. Mormânt avea aici 1963 desetine. împrejurul satului sunt vii și livezi cu pomi.[7]

Pentru participarea în Primul Război Mondial au fost încorporați în armata țaristă rusă 12 bărbați din Scumpia (Andrieș Gheorghe; Arghiri-Arhirov Vasile, Blișceac Ion; Gaftan Vasilie; Guluban-Buluban Gheorghe; Jdanov Andrei; Zazuleac-Lucic Nicolae; Cojocari-Buga Teodor; Chivriga-Cojocari-Fosa Mihail; Prodan-Ursachi Isidor; Prodan-Ursachi; Pasat Iustin)[8]

După unirea Basarabiei cu România, satul Scumpia făcea parte, din punct de vedre administrativ, din plasa Sculeni a județului Bălți.

În perioada sovietică în Scumpia se afla sediul colhozului „50 de ani ai lui Octombrie”. În 1974 producția globală a constituit 3,1 mln. ruble sovietice, producție realizată - 2,55 mln. ruble, inclusiv: culturi tehnice - 940, creșterea animalelor - 634, viticultura și pomicultura 294, cereale - 196, legumicultura - 117. Venitul net a constituit , în 1974, 884 mii ruble. Gospodăria dispunea de 49 tractoare, 18 autocamioane, 25 combine. Din instituțiile culturale în sat activa Casa de cultură cu sală de cinema cu ecran lat și două biblioteci. De asemenea, satul dispunea de o creșă. o grădiniță și o școală medie. În sistemul ocrotirii sănătății funcționa un spital, o policlinică și o farmacie. Domeniul serviciilor era reprezentat de un atelier de deservire socială, magazin, poștă.[9]

PopulațieModificare





 

Structura etnică a populației, 2004

     Români (99%)

     Alte etnii (1%)

Conform recensământului din anul 2004 populația este de 3.308 locuitori, inclusiv: 1600 de bărbați și 1708 de femei. Componența etnică a populației este următoarea: români - 3275 locuitori, ucraineni - 24 locuitori, ruși - 6 locuitori, un bulgar și 2 locuitori de alte naționalități.[10]Scumpia - evoluția demografică


Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia


EducațieModificare

În satul Scumpia funcționează Gimnaziul „Vasile Alecsandri” frecventat de peste 250 de elevi și predau 17 cadre didactice. Până în anul 2017 instituția de învățământ avea statutul de liceu teoretic.[11] Edificiul școli a fost construit 1971, proiect cu o capacitate de 624 de copii și dispune de săli de clasă, 1 cabinet de informatică, 1 cabinet de chimie, 1 cabinet de fizică, bibliotecă cu sală de lectură, sală de festivități, sala de sport, teren de sport, cabinet metodic.[12]

PersonalitățiModificare

Legături externeModificare

  Materiale media legate de Scumpia la Wikimedia Commons

ReferințeModificare

  1. ^ Scumpia [earthtools.org] (în mai multe limbi) 
  2. ^ Hâncu, Ion. Vetre strămoșești din Republica Moldova. Material arheologic informativ-didactic. -Chi.: Editura Știința, 2003. - 508 p. ISBN 9975-67-297-3
  3. ^ Roller, Mihail (red. resp.), et. al. (). Documente privind istoria României. Veacul XVII. A. MOLDOVA. Vol. IV (1616-1620). București: Editura Academiei Republicii Socialiste Române. p. 612. 
  4. ^ Bezviconi, G. (). Contribuțiila istoria relațiilor româno-ruse (din cele mai vechi tipuri până la mijlocul secolului al XIX-lea). București: Institutul de Studii Româno-Sovietic. p. 18. 
  5. ^ "Lucrările științifice ale Comisiei de Arhiva a Guberniei Basarabia" sub redacția președintelui de Comisie I. N. Halippa. Chișinău, 1907.
  6. ^ Lăcașuri sfinte din Basarabia. Ediția I. Chișinău: Editura Alfa și Omega, 2001
  7. ^ Zamfir Ralli-Arbore. Dicționarul geografic al Basarabaiei. Reeditare după ediția: București 1904. Editura Museum Chișinău, Fundația Culturală Română. 2001. 235 p.
  8. ^ Emilciuc, Andrei. Participanți la Primul Război Mondial din satul Scumpia, raionul Fălești. In: Reconstituiri istorice: Civilizație, valori, paradigme, personalități: In honorem academician Valeriu Pasat. 6 noiembrie 2018, Chișinău, 2018: 2018, pp. 39-45. ISBN 978-9975-3183-9-6.
  9. ^ „Scumpia”. Enciclopedia Sovietică Moldovenească. Vol. V. Chișinău: Redacția Principală a Enciclopediei Sovietice Moldovenești. pp. 170.
  10. ^ Recensămîntul populației: Vol. 1. Caracteristici demografice, naționale, lingvistice, culturale. – Ch.: Statistica, 2006 (F. E.-P. „Tipogr. Centrală”). – 492 p.: tab., diagr. – ISBN 978-9975-9786-4-4
  11. ^ Radu Alina, Stratan Maxim. Statistici: liceele din sate – dispar cu zecile pe an. Ziarul de Gardă, 30 septembrie 2017.
  12. ^ IP Gimnaziul „Vasile Alecsandri”, s.Scumpia, r. Fălești. Chișinău: SC „Dumit GRUP” SRL, 2019.
  13. ^ Anatol Moraru - Biblioteca Științifică a Universității de Stat
  14. ^ Prisacari, Viorel. Dr. hab. Grigore Friptuleac la 75 de ani Arhivat în , la Wayback Machine.. In: Revista de Știință, Inovare, Cultură și Artă „Akademos”. 2018, nr. 2(49), pp. 182-183. ISSN 1857-0461
  15. ^ Buga Oleg, doctor habilitat, profesor universitar. [CV]. Consiliul Național pentru Acreditare și Atestare din Republica Moldova. Data accesării 12.01.2023
  16. ^ Eșanu, Andrei; Eanu, Valentina. Academicianul Valeriu Pasat la vârsta afirmării. In: Reconstituiri istorice : Civilizație, valori, paradigme, personalități : In honorem academician Valeriu Pasat. 6 noiembrie 2018, Chișinău. CHIȘINĂU, 2018: 2018, pp. 13-29. ISBN 978-9975-3183-9-6