Sorin Cîmpeanu

inginer, profesor universitar și politician român, fost ministru al educației din România
(Redirecționat de la Sorin Mihai Cîmpeanu)
Sorin Cîmpeanu
Date personale
Nume la naștereSorin Mihai Cîmpeanu
Născut (56 de ani)[4] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Căsătorit cuCarmen Laura Cîmpeanu
Cetățenie România Modificați la Wikidata
OcupațiePolitician, profesor universitar
Limbi vorbitelimba română
limba franceză Modificați la Wikidata
Vicepreședinte în Senatul României Modificați la Wikidata
Deținător actual
Funcție asumată
Legislaturălegislatura 2020–2024
Ministru al educației Modificați la Wikidata
În funcție
 – [1][2][3]
GuvernGuvernul Florin Cîțu
Guvernul Nicolae Ciucă
Precedat deMonica Anisie
Succedat deLigia Deca
În funcție
 – 
GuvernGuvernul Ponta (4)
Precedat deRemus Pricopie
Succedat deAdrian Curaj
Senator al României Modificați la Wikidata
Deținător actual
Funcție asumată
CircumscripțiaBucurești
Legislaturălegislatura 2020–2024
Grup parlamentarPartidul Național Liberal
Deputat al României Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
CircumscripțiaBucurești
Legislaturălegislatura 2016–2020[*]
Grup parlamentarPartidul Alianța Liberalilor și Democraților
Prim-ministru al României Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deVictor Ponta
Succedat deDacian Cioloș
Rector în Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București Modificați la Wikidata
În funcție
martie 2012 – 

PremiiMeritul pentru Învățământ (2004)
Ordinul național „Steaua României” (2019)
Partid politicPNL (din ianuarie 2020)
PRO (–decembrie 2019)
ALDE (până în ) Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București
Prezență online

Sorin Mihai Cîmpeanu (n. , București, România) este un politician român, senator, fost ministrul al Educației în guvernele Florin Cîțu, Nicolae Ciucă și Victor Ponta și prim-ministru interimar pentru 12 zile în noiembrie 2015.[5][6]

Biografie

modificare

Educație

modificare

Cîmpeanu a absolvit Colegiul Național „Sf. Sava” din București în 1986, apoi Facultatea de Îmbunătățiri Funciare și Ingineria Mediului din cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară (USAMV) din București în 1991. În anul 2000 și-a susținut doctoratul în cadrul aceleiași facultăți.[7]

Activitate profesională

modificare

Cîmpeanu a fost inginer proiectant la Institutul de Studii și Proiectări pentru Îmbunătățiri Funciare din 1991 până în 1992 și coordonator al Centrului Experimental Periș-Ilfov, din cadrul USAMV între 1992 și 1999. După obținerea titlului de doctor în anul 2000, Cîmpeanu a devenit conferențiar în cadrul USAMV în anul 2001 și profesor în anul 2006.[8] A fost prodecan al Facultății de Îmbunătățiri Funciare și Ingineria Mediului din cadrul USAMV între 2004 și 2008, decan din 2008 până în 2012, ajungând, într-un final, rector în 2012. Această funcție o ocupă până în decembrie 2014.[8]

Cîmpeanu este, din 2012, membru corespondent al Academiei de Științe Tehnice din România, membru corespondent al Academiei de Științe Agricole și Silvice și secretar general al Consiliului Național de Atestarea Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, iar din 2013, președinte al Consiliul Național al Rectorilor din România.[9][10]Din 2017 Cîmpeanu este Președintele Agenției Universitare a Francofoniei, cea mai mare organizație academică la nivel mondial, reunind peste 1000 de universități din 120 țări. Din 2024 este membru in Biroul Adunarii Parlamentare a Francofoniei.

Activitate politică

modificare

Sorin Cîmpeanu a fost ministru al Educației în Guvernul Ponta (4) între 17 decembrie 2014 și 17 noiembrie 2015.[5] Ulterior, Cîmpeanu a obținut un mandat de deputat în circumscripția București din partea Partidului Alianța Liberalilor și Democraților (ALDE), în urma alegerilor parlamentare din 2016. În 2017 a părăsit ALDE și a co-fondat partidul Pro România împreună cu fostul prim-ministru, Victor Ponta.[5] În urma unor neînțelegeri cu acesta, în decembrie 2019 părăsește Pro România, iar în ianuarie 2020 se alătură Partidului Național Liberal.[6] Pe listele acestuia, obține un mandat de senator în circumscripția București la alegerile parlamentare din 2020 și este numit ministru al educației în Guvernul Florin Cîțu.[5]

Ministru al Educației în Guvernul Ponta

modificare

Sorin Cîmpeanu, susținut de Partidul Conservator, a fost numit ministru al Educației în Guvernul Ponta (4) la 17 decembrie 2014.[11] Acesta a devenit ministru al Educației după ce fostul președinte PC, Daniel Constantin, a renunțat la funcția de vicepremier și a cerut în schimb acest portofoliu, ocupat până atunci de Remus Pricopie, ministru susținut de PSD.[11] În timpul mandatului său, acesta a fost implicat în mai multe controverse legate de plagiatul tezelor de doctorat ale prim-ministrului Victor Ponta și ministrului Afacerilor Interne, Gabriel Oprea.[12][13]

Prim-ministru interimar

modificare

Pe 5 noiembrie 2015, Sorin Cîmpeanu a fost desemnat premier interimar de președintele Klaus Iohannis. Numirea lui a venit ca urmare a demisiei lui Victor Ponta după protestele de stradă care au urmat incendiul din clubul Colectiv.[14] Ulterior, pe 9 noiembrie, președintele a semnat decretul de numire a lui Cîmpeanu în funcțiile de viceprim-ministru și ministru de Interne interimar, după demisia lui Gabriel Oprea.[15]

Ministru al Educației în Guvernul Cîțu

modificare

În urma alegerilor parlamentare din 2020 și alcătuirii coaliției de guvernare, formată din PNL, Alianța USR-PLUS și UDMR, Cîmpeanu a fost desemnat ministru al educației în Guvernul Florin Cîțu, fiind a doua oară când ocupă această funcție.[16] Din cauza problemelor de integritate, numirea sa a fost contestată atât de societatea civilă,[17] cât și de către partenerii PNL în coaliția de guvernare.[6][18]

Controverse

modificare

Scandalul plagiatelor

modificare

La data de 29 decembrie 2014, la 12 zile după învestirea sa ca ministru al educației în Guvernul Victor Ponta (4), Cîmpeanu a inițiat controversata Ordonanță de urgență 94/2014, supranumită „ordonanța amnistierii plagiatorilor”.[19] Ordonanța ar fi permis oricui poseda o diplomă de studiu de la o unitate de învățământ din România să renunțe la ea prin cerere.[19] În contextul în care prim-ministrul de atunci, Victor Ponta, era acuzat de plagiat în teza sa de doctorat, ordonanța semnată de Cîmpeanu a fost privită ca o metodă de a-l ajuta pe Ponta să încheie subit scandalul plagiatului prin renunțarea la titlul de doctor.[19][20] Ulterior, parlamentul a votat în favoarea abrogării ordonanței 94/2014, aceasta nefiind publicată în Monitorul Oficial.[20]

În vara anului 2015, Gabriel Oprea, ministrul de interne din Guvernul Victor Ponta (4), a fost și el acuzat că ar fi plagiat părți din teza de doctorat.[21] Pe 8 iulie 2015, Consiliul de Etica al Ministerului Educației condus de Sorin Cîmpeanu, a emis un comunicat care infirma suspiciunea de plagiat, deși o comisie a Universității din București dovedise deja că Oprea copiase integral zeci de pagini din lucrare.[13][21] Lui Gabriel Oprea i-a fost retras titlul de doctor în 2016, după ce analiza efectuată de Consiliului Național de Atestarea Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare a stabilit că acesta a copiat integral mai multe secțiuni ale tezei din surse pe care nu le-a citat.[21]

În septembrie 2022 este acuzat că a preluat o serie de capitole scrise de alți autori pe care le-a republicat sub propriul nume.[22] Cîmpeanu a răspuns acestor acuzații susținând că acestea au ca scop blocarea adoptării legilor educației.[23]

Integritate

modificare

Cîmpeanu a fost acuzat de lipsă de integritate din cauza schimbării repetate a afilierii politice.[6] Cîmpeanu a fost inițial susținut de către Partidul Conservator, condus de către omul de afaceri și mogulul media, Dan Voiculescu.[5] Din 2015 până în 2017, Cîmpeanu a fost membru al partidului de centru-dreapta, ALDE, condus de către Călin Popescu-Tăriceanu, politician acuzat de corupție și urmărit penal în urma unei anchete DNA.[24] În 2017 fondează un partid de centru-stânga, PRO România Social Liberal, alături de Victor Ponta, alt politician cu probleme de integritate. În noiembrie 2019, în perioada în care era membru al Camerei Deputaților, Cîmpeanu a votat în favoarea învestirii Guvernului Ludovic Orban (2) și, la scurt timp, părăsește PRO România și se alătura Partidului Național Liberal.[25][26]

Premii și distincții

modificare

În anul 2002, a primit Premiul „In Hoc Signo Vinces”, acordat pentru activitatea de cercetare de către Consiliul Național al Cercetării Științifice.[27] Președinția României i-a oferit Medalia „Meritul pentru Învățământ” în anul 2004[28] și Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler în anul 2019.[6][29]

Sorin Cîmpeanu a primit titlul de doctor honoris causa din partea mai multor universități românești: Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași (2014), Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București (2015), Universitatea din Craiova (2017),[30] Academia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu (2018),[31] Universitatea „Ovidius” din Constanța (2018),[32] Academia de Studii Economice din București (2018),[33] și Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca (2018).[34]

La 18 iunie 2021 a fost decorat cu Ordinul Palmes académiques în grad de Comandor, decorația fiindu-i înmânată de către ambasadoarea Franței la București, Laurence Auer.[35]

  1. ^ Ministers of the Romanian Government (în engleză), accesat în  
  2. ^ https://www.g4media.ro/sorin-cimpeanu-anunta-ca-a-demisionat-din-functia-de-ministru-al-educatiei.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ Ministers of the Romanian Government (în engleză), accesat în  
  4. ^ https://www.agerpres.ro/flux-documentare/2015/11/05/sorin-cimpeanu-numit-premier-interimar-fisa-biografica-11-41-31  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ a b c d e „Cum explică șeful PNL numirea lui Sorin Cîmpeanu, fost aliat al lui Ponta, în Guvernul Cîțu”. 
  6. ^ a b c d e „Scheletele din dulapul lui Sorin Cîmpeanu, propunerea pentru Educație”. 
  7. ^ „BIOGRAFIE: Sorin Cîmpeanu, rector la Agronomie, vine la Ministerul Educației”. Mediafax. . 
  8. ^ a b Marina Bădulescu, ed. (). „Sorin Cîmpeanu, numit premier interimar - fișă biografică”. AGERPRES. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ Eliza Avram (). „Biografia lui Cîmpeanu: Șeful Consiliului Rectorilor, după Ecaterina Andronescu, a scris 11 cărți”. România liberă. 
  10. ^ „Consiliul Național al Rectorilor anunță că Sorin Cîmpeanu a fost ales președintele forului, pentru un nou mandat, iar Mihnea Costoiu – secretar general al CNR”. 
  11. ^ a b Roxana Garaiman, Mădălina Mihalache (). „Cine este Sorin Cîmpeanu, desemnat premier interimar: tehnocratul care a ajuns ministru al Educației cu ajutorul PC. „Este o misiune dificilă". Adevărul. 
  12. ^ „Guvernul modifica legea educatiei astfel incat doctorii sa poata renunta la titlul de doctor”. 
  13. ^ a b „Cum l-a albit Consiliul de Etica din subordinea Ministerului Educatiei pe Gabriel Oprea, in timp record. Care este verdictul la acuzatiile de plagiat”. 
  14. ^ en Kit Gillet (). „Outrage Ripples Through Romania After Government's Collapse”. The New York Times. 
  15. ^ „Sorin Cîmpeanu asigură interimatul la ministerul de Interne și ca vicepremier: Klaus Iohannis a semnat decretul prin care ia act de demisia lui Gabriel Oprea și îl desemnează ca interimar pe Cîmpeanu”. B1. . 
  16. ^ „Educația ajunge la Sorin Cîmpeanu. Venit în PNL din Pro România, de numele său se leagă scandaluri celebre de plagiat”. 
  17. ^ „Scrisoare a societății civile împotriva nominalizării lui Sorin Cîmpeanu la Educație”. 
  18. ^ „Cioloș: Am o nemulțumire privind prezența lui Sorin Cîmpeanu în Guvern”. 
  19. ^ a b c „Guvernul declanseaza amnistierea plagiatorilor: Cum explica noul ministru al Educatiei ca a modificat legea pentru un singur om si cum poate renunta un plagiator, gratis, la doctoratul facut pe banii statului”. 
  20. ^ a b Raluca Pantazi (). „Cine este Sorin Cimpeanu și cum a ajuns noul prim-ministru interimar. Cîmpeanu a inițiat Ordonanța care permitea amnistierea plagiatorilor”. HotNews.ro. 
  21. ^ a b c „Gabriel Oprea a pierdut procesul cu Ministerul Educației care i-a retras titlul de doctor pentru plagiat. „Voi declara recurs. Merg înainte cu Dumnezeu". 
  22. ^ „Cum legiferează Sorin Cîmpeanu în interes propriu: a plagiat în 2006, ca universitar, iar în 2022, ca ministru, încearcă să-și auto-amnistieze plagiatul”. pressone.ro. . Accesat în . 
  23. ^ „Prima reacție a lui Cîmpeanu, după acuzațiile de plagiat: Principalul obiectiv e blocarea legilor educației”. edupedu.ro. . Accesat în . 
  24. ^ „Senatul a respins solicitarea DNA de ridicare a imunității lui Tăriceanu”. 
  25. ^ „Sorin Cîmpeanu și Daniel Constantin (Pro România) confirmă că votează guvernul Orban. În total, 8 membri Pro România vor sfida ordinul de partid”. 
  26. ^ „Sorin Cîmpeanu și Daniel Constantin, fondatori ai partidului lui Ponta, funcții de conducere în PNL”. 
  27. ^ „Premiile CNCSIS 2002” (PDF). Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  28. ^ „Medalia „Meritul pentru Învățământ". Cancelaria Ordinelor. 
  29. ^ „Decrete de decorare semnate de Președintele României, domnul Klaus Iohannis - 29 noiembrie 2019”. 
  30. ^ „Sorin Cîmpeanu, Doctor Honoris Causa al Universității din Craiova”. Gazeta de Sud. . 
  31. ^ „Domnul prof. univ. dr. Sorin-Mihai Cîmpeanu, D.H.C. al Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu". Academia Forțelor Terestre „Nicolae Balcescu” din Sibiu. . 
  32. ^ „Zilele Universității „Ovidius" 2018”. Universitatea „Ovidius” din Constanța. . 
  33. ^ „Hotărârea nr. 11/09.02.2018 cu privire la aprobarea acordării titlului onorific de „Doctor Honoris Causa" domnului prof. univ. dr. Sorin Mihai Cîmpeanu” (PDF). Senatul Universitar. Academia de Studii Economice din București. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  34. ^ „Doctor Honoris Causa al USAMV Cluj, pentru fostul ministru al Educației, Sorin Cîmpeanu”. Radio România Cluj. . 
  35. ^ „Ministrul Educației - decorat cu ordinul "Palmes academiques", Agerpres, , arhivat din original la , accesat în