Teiul Verde, Hotin

Coordonate: 48°31′48″N 26°08′24″E ({{PAGENAME}}) / 48.53000°N 26.14000°E
Teiul Verde
Зелена Липа
— Sat —
Teiul Verde Teiul Verde (Regiunea Cernăuți) Poziția geografică
Teiul Verde Teiul Verde (Ucraina) Poziția geografică

Țară	Ucraina
Raion	Raionul Hotin
Regiune	Cernăuți
Raion	Raionul Nistru

KOATUU	7325086402
Atestare	1930

Altitudine	301 m.d.m.

Populație (2007)
- Total	423 locuitori

Fus orar	UTC+2
Cod poștal	60011
Prefix telefonic	3731

Prezență online

Modifică date / text

Teiul Verde, întâlnit și sub forma Zelena Lipa (în ucraineană Зелена Липа, transliterat: Zelena Lîpa, în rusă Зеленая Липа, transliterat: Zelenaia Lipa) este un sat în raionul Hotin din regiunea Cernăuți (Ucraina), depinzând administrativ de comuna Perebicăuți. Are 423 locuitori, preponderent ucraineni.

Satul este situat la o altitudine de 301 metri, pe malul râului Nistru, în partea de nord-vest a raionului Hotin.

Istorie

Localitatea Teiul Verde a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei.

Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 – 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, denumind ansamblul Basarabia (în 1813) și transformându-l într-o gubernie împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău^[1]).

La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Teiul Verde făcea parte din Ocolul Rașcovului a Ținutului Hotin ^[2].

După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Teiul Verde a făcut parte din componența României, în Plasa Clișcăuți a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ruși.

Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei părți. Astfel, la 2 august 1940, a fost înființată RSS Moldovenească, iar părțile de sud (județele românești Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Cernăuți, prin alipirea părții de nord a Bucovinei cu Ținutul Herța și cu cea mai mare parte a județului Hotin din Basarabia ^[3].

În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți.

Începând din anul 1991, satul Teiul Verde face parte din raionul Hotin al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, din cei 418 locuitori ai satului, 408 s-au declarat de etnie ucraineană și 10 de etnie rusă ^[4]. În prezent, satul are 423 locuitori, preponderent ucraineni.

Demografie

Componența lingvistică a localității Teiul Verde

Ucraineană (98,58%)

Rusă (1,18%)

Alte limbi (0,24%)

Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Teiul Verde era vorbitoare de ucraineană (98,58%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (1,18%).^[5]

1989: 418 (recensământ)

2007: 423 (estimare)

Note

^ Lucian Predescu - Enciclopedia României (Ed. Cugetarea – Georgescu Delafras, București, 1940), p. 563
^ „Viața Basarabiei nr. 3/martie 1933 - Regiunile naturale dintre Prut și Nistru (articol de T. Porucic)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 13 decembrie 2007. Accesat în 16 mai 2009.
^ Florin Constantiniu - O istorie sinceră a poporului român (Ed. Univers Enciclopedic, București, 2002), p.340-353
^ „Dr. Ion Popescu - Cap. II. Populația românofonă din Regiunea Cernăuți la sfârșitul perioadei sovietice (Nordul Bucovinei, nordul Basarabiei și Ținutul Herței)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 5 ianuarie 2012. Accesat în 6 mai 2009.
^ „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Cernăuți pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Arhivat din original la 6 octombrie 2015. Accesat în 25 august 2014.

Legături externe

Datele generale ale recensământului din 2001 Arhivat în 13 noiembrie 2007, la Wayback Machine.
Date detaliate privitoare la numărul românilor Arhivat în 22 martie 2008, la Wayback Machine.
Românii din Cernăuți

[1] Lucian Predescu - Enciclopedia României (Ed. Cugetarea – Georgescu Delafras, București, 1940), p. 563

[2] „Viața Basarabiei nr. 3/martie 1933 - Regiunile naturale dintre Prut și Nistru (articol de T. Porucic)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 13 decembrie 2007. Accesat în 16 mai 2009.

[3] Florin Constantiniu - O istorie sinceră a poporului român (Ed. Univers Enciclopedic, București, 2002), p.340-353

[4] „Dr. Ion Popescu - Cap. II. Populația românofonă din Regiunea Cernăuți la sfârșitul perioadei sovietice (Nordul Bucovinei, nordul Basarabiei și Ținutul Herței)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 5 ianuarie 2012. Accesat în 6 mai 2009.

[populatie_ucraina_2001-5] „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Cernăuți pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Arhivat din original la 6 octombrie 2015. Accesat în 25 august 2014.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]