Theodor Angheluță
| Theodor Angheluță | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | [1][2]  Adam, Galați, Galați, România[1] | ||
| Decedat | (82 de ani)[1][2] Cluj, România[1] | ||
| Înmormântat | Cimitirul Hajongard din Cluj[3] | ||
| Cetățenie |  România | ||
| Ocupație | matematician | ||
| Activitate | |||
| Alma mater | Universitatea din București[1] Universitatea din Paris[1] | ||
| Organizație | Universitatea Babeș-Bolyai[1] Universitatea din București[1] | ||
| |||
 Membru al Academiei de Științe din România | |||
Modifică date / text  | |||
_matematician.jpg)
Theodor Angheluță (n. 29 aprilie 1882, Adam, Galați – d. 30 mai 1964, Cluj-Napoca) a fost un matematician și profesor universitar român, membru de onoare al Academiei Române. A fost profesor la Universitatea din Cluj. Autor al unor importante lucrări privind teoria ecuațiilor integrale lineare și a ecuațiilor funcționale. Este cunoscut și prin cercetările sale asupra limitării modulelor rădăcinilor ecuațiilor algebrice.
Biografie
modificareS-a născut în satul Adam, Galați, ca fiu al unui țăran. A efectuat studiile secundare la Bârlad, iar în perioada 1902 - 1905 urmează Facultatea de Științe din cadrul Universității din București. În perioada 1909 - 1914 se specializează la Sorbona (unde îl are ca profesor pe Émile Picard) și își ia doctoratul la București în 1923, cu teza O clasă generală de polinoame trigonometrice și aproximațiunea cu care ele reprezintă o funcțiune continuă.
În același an, 1923, în care intră ca profesor titular la cursul de algebră superioară la Universitatea din Cluj, funcție pe care o deține până la pensionare.
În 1948 este ales membru de onoare al Academiei Române.
A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 7 iunie 1943[4].
În 1963 primește titlul de Om de știință emerit.
Contribuții
modificareTheodor Angheluță are contribuții de seamă în domeniul teoriei funcțiilor, al ecuațiilor diferențiale și integrale, al ecuațiilor funcționale și algebrice. Un tip de ecuații funcționale îi poartă numele: "Ecuații funcționale Angheluță". De asemenea, are contribuții în teoria seriilor trigonometrice.
Decorații
modificare- Semnul Onorific „Răsplata Muncii pentru 25 ani în Serviciul Statului” (13 octombrie 1941)[5]
Scrieri
modificareTheodor Angheluță a scris peste 90 de lucrări originale, dintre care:
- 1940: Curs de algebră superioară (în două volume)
- 1926: Curs de mecanică rațională
- 1927: Aplicații de mecanică
- 1940: Curs de teoria funcțiilor de o variabilă complexă
- 1945: Funcții analitice.
Lucrările lui Angheluță au fost publicate sub titlul Opera matematică de către profesorul Dumitru Ionescu (Editura Academiei Române, 1970).
Bibliografie
modificare- Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962 - 1964
Legături externe
modificareReferințe
modificare- ^ a b c d e f g h MacTutor History of Mathematics archive
- ^ a b MacTutor History of Mathematics archive, accesat în
- ^ , Wikipedia în română https://ro.wikipedia.org/wiki/Cimitirul_Hajongard_din_Cluj-Napoca Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ „Lista membrilor Academiei de Științe din România (ASR) (1936-1948) p.1” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Decretul Regal nr. 2.854 din 13 octombrie 1941 pentru acordări de semn onorific „Răsplata Muncii”, pentru 25 ani în serviciul Statului, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 305 din 24 decembrie 1941, partea I-a, p. 8.020.
 | Acest articol biografic despre un matematician român este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |