Valea Uzului, Harghita

Acest articol se referă la un sat din județul Harghita. Pentru un sat desființat, în prezent aflat sub apele lacului Poiana Uzului din fosta comună Dărmănești din județul Bacău, vedeți Poiana Uzului, Bacău.

Valea Uzului (în maghiară Úzvölgye) este un sat în comuna Sânmartin din județul Harghita, Transilvania, România. Satul se află între Munții Ciucului la nord și Munții Nemira și Bodoc la sud, pe valea râului Uz, la granița cu județul Bacău.

Coordonate: 46°20′35″N 26°15′10″E ({{PAGENAME}}) / 46.34306°N 26.25278°E
Valea Uzului
Úzvölgye
— sat —
Satul văzut de pe amplasamentul fostei fabrici de cherestea.
Valea Uzului Valea Uzului (România) Localizarea satului pe harta României
Valea Uzului Valea Uzului (Județul Harghita) Localizarea satului pe harta județului Harghita

Țară	România
Județ	Harghita
Comună	Sânmartin

SIRUTA	85831

Altitudine	644 m.d.m.

Populație (2011)
- Total	3 locuitori

Fus orar	EET (+2)
- Ora de vară (DST)	EEST (+3)
Cod poștal	537282

Prezență online
GeoNames

Valea Uzului pe Harta Iosefină a Transilvaniei (1869–1887), aproape de granița cu România Valea Uzului pe Harta Iosefină a Transilvaniei (1869–1887), aproape de granița cu România
Modifică date / text

Se află la o distanță de 33 km față de Sânmartin, Harghita și la 25 km de Dărmănești.^[1]

Toponimul Uz, care desemnează satul ardelean, râul^[2]^[3] și satul Poiana Uzului, Bacău,^[4] amintește de trecerea uzilor în aceste zone, alături și de toponimul Oituz.^[2]^[3]

În teritoriul satului a existat o fabrică de cherestea^[5] construită în anii 1920 de către Siegfried și Arthur Rosenberg, unchi ai Verei Atkins, care își aveau și reședința aici alături de fiii lor. Aceștia au construit și calea ferată forestieră Dărmănești–Valea Uzului.^[6] În 1939 fabrica a fost deținută de societatea Compagnie Européenne des Bois.^[7] În urma trecerii satului la Regatul Ungariei, compania familiei a fost confiscată și trecută în proprietatea statului ungar ca Úzvölgye Faipar Rt.^[6] În anul 1942, Armata Ungară a construit cazărmi de grăniceri, ce au fost ulterior cedate spre utilizare județului Bacău, înființându-se o tabără de pionieri. În prezent, clădirile sunt abandonate.^[8]

Satul nu este electrificat.^[8]

Monumente comemorative

Cimitirul eroilor în 2020

Crucea comemorativă a accidentului din 1988

Cimitirul Eroilor

Aici există un cimitir al soldaților căzuți în Primul Război Mondial și Al Doilea Război Mondial.^[9]

Articol principal: Cimitirul Eroilor din Valea Uzului.

Vezi și: Disputele cu privire la cimitirul militar din Valea Uzului.

Monumentul accidentului din 1988

Mai sus de tabara școlară după un pod, se află o cruce comemorativă^[10] a unui accident tragic din 21 august 1988. În acest eveniment, un camion cu remorcă ce transporta 63 de oameni, plecați la recoltatul cartofilor, în timp ce se deplasa spre județul Harghita s-a prăbușit în râul Uz, ca urmare a surpării malului acestuia. În accident au murit 27 de persoane, în majoritate copii, din județul Bacău, 19 fiind din Faraoani, 4 din Valea Mare și 4 din Orbeni.^[11]

Istoria apartenenței statale

România 1944–

Regatul Ungariei 1940–1944

România 1918–1940

Republica Democrată Ungară 1918

Austro-Ungaria 1867–1918

Imperiul Austriac 1804–1867

Monarhia Habsburgică 1711–1804
Principatul Transilvaniei 1570–1711
Regatul Ungariei Răsăritene 1526–1570

Regatul Ungariei[*] –1526

Note

^ „Nou scandal româno-maghiar pe un cimitir militar”. flux24.ro. 30 aprilie 2019. Accesat în 27 septembrie 2020.
^ ^a ^b Ioan Ferenț, „Cumanii și episcopia lor”, Tipografia seminarului teologic greco-catolic, Blaj, 1931, p. 4
^ ^a ^b C. Necșulescu, „Năvălirea uzilor prin Țările Române în Imperiul Bizantin”, în Revista istorică română, nr. 9, București, 1939, p. 204
^ M. Sâmpetru, „Înmormîntări pecenege din Cîmpia Dunării”, în Studii și Cercetări de Istorie Veche și Arheologie, nr. 3, tomul 24, Academia de Științe Sociale și Politice a Republicii Socialiste România, Editura Republicii Socialiste România, București, 1973, p. 452
^ Analele științifice. Serie nouă. Științe naturale-geografie, Secțiunea II, Volumele 10 – 12, Partea 2, Universitatea Al. I. Cuza din Iași, 1964, p. 167
^ ^a ^b Helm Sarah, „Secretele Verei Atkins. Povestea unei românce spion în al Doilea Război Mondial”, Litera Media Group, 2016, f.p.
^ „The Timber Trades Directory”, Timber Trades Journal Office, London, 1939, p. 590
^ ^a ^b „Cimitirul militar din Valea Uzului - Graniță de județ disputată, istoria pusă la îndoială - SINTEZĂ”. Agenția de presă MTI, hirado.hu. 20 mai 2019. Accesat în 20 septembrie 2020.
^ Oficiul Național pentru Cultul Eroilor; Documentar - Referitor la situația Cimitirului Eroilor Valea Uzului; accesat la 13 iunie 2019
^ Mateescu, Iulia; TRAGEDIA rutieră din România ținută ascunsă de comuniști. CATASTROFA NECUNOSCUTĂ de pe Valea Uzului Arhivat în 4 mai 2019, la Wayback Machine.; Evenimentul Zilei, 17 septembrie 2013; accesat la 4 mai 2019
^ Cadar, Cornel; La 30 de ani: Accidentul de pe Valea Uzului; Viața Diecezei, august 2018; accesat la 4 mai 2019

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Valea Uzului

Filip, Olimpia; Valea parasită a Uzului; Înainte, Ediție de Bacău, 29 noimebrie 2009

Vezi și

[1] „Nou scandal româno-maghiar pe un cimitir militar”. flux24.ro. 30 aprilie 2019. Accesat în 27 septembrie 2020.

[:1-2] Ioan Ferenț, „Cumanii și episcopia lor”, Tipografia seminarului teologic greco-catolic, Blaj, 1931, p. 4

[:2-3] C. Necșulescu, „Năvălirea uzilor prin Țările Române în Imperiul Bizantin”, în Revista istorică română, nr. 9, București, 1939, p. 204

[4] M. Sâmpetru, „Înmormîntări pecenege din Cîmpia Dunării”, în Studii și Cercetări de Istorie Veche și Arheologie, nr. 3, tomul 24, Academia de Științe Sociale și Politice a Republicii Socialiste România, Editura Republicii Socialiste România, București, 1973, p. 452

[5] Analele științifice. Serie nouă. Științe naturale-geografie, Secțiunea II, Volumele 10 – 12, Partea 2, Universitatea Al. I. Cuza din Iași, 1964, p. 167

[:3-6] Helm Sarah, „Secretele Verei Atkins. Povestea unei românce spion în al Doilea Război Mondial”, Litera Media Group, 2016, f.p.

[7] „The Timber Trades Directory”, Timber Trades Journal Office, London, 1939, p. 590

[:0-8] „Cimitirul militar din Valea Uzului - Graniță de județ disputată, istoria pusă la îndoială - SINTEZĂ”. Agenția de presă MTI, hirado.hu. 20 mai 2019. Accesat în 20 septembrie 2020.

[oncedocumentar-9] Oficiul Național pentru Cultul Eroilor; Documentar - Referitor la situația Cimitirului Eroilor Valea Uzului; accesat la 13 iunie 2019

[10] Mateescu, Iulia; TRAGEDIA rutieră din România ținută ascunsă de comuniști. CATASTROFA NECUNOSCUTĂ de pe Valea Uzului Arhivat în 4 mai 2019, la Wayback Machine.; Evenimentul Zilei, 17 septembrie 2013; accesat la 4 mai 2019

[11] Cadar, Cornel; La 30 de ani: Accidentul de pe Valea Uzului; Viața Diecezei, august 2018; accesat la 4 mai 2019

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]