Vasileuți, Secureni
| Vasileuți | |
| Василівка | |
| — Sat — | |
  Vasileuți Vasileuți (Regiunea Cernăuți) | |
 Vasileuți Vasileuți (Ucraina) | |
| Coordonate: 48°31′12″N 27°28′12″E / 48.52000°N 27.47000°E | |
|---|---|
| Țară |  Ucraina |
| Raion |  Raionul Secureni |
| Regiune |  Cernăuți |
| Raion | Raionul Nistru |
| KOATUU | 7324081501 |
| Atestare | 1447 |
| Altitudine | 77 m.d.m. |
| Populație (2007) | |
| - Total | 1.372 locuitori |
| Fus orar | UTC+2 |
| Cod poștal | 60232 |
| Prefix telefonic | 3739 |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Vasileuți, întâlnit și sub forma Vasilivca (în ucraineană Василівка, transliterat: Vasîlivka) este un sat reședință de comună în raionul Secureni din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are 1,372 locuitori, preponderent ucraineni.
Satul este situat la o altitudine de 77 metri, în partea de est a raionului Secureni, pe malul drept al râului Nistru. De această comună depinde administrativ satul Respopini.
Istorie modificare
Localitatea Vasileuți a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei, numindu-se inițial Vasâlău. Prima atestare documentară a satului are loc în anul 1447.
În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, moșia satului s-a aflat în proprietatea familiei lui Ion Neculce, cronicarul moldovean. Vistierul Neculce, tatăl cronicarului, s-a căsătorit în anul 1670 cu Catrina, fiica boierului Iordache Cantacuzino, unul dintre cei mai bogați boieri din Moldova secolului al XVII-lea. Ca zestre de nuntă, Catrina a primit 21 moșii, printre care și câteva sate din nordul Moldovei (Boian, Cernăuca, Valeva, Chisălău, Pohorlăuți, Prelipcea, Bocicăuți, Grozinți, Vasileuți, a patra parte din satul Lehăcenii Teutului) [1]. În anul 1702, vel aga Ion Neculce împarte moștenirea de la mama sa cu surorile sale, moșia Vasileuți trecând astfel la una dintre surorile lui Neculce [2].
După 1711, a fost ocupată de turci, devenind parte din raiaua Hotinului a Imperiului Otoman.
Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 – 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, denumind ansamblul Basarabia (în 1813) și transformându-l într-o gubernie împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău[3]).
La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Vasileuți (denumirea rusificată a satului Vasâlău) făcea parte din Ocolul Nistrului de jos a Ținutului Hotin [4].
După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Vasileuți a făcut parte din componența României, în Plasa Secureni a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni.
Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei părți. Astfel, la 2 august 1940, a fost înființată RSS Moldovenească, iar părțile de sud (județele românești Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Cernăuți, prin alipirea părții de nord a Bucovinei cu Ținutul Herța și cu cea mai mare parte a județului Hotin din Basarabia [5].
În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți.
Începând din anul 1991, satul Vasileuți face parte din raionul Secureni al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 5 (0+5), reprezentând 0,39% din populație [6]. În prezent, satul are 1.372 locuitori, preponderent ucraineni.
Demografie modificare
Componența lingvistică a localității Vasileuți
Ucraineană (99,27%)
Alte limbi (0,72%)
Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Vasileuți era vorbitoare de ucraineană (99,27%), existând în minoritate și vorbitori de alte limbi.[7]
- 1930: 1.433 (recensământ)[8]
- 1989: 1.280 (recensământ)
- 2007: 1.372 (estimare)
Note modificare
- ^ Boianul lui Neculce[nefuncțională]
- ^ Județul Cernăuți
- ^ Lucian Predescu - Enciclopedia României (Ed. Cugetarea – Georgescu Delafras, București, 1940), p. 563
- ^ „Viața Basarabiei nr. 3/martie 1933 - Regiunile naturale dintre Prut și Nistru (articol de T. Porucic)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Florin Constantiniu - O istorie sinceră a poporului român (Ed. Univers Enciclopedic, București, 2002), p.340-353
- ^ Dr. Ion Popescu - Cap. II. Populația românofonă din Regiunea Cernăuți la sfârșitul perioadei sovietice (Nordul Bucovinei, nordul Basarabiei și Ținutul Herței)
- ^ „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Cernăuți pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Land: Territorium der heutigen Republik Moldau, 1930 Teil Rumäniens - Bezeichnung: Die registrierte Wohnbevölkerung nach Nationalität und Muttersprache 1930 - Bezirk Hotin” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
Legături externe modificare
- Datele generale ale recensământului din 2001 Arhivat în , la Wayback Machine.
- Date detaliate privitoare la numărul românilor Arhivat în , la Wayback Machine.
- Românii din Cernăuți