Angela Marinescu

Date personale
Angela Marinescu
Născută	8 iulie 1941 Arad, România^[1]
Decedată	3 noiembrie 2023 (82 de ani)^[2] București, România
Cetățenie	România
Ocupație	poet scriitoare
Limbi vorbite	limba română^[3]
Activitatea literară
Activă ca scriitoare	postbelică
Mișcare/curent literar	postmodernism
Operă de debut	Sânge albastru
Modifică date / text

Angela Marinescu (născută Basaraba-Angela Marcovici; n. 8 iulie 1941, Arad, România – d. 3 noiembrie 2023, București, România) a fost o poetă română.

Biografie

Literatura română
Pe categorii
Istoria literaturii române
Evul mediu Secolul 16 - Secolul 17 Secolul 18 - Secolul 19 Secolul 20 - Contemporană
Curente în literatura română
Umanism - Clasicism Romantism - Realism Parnasianism - Simbolism Naturalism - Modernism Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism Suprarealism - Proletcultism Neomodernism - Postmodernism
Scriitori români
Listă de autori de limbă română Scriitori după genuri abordate Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru) Poeți - Eseiști Nuveliști - Proză scurtă Literatură pentru copii
Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
v • d • m

Numele Angela Marinescu este un pseudonim, precum și Basaraba Matei. Este fiica lui Marius Marcovici, funcționar superior la Prefectura orașului Arad, și a Mariei (n. Martiș), profesoară de educație fizică și campioană națională la schi și la înot. Mama poetei era de origine ceangăiască.^[4] Marius Marcovici descinde din familia lui Simion Marcovici, important intelectual al Banatului, la care a poposit în peregrinările sale Mihai Eminescu. Este mama criticului și publicistului Alexandru Matei. Angela Marinescu a făcut gimnastică la sol (era cea mai bună din Arad), înot și volei. O tuberculoză gravă i-a marcat tinerețea, mai exact între 15 și 26 de ani. S-a decis să studieze medicina, absolvind în final Facultatea de Psihologie de la Universitatea din București (1972). A debutat cu poeme în revista „Tribuna” de la Cluj, în 1965, iar editorial, în 1969, cu volumul Sânge albastru.

Volume

A publicat peste 15 volume de versuri. Cele mai recente sunt: Cocoșul s-a ascuns în tăietură (1996), Fugi postmoderne (2000), Îmi mănânc versurile (2003), Limbajul dispariției (2006), Întâmplări derizorii de sfârșit (2006) și Probleme personale (2009).^[5]
A publicat un volum de eseuri, Satul în care mă plimbam rasă în cap, 1996, precum și un Jurnal scris în a treia parte a zilei, 2004.

În bibliografia sa, pe lângă poezie, mai figurează și câteva antologii editate în țară sau în străinătate, în limbile engleză, germană, poloneză.

Este prezentă cu poezii în:

Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), - "Lumina piezișă", antologie bilingvă cuprinzând 81 de autori români în traducerea lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3-9803871-1-9

Premii

A primit numeroase premii, printre care premiul Nichita Stănescu în 1990 și premiul Uniunii Scriitorilor din România în 2000.

În luna septembrie 2006, în cadrul unei ceremonii ce a avut loc în sala Teatrului Dramatic din Botoșani, i-a fost decernat Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia. Totodată, Consiliul Local a hotărât să-i acorde laureatei titlul de „Cetățean de onoare al municipiului Botoșani”.

Premiul „Gheorghe Crăciun” pentru Opera Omnia, pe anul 2015, decernat de Observator cultural.
Premiul special Scrisul sau Viața în 2022 la Gala Premiilor Sofia Nădejde pentru Literatură Scrisă de Femei^[6]

Distincții

Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Cavaler (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”^[7]

Note

^ https://www.digi24.ro/magazin/timp-liber/cultura/a-murit-poeta-si-prozatoarea-angela-marinescu-2566385 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ A murit poeta şi prozatoarea Angela Marinescu
^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ adevarul.ro, Laurențiu Ungureanu, 8 august 2015. „INTERVIU Angela Marinescu, poetă: „Părinții m-au întreținut până la 62 de ani"”. Accesat în 12 noiembrie 2019.
^ CRONICA LITERARA/ Artă adevărată, 19 noiembrie 2009, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 27 martie 2013
^ Cristea, Alina (18 octombrie 2022). „Gala Premiilor Sofia Nădejde: „Mă găsești când vrei", cel mai bun roman. Lista completă a câștigătoarelor” (în engleză). Cultura la dubă. Accesat în 17 decembrie 2022.
^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 3, anexa 3, e) 25.

Legături externe

Editura Cartea Românească Arhivat în 6 martie 2016, la Wayback Machine.

Interviuri

Angela Marinescu:„Am vrut să fiu mai degrabă violentă decât viscerală“, 20 aprilie 2010, Simona Chițan, Adevărul

[255ff5c5b29d0336f37a9bd2891bced6-1] ttps://www.digi24.ro/magazin/timp-liber/cultura/a-murit-poeta-si-prozatoarea-angela-marinescu-2566385 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

[657bf7b06554042c6bf3ae8c7861e0a0-2] A murit poeta şi prozatoarea Angela Marinescu

[bcb9ef716f90982d5b1db4578ddb4c5f-3] Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

[4] varul.ro, Laurențiu Ungureanu, 8 august 2015. „INTERVIU Angela Marinescu, poetă: „Părinții m-au întreținut până la 62 de ani"”. Accesat în 12 noiembrie 2019.

[pp2013-03-27-5] CRONICA LITERARA/ Artă adevărată, 19 noiembrie 2009, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 27 martie 2013

[6] Cristea, Alina (18 octombrie 2022). „Gala Premiilor Sofia Nădejde: „Mă găsești când vrei", cel mai bun roman. Lista completă a câștigătoarelor” (în engleză). Cultura la dubă. Accesat în 17 decembrie 2022.

[7] Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 3, anexa 3, e) 25.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]