Art Déco

Asheville City Hall, North Carolina, 1926 - 1928 - Una din clădirile realizate în stilul Artei Deco din timpul maximei sale înfloriri europene, dar timpurii americane, anii târzii 1920.

Art Deco este o abreviere pentru expresia din franceză denumind Expoziția internațională de Arte Decorative și Industriale Moderne, care a avut loc la Paris în 1925 (Exposition Internationale des Arts Décoratifs et Industriels Modernes), respectiv desemnând o mișcare artistică a începutului secolului 20 în artele decorative, care a crescut ulterior în amplitudine și importanță, influențând ulteriorsemnificativ arhitectură, sculptură, modă, design interior și în artele vizuale pentru un sfert de secol.

Deși mișcarea a primit un nume doar în 1925, oscilând între mult mai cunoscutul atunci Style Moderne și acela de Art Deco, când era deja puternică conturată și definită, originea sa se găsește în perioada apogeului și a declinului mișcării artistice Art Nouveau, care a fost perioada așa-numită în Franța, La Belle Époque. Considerând stilul mișcării, produsele, artefactele, clădirile și influențele sale, durata temporală maximă a Art Deco a cuprins perioada dintre anii 1912 - 1940, cu diferite încercări ulterioare de revitalizare în anii postbelici 1950 și 1960, care au fost în mare parte nereușite, cu excepția recunoașterii valorii excepționale a mișcării artistice propriu-zise și a influenței sale asupra celei de-a doua jumătăți a secolului 20.

Prezentare generalăModificare

Eclectism, influențeModificare

Deși termenul de Art Deco a fost folosit prima dată în timpul expoziției de la Paris din 1925, nu a fost folosit pe o scară largă decât mult mai târziu, când a fost re-evaluat, primind un nou lustru și impuls spre recunoaștere și consacrare, care i-a fost conferit cu autoritate la „redescoperirea”, reconsiderarea și punerea sa în valoare din anii 1960.

Foshay Tower - Wells Fargo Bank Building - din Minneapolis, Minnesota, S.U.A..

La timpul său, practicanții a ceea ce era numit atunci Style Moderne, artiști plastici, designeri, couturieri și arhitecți de diferite orientări artistice anterioare, nu au lucrat ca un grup structurat, cu un program coerent, așa cum a avut, de pildă, mișcarea artistică relativ sincronă, Bauhaus. Neavând o unitate de spațiu, timp și manifest artistic, mișcarea artistică Art Deco este considerată a fi eclectică, fiind influențată de surse multiple.

Câteva dintre cele mai clare influențe ale sale provin din:

faza timpurie a mișcării designului industrial funcțional, Wiener Werkstätte;
arta „primitivă” din Africa sub-sahariană, a Egiptului Antic, a marilor civilizații americane precolumbiene;
arta ne-naturalistă a Greciei Antice, în special sculptura și olăritul;
formele multifațetate, fracționare și/sau cristaline ale decorațiilor curentelor artistice Cubism și Futurism;
paleta coloristică a Fauvismului;
forme „severe” de neo-clasicism întâlnite la artiști precum ar fi francezul Étienne-Louis Boullée sau germanul Karl Friedrich Schinkel;
motive și forme animaliere sau de vegetație tropicală;
forme geometrice de tipul ziguratelor și a cristalelor;
motive stilizate de fântâni, începând cu cele de sorginte baroc;
orice este asociat cu muzica de jazz, epoca acestuia sau cu adjectivul „jazzy”;
formele feminine atletice „moderne”, contrastând între feminitate și atletic;
forme ale unor obiecte și structuri generate de era tehnologică a secolului 20, așa cum ar fi radioul sau zgârie norii.

Evoluția stilului Art DecoModificare

Curentul are numele derivat de la Expoziția mondială ținută la Paris în 1925, fiind o abreviere pentru lungul nume Exposition Internationale des Arts Décoratifs et Industriels Modernes, expoziție care a promovat de fapt bunuri de lux și artă de origine franceză, asigurând totodată lumea că Parisul a rămas și va rămâne centrul internațional al stilului, modei și artei și după Primul Război Mondial.

Art Deco a existat ca un stil major, cristalizat în arta europeană încă de la începutul anilor 1910, fără a avea în schimb acest nume consacrat, nume pe care l-a câștigat doar după expoziția sus-amintită. Evident, Art Deco nu a fost, în nici un caz, un rezultat al expoziției de la Paris din 1925, ci doar a fost promovat cu fervoare și impact cvasi-universal de către aceasta.

Basorelief în stil Art Deco de pe clădirea Charity Hospital, New Orleans, 1926 - 1928.

Apariția și promovarea Art Deco în Statele Unite este categoric legată de Paris 1925. Cu excepția unor manifestări arhitecturale timpurii pentru S.U.A., dar de maturitate a stilului în Europa, așa cum ar fi clădirea primăriei din Asheville, Carolina de Nord, continentul nord-american „prinde” un tren de mai târziu al stilului.

Seturi de vase metalice Pal-Bell, designate de Maurice Ascalon (1913 - 2003)

Astfel, Art Deco-ul american înflorește cu adevărat după 1928, crește rapid în intensitate și profunzime, și atinge înalte culmi de rafinament în anii 1930, fapt care a făcut pe unii critici de artă, referindu-se la acel deceniu, să folosească sintagma Deceniul american al Art Deco (The Decade of the American Art Deco).

Similar Statelor Unite, Canada devine una din țările în care Art Deco penetrează puternic, în special în arhitectură. Arhitecți, precum Ernest Cormier, creează clădiri memorabile, printre care clădirea centrală a Universității din Montréal, pavilionul Casault al Université Laval și clădirea Curții Supreme de Justiție a Canadei sunt tot atâtea exemple de Art Deco ajuns magnific la apogeu.

Dacă Statele Unite ale Americii și Canada (în marile sale aglomerări urbane) rămân „centrul mondial” al arhitecturii Art Deco, Paris rămâne totuși, în final, „centrul mondial” al designului și modei realizate în acest stil.

Mobilierul, artele vizuale, fierul forjat, diferitele lucrări în metal, sticla, ceramica, ceasurile, bijuteriile și, bineînțeles moda feminină sunt tot atâtea direcții diferite de manifestare plenară a Art Deco în jurul unor personalități artistice. Printre aceste personalități ale designului Art Deco se pot aminti ebeniștii Jacques-Emile Ruhlmann, unul dintre ultimii "ebenisți tradiționali" ai Parisului, și Jean-Jacques Rateau, firma de mobilier Süe et Mare, confecționerul de fier forjat Edgar Brandt, metalo-graficianul și coloristul Jean Dunand, realizatorii de artefacte de sticlă și vitralii René Lalique și Maurice Marinot, realizatorii de ceasuri și bijuterii de la firma Cartier, couturierul Paul Poiret, care a excelat atât în îmbrăcăminte realizată în stil Art Deco, dar și Art Nouveau, pictorul Raoul Dufy și designerii de haine feminine Jeanne Lanvin, Paul Iribe și Georges Lapepe.

PicturăModificare

Detaliu al Timpului, 1941, pictură murală pe tavan în holul Centrului Rockefeller, de către pictorul spaniol Josep Maria Sert
Reginald Marsh, 1936, Muncitori care sortează poșta, o pictură murală în casa vamală a SUA din New York
Rockwell Kent, 1938, Artă în Tropics, pictură murală în clădirea federală a lui William Jefferson Clinton

Nu exista o secțiune pusă deoparte pentru pictura la Expoziția din 1925. Pictura art deco a fost prin definiție decorativă, concepută pentru a decora o cameră sau o lucrare de arhitectură, astfel, puțini pictori au lucrat exclusiv în stil, dar doar doi pictori sunt strâns asociați cu Art Deco. Jean Dupas a pictat picturile murale Art Deco pentru Pavilionul Bordeaux la Expoziția de artă decorativă din 1925 din Paris și a pictat și imaginea de deasupra șemineului din expoziția Maison de la Collectioneur, expusă la Expoziția din 1925, care cuprindea mobilierul de la Ruhlmann și alți proeminenți designeri Art Deco. Picturile sale murale au fost, de asemenea, proeminente în decorul celui mai mare transatlantic al Franței SS Normandie. Opera sa a fost pur decorativă, proiectată ca fundal sau însoțită de alte elemente ale decorului.^[1]

Câțiva dintre artiștii și designerii perioadei Art DecoModificare

Articol principal Design Art Deco.

Vas de cristal realizat în stilul Art Deco; Val-Saint-Lambert.

Această secțiune prezintă o listă a câtorva dintre cei mai activi și recunoscuți artiști care au creat artefacte de cele mai diferite genuri în stilul Art Deco.

Originea acestor artiști precum și aria lor de acțiune geografică este extrem de cuprinzătoare, acoperind practic întreaga planetă:

Arhitecți ai perioadei Art DecoModificare

Articol principal Arhitectură Art Deco.

Chrysler Building, clădire emblematică a New York-ului, realizată de William Van Alen.

În această secțiune se prezintă o listă a câtorva dintre cei mai activi și recunoscuți arhitecți care au proiectat clădiri și structuri ambientale care au rămas și astăzi ca exemple memorabile ale stilului Art Deco arhitectural.

Clădiri și structuri ce sunt exemple notabile de Art DecoModificare

Hoover Building, Perivale, Londra; arhitecți Wallis & Gilbert.

Clădirea Curții Supreme de Justiție a Canadei, (1939 - 1946), arhitect Ernest Cormier.

Golden Gate Bridge, San Francisco, California, S.U.A., superbă structură suspendată construită în maniera Art Deco.

Fântâna din curtea muzeului Joslyn Art Museum din Omaha, Nebraska, S.U.A..

Argyle Hotel din Los Angeles, California, S.U.A.;
Bullock's Wilshire Building din Los Angeles, California, S.U.A., (astăzi găzduiește Southwestern University School of Law);
Empire State Building, New York, New York, S.U.A.;
Chrysler Building, New York, New York, S.U.A.;
Dallas Fair Park, Hall of State, Dallas, Texas, S.U.A.;
Golden Gate Bridge, San Francisco, S.U.A.;
Fisher Building din Detroit, Michigan, S.U.A.;
Guardian Building din Detroit, Michigan, S.U.A.;
Mapes Hotel din Reno, Nevada, S.U.A.;
Peace Hotel (Clădirea nordică a acestuia) din Shanghai, China;
Buffalo City Hall din Buffalo, New York, New York, S.U.A.;
Asmara, capitala Eritreei;
Vapoarele de croazieră (în engleză, ocean liner) -- Ile de France, Normandie and RMS Queen Mary
Restaurantul situat la etajul 9 al clădirii Montreal Eaton (în engleză, The Montreal Eaton 9th floor restaurant) care este o copie foarte apropiată de original, imensa sală de masă a clasei întâi de pe transatlanticul SS Ile de France, Montreal, Canada;
Napier, Noua Zeelandă - În 1931, orașul Napier a fost făcut una cu pământul de către un cutremur (vedeți Napier earthquake). Ceea ce cutremurul nu a distrus a fost distrus de incendiile ulterioare. Întreg orașul a fost ulterior reconstruit în stil Art Deco.
Hoover Building, Perivale, Londra, Marea Britanie;
Carreras Building, Camden, Londra, Marea Britanie;
Fosta fabrică de chibrituri Byrant and May, din Speke, Liverpool, Marea Britanie;
Clădirea de birouri India of Inchinnan, Inchinnan, Renfrewshire, Scoția;
Anzac War Memorial, Sydney, Australia, memorial al primului război mondial, construit între 1929 - 1934, proiectat de C. Bruce Dellit (1900 - 1942), sculptor Rayner Hoff;
Radio City Music Hall, S.U.A.
Université de Montréal, Montréal, Canada, clădirea centrală;
Supreme Court of Canada, clădirea Curții Supreme de Justiție a Canadei din Ottawa;
Marine Building din Vancouver;
Locurile din părțile de est și de vest ale Stadionului Arsenal din Londra, Marea Britanie, (The East and West Stands);
Extensia Palatului Eltham (Eltham Palace), sud-estul Londrei, Marea Britanie;
Clădirea Colleen Moore Dollhouse din interiorul Muzeului de Știință și Industrie (Museum of Science and Industry) din Chicago, Illinois, S.U.A.;
Biserica metodistă de pe Boston Avenue (Boston Avenue Methodist Church din Tulsa, Oklahoma, S.U.A., proiectată de Bruce Goff;
Primăria orașului Ashville, Carolina de Nord, S.U.A., prezentată în Imaginea 1 -- Art Deco, vedeți și Web site-ul oficial al orașului Asheville.
Centrul Muzeal din Cincinnati, Ohio, S.U.A. (The Cincinnati Museum Center at Union Terminal);
Stilourile realizate de Waterman Phileas;
Unele din clădirile downtown-ului orașului Chicago, Illinois, S.U.A., spre exemplu:
- Clădirea Chicago Board of Trade Building, Chicago, Illinois, S.U.A.
- Clădirea Carbon and Carbide Building, Chicago, S.U.A.;
Clădirile situate la adresa 720 și 730 Fort Washington Avenue, în the Hudson Heights, parte a Manhattan-ului din New York City, New York, S.U.A. .
Zona cunoscută ca South Beach în Miami Beach, Florida, S.U.A.;
Fostele stații de transport suburban 30th Street Station și Suburban Station aparținând companiei Pennsylvania Railroad, din Philadelphia, Pennsylvania, S.U.A.;
Întreagul complex al Far Eastern University Campus din City of Manila, Filipine;
Clădirea Price (Price Building, de asemenea cunoscută ca Édifice Price), Orașul Québec, Québec, Canada, care găzduiește Hotel-ul Clarendon. Etajul superior este reședința oficială a premierului provinciei Quebec, când acesta este prezent în capitală. Clădirea a fost construită de Price Brothers, care s-au ocupat de industria hârtiei.

Galerie Art DecoModificare

Luhrs Tower, Phoenix, Arizona
Clădirea cunoscută ca Les Lumières,
Ornamente Art Deco cu elefanţi, Belfast, Irlanda de Nord
Clădirea Curţii de justiţie a Comitatului Maricopa, Arizona.
Cristos Mântuitorul, cea mai mare statuie Art Deco din lume, construită între 1922–1931

NoteModificare

^ Louis René Vian, Les Arts décoratifs à bord des paquebots français, Éditions Fonmare, 1992

BibliografieModificare

Okroyan, Mkrtich (iulie 2008). Art Deco Sculpture: From Root to Flourishing (vol.1,2). Russian Art Institute. ISBN 978-5-903975-01-3.
Bayer, Patricia (1999). Art Deco Architecture Design, Decoration and Detail from the Twenties and Thirties. Thames & Hudson. ISBN 978-0-500-28149-9.
Benton, Charlotte; Benton, Tim; Wood, Ghislaine; Baddeley, Oriana (2003). Art Deco: 1910–1939. Bulfinch. ISBN 978-0-8212-2834-0.
Breeze, Carla (2003). American Art Deco: Modernistic Architecture and Regionalism. W. W. Norton. ISBN 978-0-393-01970-4.
Duncan, Alaistair (2009). Art Deco Complete: The Definitive Guide to the Decorative Arts of the 1920s and 1930s. Abrams. ISBN 978-0-8109-8046-4.
Gallagher, Fiona (2002). Christie's Art Deco. Pavilion Books. ISBN 978-1-86205-509-4.
Hillier, Bevis (1968). Art Deco: of the 20s and 30s. Studio Vista. ISBN 978-0-289-27788-1.
Long, Christopher (2007). Paul T. Frankl and Modern American Design. Yale University Press. ISBN 0-300-12102-4.
Lucie-Smith, Edward (1996). Art Deco Painting. Phaidon Press. ISBN 978-0-7148-3576-1.
Ray, Gordon N. (2005). Tansell, G. Thomas, ed. The Art Deco Book In France. Bibliographical Society of The University of Virginia. ISBN 978-1-883631-12-3.
Lehmann, Niels (2012). Rauhut, Christoph, ed. Modernism London Style. Hirmer. ISBN 978-3-7774-8031-2.
Savage, Rebecca Binno; Kowalski, Greg (2004). Art Deco in Detroit (Images of America). Arcadia. ISBN 978-0-7385-3228-8.
Unes, Wolney (2003). Identidade Art Déco de Goiânia (în Portuguese). Ateliê. ISBN 85-7480-090-2.
Vincent, G.K. (2008). A History of Du Cane Court: Land, Architecture, People and Politics. Woodbine Press. ISBN 978-0-9541675-1-6.
Ward, Mary; Ward, Neville (1978). Home in the Twenties and Thirties. Ian Allan. ISBN 0-7110-0785-3.