Constantin Cantacuzino (aviator)
| Constantin Cantacuzino | |
 Constantin Cantacuzino | |
| Date personale | |
|---|---|
| Poreclă | "Bâzu" |
| Născut |  București, România |
| Decedat | (52 de ani) Spania |
| Înmormântat | Cimitirul Civil din Madrid[*] |
| Părinți | Mihail G. Cantacuzino Maria Tescanu Rosetti |
| Copii | Oana Orlea |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | jucător de tenis[*] military flight engineer[*] inginer militar jucător de hochei pe gheață[*] |
| Limbi vorbite | limba română |
| Porecla | "Bâzu" |
| Activitate | |
| A luptat pentru |  România |
| Ramura | Forțele Aeriene Române |
| Ani de serviciu | 1941 - 1945 |
| Gradul | Căpitan |
| Unitatea | Escadrila 53 Vânătoare Escadrila 58 Vânătoare Grupul 7 Vânătoare Grupul 9 Vânătoare |
| A comandat | Grupul 9 Vânătoare din 19 aug 1944 |
| Bătălii / Războaie | Cel de al Doilea Război Mondial |
| Decorații și distincții | |
| Decorații | Ordinul Mihai Viteazul, Ordinul Virtutea Aeronautică, Ordinul Crucea de Fier |
Modifică date / text  | |
Constantin Cantacuzino (cunoscut publicului larg ca Bâzu, n. 11 noiembrie 1905 – d. 26 mai 1958) a fost un aviator român, unul dintre aviatorii militari de elită al celui de-al Doilea Război Mondial, membru al familiei Cantacuzino și tatăl romancierei Oana Orlea.
Înainte de cel de-al Doilea Război Mondial
modificareÎn 1939, Constantin Cantacuzino a câștigat concursul național de acrobație aeriană cu avionul său Bü 133 Jungmeister, iar în 1941 a fost numit pilot șef al companiei naționale de transport aerian LARES, precursoarea interbelică a societății naționale de transport aerian cunoscută ca TAROM.
Pasiunea lui pentru aviație s-a manifestat nu numai prin practicarea acestei meserii ci și prin activitatea de concepție tehnică. Astfel, el este autorul brevetului de invenție nr. 815.211, cu titlul "Dispozitiv ce arată simultan ora în unități uzuale de măsurare a timpului și în unități uzuale de măsurare a arcului", depus la 19 decembrie 1936 la Direcția de Proprietate Industrială din cadrul Ministerului Comerțului și Industriei din Franța și acceptat la 5 aprilie 1937.
Constantin Cantacuzino fost un motociclist pasionat, câștigând multe curse și stabilind un record mondial la cursa Paris - București. De asemenea, a jucat tenis și a fost căpitanul echipei Române de hochei pe gheață la Campionatul Mondial din 1933.[1]
În al Doilea Război Mondial
modificare
A efectuat 608 misiuni aeriene de luptă în cadrul următoarelor unități militare :
- 5 iulie - 31 octombrie 1941 - Escadrila 53 Vânătoare - împotriva URSS ;
- 26 aprilie 1943 - 31 mai 1944 - Grupul 7 Vânătoare - împotriva URSS ;
- 31 mai 1944 - 9 mai 1945 - Grupul 9 Vânătoare - după 23 august 1944 împotriva Ungariei Salașiste și a Germaniei naziste.
Locotenentul aviator (r) Constantin Cantacuzino a fost decorat cu Ordinul Virtutea Aeronautică de război cu spade, clasa Crucea de Aur cu 2 barete (20 februarie 1942) pentru următoarele merite: „Pilot de vânătoare, care a dovedit un elan excepțional în îndeplinirea misiunilor. A executat 56 misiuni de războiu și 89 ore de sbor dela începutul operațiunilor. A doborât patru avioane inamice de bombardament.”[2] și clasa Cavaler (16 februarie 1944) „pentru curajul și vitejia de care a dat dovadă în lupte aeriene, în executarea celor 105 misiuni, doborînd 2 avioane inamice”.[3]
După cel de-al doilea război mondial
modificareÎmpreună cu familia, a părăsit România la instaurarea comunismului, și s-a refugiat la Paris, iar ulterior în Spania.[4]
Viață personală
modificareS-a născut la București. Tatăl său a fost Mihai Cantacuzino iar mama sa Maria Rosetti, amândoi descendenți ai unor vechi familii boierești. (Dupa moartea soțului său, Maria Rosetti s-a recăsătorit cu George Enescu.) Constantin a fost căsătorit cu actrița de origine basarabeană Nadia Kujnir-Herescu (Nadia Gray) și este tatăl scriitoarei Maria-Ioana Cantacuzino (Oana Orlea).
Decorații
modificare
Ordinul „Virtutea Aeronautică” de Război cu spade, clasa Crucea de Aur cu 2 barete (28 noiembrie 1941)[2]
Ordinul „Virtutea Aeronautică” de Război cu spade, clasa Cavaler (16 februarie 1944)[3]
.jpg){kind=small}
.jpg){kind=small}
Note
modificare- ^ Constantin Cantacuzino hockeyarchives
- ^ a b Decretul Regal nr. 3.274 din 28 noiembrie 1941 pentru conferiri de Ordine de Războiu, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 291 din 8 decembrie 1941, partea I-a, p. 7.626.
- ^ a b Decretul Regal nr. 359 din 16 februarie 1944 pentru conferiri de decorațiuni, publicat în Monitorul Oficial, anul CXII, nr. 53 din 3 martie 1944, partea I-a, p. 1.744.
- ^ Iubirea neîmpărtășită a lui Ionel Teodoreanu, 2 iulie 2011, Ionela Roșu, adevarul.ro, accesat la 3 iulie 2011.
Referințe
modificare- 2003 -- Bernád Dénes, Rumanian Aces of World War 2, Osprey Publishing, Oxford, Anglia
- Bernád Dénes, "Rumanian Air Force, the prime decade 1938-1947"
- Victor Nițu, "Constantin "Bâzu" Cantacuzino - The prince of aces" Arhivat în , la Archive.is, la secțiunea dedicată aviatorilor de elită al celui de-al doilea război mondial (WWII Ace Stories)
- 2000 -- Vasile Tudor, Constantin "Bâzu" Cantacuzino - "Prince of the Aces", Modelism Publishing
- 2006—Vasile Tudor, Războiul aerian în România 1941-1944, Pitești, Editura Tiparg
- Arhivele Naționale ale României, fondul nr. 1045 „C.M. (Bâzu) Cantacuzino” - dosarul nr.50/1936 „Brevet de invenție acordat lui Constantin M. Cantacuzino pentru cronometru - cronograf; descrierea și modul de întrebuințare a cronometrului; schița cronometrului”
- Lectură suplimentară
- ***, Cpt. Av. Bâzu Cantacuzino - Amintiri și însemnări, Ed. Start Tipp, Slobozia, 2008
Legături externe
modificare- Romani de legenda: Constantin Bazu Cantacuzino, asul aviatiei de vanatoare romanesti (I), 22 septembrie 2011, Laurentiu Dologa, Ziare.com
- Romani de legenda: Constantin Bazu Cantacuzino, asul aviatiei de vanatoare romanesti (II), 23 septembrie 2011, Laurentiu Dologa, Ziare.com
- Cum a evadat prințul Bâzu Cantacuzino din România stalinistă, 1 august 2013, Adevărul - articol Historia Arhivat în , la Wayback Machine.
- Un erou al razboiului anti-sovietic Arhivat în , la Wayback Machine., 19 iunie 2008, Mircea Dumitriu, România liberă
- Constantin M. Cantacuzino (Bazu), asul aviatiei romanesti Arhivat în , la Wayback Machine., 20 ianuarie 2006, Mircea Dumitriu, România liberă