Comuna Cleja, Bacău

comună din județul Bacău, România

Cleja (în maghiară Klézse) este o comună în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Cleja (reședința), Somușca și Valea Mică.

Cleja
Klézse
—  comună  —
Intrarea în Cleja dinspre Bacău, pe DN2
Intrarea în Cleja dinspre Bacău, pe DN2
Cleja se află în România
Cleja
Cleja
Cleja (România)
Poziția geografică
Coordonate: 46°23′55″N 26°55′43″E ({{PAGENAME}}) / 46.39861°N 26.92861°E

Țară România
Județ Bacău

SIRUTA21855

ReședințăCleja
ComponențăCleja, Somușca, Valea Mică

Guvernare
 - primar al comunei Cleja[*]Petru Iștoc[*][1] (PNL, )

Suprafață
 - Total54,71 km²
Altitudine161 m.d.m.

Populație (2021)
 - Total5.320 locuitori

Fus orarUTC+2

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata

Poziția localității Cleja
Poziția localității Cleja
Poziția localității Cleja

Așezare modificare

Comuna se află în zona centrală a județului, pe terasele și pe colinele de pe malul drept al Siretului, în bazinul râului Cleja, afluentul celui dintâi. Este traversată de șoseaua națională DN2, care leagă Bacăul de Focșani, precum și (prin vestul comunei) de șoseaua județeană DJ119, care o leagă spre nord de Faraoani, Valea Seacă, Sărata și Bacău (unde se termină în DN11), și spre sud de Răcăciuni, Gura Văii și Onești (unde se termină în DN11A).[2] Prin comună trece și calea ferată Bacău–Focșani, pe care nu este deservită direct de nicio stație, cea mai apropiată fiind Faraoani.

    Vezi și articolul:  Cineritele de Nutasca - RuseniVezi și articolele [[{{{2}}}]] și [[{{{3}}}]]Vezi și articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] și [[{{{6}}}]]Vezi și articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] și [[{{{10}}}]]Vezi și articolele [[{{{11}}}]], [[{{{12}}}]], [[{{{13}}}]], [[{{{14}}}]] și [[{{{15}}}]]Vezi și articolele [[{{{16}}}]], [[{{{17}}}]], [[{{{18}}}]], [[{{{19}}}]], [[{{{20}}}]] și [[{{{21}}}]].

Demografie modificare



 

Componența etnică a comunei Cleja

     Români (86,47%)

     Maghiari (6,2%)

     Alte etnii (0,58%)

     Necunoscută (6,75%)



 

Componența confesională a comunei Cleja

     Romano-catolici (87,56%)

     Ortodocși (2,59%)

     Alte religii (2,31%)

     Necunoscută (7,54%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Cleja se ridică la 5.320 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 6.761 de locuitori.[3] Majoritatea locuitorilor sunt români (86,47%), cu o minoritate de maghiari (6,2%), iar pentru 6,75% nu se cunoaște apartenența etnică.[4] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt romano-catolici (87,56%), cu o minoritate de ortodocși (2,59%), iar pentru 7,54% nu se cunoaște apartenența confesională.[5]

Politică și administrație modificare

Comuna Cleja este administrată de un primar și un consiliu local compus din 15 consilieri. Primarul, Petru Iștoc[*], de la Partidul Național Liberal, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Național Liberal5     
Partidul Alianța Liberalilor și Democraților3     
Uniunea Salvați România3     
Partidul Social Democrat2     
Partidul Libertății, Unității și Solidarității2     

Istorie modificare



 

Componența etnică a comunei Cleja după recensământul populației din anul 1899.

     Români (2%)

     Maghiari (94,1%)

     Evrei (3,6%)

     Armeni (0,3%)

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Bistrița de Jos a județului Bacău și era formată din satele Cleja, Somușca și Valea Rea, având în total 2529 de locuitori, din care 2379 maghiari, 91 evrei, 51 români și 8 armeni. În comună funcționau o biserică ortodoxă și una catolică, ambele în satul Cleja, iar principalii proprietari de pământ erau N. Drăgoianu și C. Mihail.[7] Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Răcăciuni a aceluiași județ, având în compunere satele Alexandrina, Cleja, Somușca și Valea Rea, cu 2829 de locuitori.[8]

În 1950, comuna a fost transferată raionului Bacău din regiunea Bacău satul Valea Rea fiind rebotezat în 1964 Valea Mică.[9] În 1968, comuna a revenit la județul Bacău, reînființat, iar satul Alexandrina a fost desființat și inclus în satul Cleja.[10]

Monumente istorice modificare

Două obiective din comuna Cleja sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente de interes local. Unul este un sit arheologic aflat în punctul „Lanul Curții”, aflat la est de satul Cleja, între acesta și șoseaua națională, sit unde s-au găsit urmele unei așezări din Epoca Bronzului. Celălalt monument este școala din satul Cleja, ridicată în 1912 și fiind clasificată ca monument de arhitectură.

Personalități modificare

Vezi și modificare

Note modificare

  1. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central 
  2. ^ Google Maps – Comuna Cleja, Bacău (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în . 
  3. ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  4. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  5. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  6. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 
  7. ^ Lahovari, George Ioan (). „Cleja, com. rur.”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 2. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 521–522. 
  8. ^ „Comuna Cleja în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  9. ^ „Decretul nr. 799 din 17 decembrie 1964 privind schimbarea denumirii unor localități”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  10. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .